LEGEA I 1. Eu Sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Cel ce ştie să citească aceste cuvinte cum trebuie, acela va găsi cu siguranţă în ele sentinţa pentru mulţi oameni care nu respectă această poruncă, cea mai solemnă dintre toate. Să nu ai alţi dumnezei!" Astfel mulţi oameni îşi formează o imagine mult prea vagă în legătură cu aceste cuvinte. Ei le-au simplificat prea mult! In primul rând ei cred, probabil, că idolatrii sunt numai acei oameni care îngenunchează în faţa unor figuri din lemn aşezate în rând, fiecare din ele reprezentând o anume divinitate; Se gândesc, poate, şi la cei care se închină la demoni şi la alţi oameni rătăciţi în mod asemănător, de care, în cel mai bun caz, pomenesc cu milă, dar nu se includ şi pe ei înşişi în această categorie. Priviţi-vă doar o dată în linişte şi examinaţi-vă dacă nu cumva faceţi şi voi parte din rândul acestora! Unul are un copil care pentru el înseamnă mai mult decât orice şi pentru care ar putea face orice sacrificiu, uitând de toate. Altul pune plăcerea pământească mai presus de orice, iar în cele din urmă nu ar mai fi în stare, nici cu cea mai mare bunăvoinţă, să renunţe la această plăcere pentru altceva, dacă i s-ar pretinde un asemenea lucru care l-ar determina să ia de bunăvoie o decizie. Un al treilea, la rândul său, iubeşte banii, un al patrulea puterea, un al cincilea o femeie, altul distincţii pământeşti şi toţi se iubesc, la urma urmei, în toate aceste lucruri doar ... pe ei înşişi! Aceasta este idolatrie în cel mai adevărat sens al cuvântului. Despre aceasta avertizează Prima Poruncă, o interzice! Şi vai de cel care nu o urmează întocmai! In realitate însă el s-a legat de pământ numai prin patima pentru ceva ce este pământesc! El este astfel reţinut din înălţarea sa, pierde timpul acordat lui în acest scop şi este expus pericolului de a nu părăsi la timp tinutul material, pentru a învia din acesta în Impărăţia Luminoasă a lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă însă pentru sufletul uman moartea spirituală a întregii conştiinţe personale câştigate şi totodată distrugerea pentru eternitate a formei sale, precum şi a numelui său! Respectarea acestei porunci este menită să protejeze de acest lucru groaznic! Este porunca supremă, pentru că ea rămâne cea mai necesară omului! Din păcate, el înclină mult prea uşor să se dedea unei patimi care în cele din urmă îl înrobeşte! Insă tot ceea ce el permite să-i devină o patimă este transformat astfel într-un viţel de aur pe care îl pune pe cel mai înalt loc, devenind în felul acesta idolul sau zeul fals care stă alături de Dumnezeul său, foarte adesea chiar deasupra Lui! Din păcate, există mult prea multe patimi" pe care omul şi le-a creat şi pe care şi le însuşeşte cu plăcere şi cu cea mai mare nepăsare! Patima este predilecţia pentru ceva pământesc, aşa cum am mai spus deja. Evident că din rândul acestora fac parte încă multe altele. Insă cel care-şi însuşeşte o patimă, acela atârnă", aşa cum arată şi cuvântul . El atârnă astfel de materia densă atunci când trece în nefiinta şi nu se mai poate elibera de aceasta; el este astfel împiedicat, reţinut! Acest lucru poate fi într-adevăr numit şi blestem care rămâne asupra lui ca o povară si de aceea cine nu moare in Christos nu va avea viata vesnica. Procesul este acelaşi, indiferent cum este exprimat în cuvinte. Dacă în existenţa sa pământească îl pune însă pe Dumnezeu mai presus de toate, nu numai în închipuirea sa sau numai în cuvinte, ci în percepţia sa intuitivă, deci cu adevărat şi în mod autentic, în iubire plină de respect care îl leagă ca de o patimă, atunci prin această legătură el va tinde imediat spre înalt în virtutea aceluiaşi efect, când va intra în nefiinta; căci el ia cu sine veneraţia şi iubirea pentru Dumnezeu; acestea îl sprijină şi în final îl duc în Paradis la inviere, patria sufletelor pure care s-au eliberat de toate poverile şi a căror legătură duce numai spre Luminosul Adevăr al lui Dumnezeu! Atunci cand ajungem sa cunoastem dragostea lui Christos incetam de bunavoie sa traim pentru noi insine si incepem sa traim pentru El. Dupa ce dragostea lui Dumnezeu ne ia in stapanire sufletul si zdrobeste puterea egoismului, ascultarea de Legea lui Dumnezeu devine nu numai posibila ci si inevitabila pentru ca Dumnezeul care spune sa nu ai alti dumnezei afara de Mine este acel Dumnezeu care a suferit si a murit de bunavoie pentru noi ca sa ne elibereze din robie. De aceea, fiţi atenţi să respectaţi cu stricteţe această poruncă. Prin aceasta veţi fi feriţi de multe incercari nefavorabile ale sorţii.
- LEGEA DIVINA
- SEMNUL lui DUMNEZEU
- SEMNUL FIAREI
- TRADITIA OMENEASCA
- ZIUA a SAPTEA
- SABATUL DOVEZI
- Legea I
- Legea II
- Legea III
- Legea IV
- Legea V
- Legea VI
- Legea VII
- Legea VIII
- Legea IX
- Legea X