LEGEA VI 6. Sa nu ucizi! Bate-te numai cu pumnii în piept, o omule, şi laudă-te în gura mare că tu nu eşti un ucigaş! Căci a ucide înseamnă desigur a omorî, iar potrivit convigerii tale, tu nu ai încălcat niciodată această Poruncă a Domnului. Mândru poţi păşi în faţa Lui şi, fără teamă sau grijă, poţi privi cu speranţă înainte, exact la deschiderea acestei pagini din Cartea Vieţii tale. In Scripturi avem descoperit un Dumnezeu iubitor si gata sa ierte pe orice pacatos indiferent de gravitatea pacatelor si daca ne marturisim sincer pacatele. El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire caci Harul lui Dumnezeu este suficient de puternic incat sa te ierte si sa te primeasca in cer. Pentru Dumnezeu viata este sacra si nu ai voie sa o iei la nici o faptura fie ea umana sau animala de acea ne-a dat natura sa ne hranim cu hrana vie si nu mortaciunile adica carnea lor moarta la creatie si asa va fi si in noul Ierusalim ceresc. Nu este suficient sa ma abtin sa omor pe cineva ci trebuie sa imi controlez in aceiasi masura mania si ura si sa avem grija la cuvintele pe care le scoatem din gura caci ele spurca pe om si il fac necurat. Asadar Viata trebuie protejata cu orice pret si va trebui sa inlocuim mania, ura, violenta si razbunarea cu Dragostea caci fiecare viata este sacra purtand chipul lui Dumnezeu si contine amprenta Divinitatii. Doar Dumnezeu poate lua viata si poata da viata unui om. Insă te-ai gândit vreodată că în această privinţă pentru tine există în acelaşi timp a face să moară şi că a face să moară este echivalent cu a ucide? De acea cand faci un pas e bine sa te gandesti si la urmatorul pentru a nu avea regrete. Intr-o lume in care rabdarea este o raritate si unde oamenii se lasa condusi de emotiile primitive si pierd stapanirea de sine exista oameni care raman calmi si cu stapanire de sine, ei pastreaza si pazesc poruncile si se stapanesc pe ei insisi si au rabdarea sfintilor. Cei ce nu pazesc sanatatea si au o viata desarta se fac vinovati de calcarea acestei porunci. Daca Dumnezeu ne-a dat anumite talente sa le folosim pentru noi si semenii nostri si noi le lasam nefolosite si nu le punem la schimb calcam aceasta porunca. Cand Christos vede un om amarat si pacatos El vede in acel om, un om transformat prin har ce are nevoie de mantuire si care cauta s-o primeasca in viata lui. Oamenii mor spiritual ca nu au parte de hrana spirituala si refuza s-o primeasca de la cei ce au parte de aceasta hrana. Nu există nici o diferenţă între ele. Tu faci această diferenţă numai prin felul tău de exprimare, prin limbajul tău; Căci porunca nu spune unilateral: Să nu ucizi o viaţă pământească din materialitatea densă! Ci spune într-un mod remarcabil, cuprinzător, scurt: Să nu ucizi! De exemplu, un tată avea un fiu. Ambiţia sa măruntă, pământească, l-a determinat pe tată să insiste că fiul său ar trebui să studieze cu orice preţ. Insă acest fiu poseda daruri care îl îndemnau să facă altceva şi pentru care studiul nu era de nici un folos. Atunci era cu totul firesc ca fiul să nu simtă în interiorul său nici o înclinaţie pentru acest studiu forţat şi nici să fie în stare să-şi adune cu bucurie forţele pentru acesta. Insă tatăl pretindea supunere, iar fiul s-a supus. El s-a străduit cu preţul sănătăţii sale să împlinească voinţa tatălui. Insă, deoarece era împotriva naturii fiului, împotriva darurilor pe care le purta în el, era cu totul firesc ca şi corpul să sufere din această cauză. Nu vreau să merg mai departe cu acest caz care se repetă atât de des în existenţa pământească însă este de necontestat faptul că tatăl, prin orgoliul sau încăpăţânarea sa, a căutat să facă să moară ceva în acest fiu, ceva ce i-a fost dăruit fiului pentru a fi dezvoltat pe pământ! In multe cazuri se dovedeşte că acel lucru a murit cu adevărat, deoarece mai târziu în viaţă, cu greu mai este posibilă dezvoltarea acestuia, pentru că forţa principală, sănătoasă, necesară pentru acesta, a fost curmată în perioada cea mai bună şi a fost irosită în mod uşuratic pe lucruri străine naturii băiatului. Prin aceasta tatăl a încălcat grav porunca: Să nu ucizi!" Pe lângă faptul că prin ceea ce a făcut, el a privat oamenii de ceva ce ar fî putut, probabil, să le fie de un real folos prin băiat! Totuşi, el trebuie să ţină cont de faptul că deşi băiatul este sau poate fi înrudit spiritual cu el sau cu mama, în faţa Creatorului el rămâne o personalitate independentă, a cărei datorie este să dezvolte, spre binele său propriu, darurile pe care le-a primit la venirea sa pe pământ. Poate că băiatului i-a fost dat cu aceasta prin Graţia lui Dumnezeu să achite o soarta grea, prin faptul că ar fi trebuit să inventeze ceva ce într-un anumit sens ar aduce omenirii un mare folos! Această vină a zădărnicirii îi apasă greu în special pe tatăl sau pe mama care pun măruntele lor concepţii pământeşti deasupra marilor fire ale sorţii şi abuzează astfel de puterea lor de părinţi. Nu este altfel nici atunci când părinţii sunt în stare să facă să predomine meschinele socoteli pământeşti ale intelectului lor când este vorba de căsătoriile copiilor lor. Cât de des nu este înăbuşită brutal una dintre cele mai nobile intuiţii prin care copilului îi este dată lipsa de griji pământeşti, aducându-i astfel nefericire sufletească ce are pentru existenţa copilului un efect mai profund decât toţi banii şi toate bunurile pământeşti. Evident că părinţii nu trebuie să împlinească orice vis sau orice dorinţă a copilului. Aceasta nu ar însemna îndeplinirea datoriei lor de părinţi. Se cere însă o examinare serioasă care niciodată nu are voie să fie unilaterală în sens pământesc! Tocmai această examinare, făcută însă în mod altruist, este rar folosită sau nu este deloc folosită de către părinţi. Astfel există mii de cazuri felurite. Nu este necesar să vorbesc mai mult despre acestea. Reflectaţi voi înşivă, pentru a nu încălca acest Cuvânt atât de important al lui Dumnezeu, din această poruncă! Făcând acest lucru vi se vor deschide căi nebănuite! Dar şi copilul poate înăbuşi speranţele părinţilor, care sunt îndreptăţite! Atunci când nu dezvoltă în el darurile aşa cum este necesar pentru a realiza lucruri măreţe, o dată ce părinţii i-au permis copilului, venindu-i în ajutor, să aleagă calea pe care el a cerut-o! Atunci sunt distruse de asemenea percepţii intuitive nobile în părinţii săi şi el a încălcat în mod brutal porunca! Tot aşa, atunci când un om dezamăgeşte în vreun fel prietenia adevărată sau încrederea pe care cineva i-o acordă, el ucide şi răneşte astfel în celălalt ceva ce conţine cu adevărat viaţă! Este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu: Să nu ucizi! Ii aduce o soartă rea pe care trebuie să o achite. Vedeţi că toate Poruncile sunt doar cei mai buni prieteni pentru oameni, spre a-i feri cu fidelitate de rău şi de suferinţă! De aceea, iubiţi-le şi respectaţi-le ca pe o comoară care, dacă o păziţi, vă aduce numai bucurie!
- LEGEA DIVINA
- SEMNUL lui DUMNEZEU
- SEMNUL FIAREI
- TRADITIA OMENEASCA
- ZIUA a SAPTEA
- SABATUL DOVEZI
- Legea I
- Legea II
- Legea III
- Legea IV
- Legea V
- Legea VI
- Legea VII
- Legea VIII
- Legea IX
- Legea X