LEGEA VII 7. Sa nu fii desfrânat! Faptul că există cea de-a şaptea poruncă la ceea ce hotărăşte legea pământească în legătură cu aceasta. Să nu comiţi adulter" se poate de asemenea citi: Să nu distrugi pacea unei căsnicii!". Prin pace se înţelege bineînţeles şi armonie. Sexul a fost facut nu pentru a il imparti cu mai multe persoane ci cu una singura pe care o iubesti si o respecti si prin sex te descoperi pe sine fata de persoana iubita, de revarsare a energiilor si a celor mai profunde sentimente, sperante si visuri ale cuiva in persoana iubita si partenerii se ofera unul celuilalt ca un dar prin cuvintele Te Iubesc. Adulterul priveaza sexul de caracterul lui sfant intre doua persoane ce se iubesc prin inselarea cu o alta persoana si asta inseamna pangarire. Descoperirea trupului dintre barbat si femeie arata celebrarea dragostei unul fata de celalalt fara sa aiba nimic de ascuns si pentru ca adulterul este furt el apare numai in ascuns si e inselaciune fata de Dumnezeu. Lipsa de responsabilitate de a iubi pe cineva este tocmai ce ii atrage pe inselatori sa insele si sexul fara casatorie este exact impreunare ce fac animalele din instinct fara sa se iubeasca. Casatoria a fost creata pentru a proteja chipul lui Dumnezeu in fiintele omenesti si pentru a le impiedica sa coboare la nivelul animalelor. Atunci cand doua fiinte umane impartasesc reciproc in intimitate sexuala acest lucru ar trebui sa aiba pentru ele o adinca semnificatie si nu doar sa le satisfaca impulsurile animalice. Dumnezeu uraste pacatul dar nu si pacatosul si cine a calcat gresit se poate pocai si sa nu mai pacatuiasca fata de femeia iubita si aleasa pe viata. Trebuie sa mentii mereu o relatie romantica cu partenerul de viata si sa ai grija sa fi intotdeuna disponibil pentru partener, sa faci acele lucruri pe care le faceai la inceput cand l-ai cunoscut si era iubire adevarata si rugati-va mereu impreuna pentru fericire conjugala si ferire de adulter. Desfranarea ataca creierul si inima. Adulter comiti si la nivel spiritual cand nu IL iubesti si asculti pe Dumnezeu si IL inseli cu alti zei pagani si straini ceea ce duce la incalcarea poruncii. Aceasta stabileşte în acelaşi timp cum ar trebui de fapt să fie o căsnicie; căci acolo unde nu există nimic de distrus sau de tulburat, porunca, care nu se orientează după interpretări şi reguli pământeşti, ci după Voinţa Divină, nu are nici o valabilitate. Deci o căsnicie există numai acolo unde domnesc armonia şi pacea, ca ceva de la sine înţeles. Acolo unde întotdeauna unul trăieşte numai pentru celălalt şi caută să-l facă fericit. Unilateralitatea şi plictiseala atât de ademenitoare, de distrugătoare, sunt de la început excluse complet şi pentru totdeauna, la fel ca şi goana periculoasă după distracţii sau iluzia de a nu fi înţeles! Instrumente criminale pentru orice fericire! Tocmai aceste rele nu pot apărea într-o căsnicie adevărată unde unul trăieşte cu adevărat pentru celălalt, deoarece ideea urmările unui egoism pregnant, care caută să trăiască numai pentru el însuşi şi nu pentru celălalt! Unde există însă adevărata iubire sufletească, renunţarea reciprocă, bucuroasă, la sine, este ceva cu totul firesc şi în acest fel orice dezavantajare a vreuneia dintre părţi este absolut imposibilă. Cu condiţia să nu existe o diferenţă prea mare în ce priveşte gradul de educaţie al celor care se unesc! Aceasta este o condiţie pe care o cere Legea Atracţiei Speciilor Omogene, din marele Univers, care trebuie îndeplinită, dacă se vrea ca fericirea să fie completă. Insă acolo unde nu se găseşte nici pacea, nici armonia, căsătoria nu merită să fie numită căsătorie; Căci atunci ea nici nu este aşa ceva, ci numai o convieţuire pământească care nu are ca atare nici o valoare în faţa lui Dumnezeu şi prin urmare, nici nu poate aduce acea binecuvântare care este cerută într-o căsătorie adevărată. Aşadar, în cazul Poruncii a Saptea, condiţia necesară este căsătoria adevărată, conform Voinţei lui Dumnezeu! Nici o altă căsătorie nu este protejată. Insă vai de cel care îndrăzneşte să tulbure într-un fel oarecare o căsnicie adevărată. Căci triumful pe care crede că l-a obţinut aici pe Pământ îl aşteaptă în lumea materiala într-o cu totul altă formă! Ingrozit, ar vrea să fugă atunci când trebuie să păşească în împărăţia unde îl aşteaptă urmările faptelor sale. Este un adulter cu efect vast chiar şi acolo unde se face încercarea de a separa doi oameni care sufleteşte se iubesc cu adevărat, aşa cum fac adesea părinţii atunci când nu le este pe plac o situaţie pământească sau alta! Şi vai de femeia, vai de bărbatul, fie ei tineri sau bătrâni, care din invidie sau cochetărie aduc conştient discordie sau chiar dezbinare într-un asemenea cuplu! Iubirea pură între doi oameni ar trebui să fie sfântă în faţa fiecăruia, să inspire veneraţie şi respect, însă nu poftă! Căci ea stă sub protecţia Voinţei lui Dumnezeu! Dacă un asemenea sentiment de poftă necurată caută să apară într-un om, atunci el trebuie să se îndepărteze şi să-şi îndrepte privirea clară numai către acei oameni care sufleteşte încă nu s-au ataşat de nimeni. Dacă el caută cu seriozitate şi răbdare, va găsi de asemenea, neapărat, un om care i se potriveşte în felul voit de Dumnezeu, cu care va fi şi el fericit, fără a se împovăra mai întâi cu o vină care nu poate niciodată să aducă şi să asigure fericirea! Marea greşeală a acestor oameni este adesea simplul fapt că se străduiesc să cedeze unei presiuni a sentimentului, care la început este întotdeauna slab, îl ţin cu forţa în ei, îl hrănesc cu fantezie artificială pînă când, devenind puternic, îi domină şi, chinuindu-i, îi împinge în acelaşi timp la păcat! Mii de spirite umane nu ar trebui să se piardă, dacă ar acorda întotdeauna mai multă atenţie începutului acestei probleme care, dacă nu este creată dintr-un calcul al intelectului, atunci apare numai dintr-o cochetărie nedemnă de o fiinţă umană, care la rândul ei îşi are originea în obiceiurile dăunătoare ale vieţii pământeşti de familie şi în special ale vieţii din societate! Tocmai acestea sunt adesea adevărate pieţe ale căsătoriilor, nefiind deloc mai curate decât comerţul din Orient făcut cu sclavi! In acestea se găseşte un cuib de germeni ai adulterului. Voi părinţi, feriţi-vă să nu ajungeţi să fiţi vinovaţi de adulter faţă de copiii voştri prin calcule prea intelectuale! Nenumăraţi părinţi s-au încurcat deja datorită acestui lucru! Ei au nevoie de multe, pentru a se elibera din nou de acesta! Voi copii, fiţi atenţi ca nu cumva să deveniţi cei care distrug pacea între părinţii voştri, căci atunci şi voi veţi fi vinovaţi de adulter! Reflectaţi bine asupra acestor lucruri. Altfel, voi vă faceţi duşmani ai Dumnezeului vostru şi nu există nici un duşman care să nu fie obligat să cadă în final pradă nimicirii în nespuse chinuri, fără ca Dumnezeu să mişte un deget! Să nu distrugi niciodată pacea şi armonia între doi oameni. Intipăreşte-ţi acest lucru în minte, pentru ca să stea mereu, avertizând, în faţa ochilor sufletului tău. Această Poruncă este strict şi clar orientată împotriva instinctelor trupeşti-animalice, cărora omul... din păcate... le permite prea des să apară, de îndată ce i se oferă ocazia pentru acest lucru! Aici am atins totodată şi punctul sensibil care constituie pentru oameni cea mai mare capcană în care cad aproape toţi de îndată ce li se prezintă: ocazia! Instinctul este trezit şi condus doar de gânduri! Omul poate observa foarte uşor la el însuşi că instinctul nu este stârnit, nu poate fi stârnit, dacă lipsesc gândurile referitoare la acesta! Instinctul depinde în întregime de gânduri! Fără excepţie! Să nu spuneţi că şi simţul tactil poate trezi instinctul; căci este greşit. Este numai o amăgire. Simţul tactil trezeşte numai gândul şi acesta, la rândul lui, trezeşte instinctul! Şi pentru a trezi gânduri care generează instinctul, ocazia ce se iveşte este cel mai puternic mijloc de care oamenii trebuie să se teamă! însă, din acest motiv, cea mai bună apărare şi cea mai mare protecţie pentru toţi oamenii de ambele sexe este să evite ocazial. Este ancora de salvare în necazul actual până ce întreaga omenire va fi devenit atât de puternică în ea însăşi, încât să fie în stare să păstreze vatra gândurilor ei curată, ca pe ceva sănătos şi de la sine înţeles. Atunci o încălcare a Poruncii va fi absolut imposibilă. Până atunci multe furtuni purificatoare vor trebui să vuiască deasupra omenirii, însă această ancoră va rezista, dacă fiecare om care aspiră se străduieşte serios să nu dea niciodată ocazia ca două persoane de sex opus să rămână singure, ocazie care este atât de tentantă! Fiecare să-şi întipărească în minte cu litere de foc acest lucru; Căci nu este atât de uşor să-şi elibereze din nou sufletul din această încălcare, deoarece este implicată şi o a doua persoană! Şi numai rar există posibilitatea ca ele să se înalţe simultan! Să nu pofteşti femeia aproapelui tău!" Aceasta nu se referă numai la femeia căsătorită, ci la sexul feminin în general! Deci şi la fiice! Şi deoarece se spune clar: Să nu pofteşti.", aceasta se referă numai la instinctul fizic, nicidecum la o cerere serioasă în căsătorie! In legătură cu aceste cuvinte clare nu poate exista nici o confuzie! Aici este vorba despre Legea severă a lui Dumnezeu împotriva seducţiei sau a violului, cât şi împotriva pângăririi prin gânduri de poftă ascunsă! Acest lucru, ca punct de plecare a întregului rău dintr-o faptă, este deja încălcare a poruncii, atrăgând după sine pedeapsa printr-o soarta care trebuie să fie inevitabil achitată, într-un fel sau altul, înainte ca sufletul să se poată elibera de ea. Acest eveniment, considerat de oameni în mod greşit ca fiind neînsemnat, este uneori chiar decisiv in această existenţă pe pământ. De aceea, să nu trataţi prea superficial puterea gândurilor, de care în mod natural atârnă în aceeaşi măsură şi răspunderea! Voi sunteţi responsabili pentru cel mai neînsemnat, pentru cel mai uşuratic gând; Deoarece el provoacă daune chiar şi în lumea de materie. Acea lume a lui Dumnezeu care trebuie să vă primească după această viaţă de pe pământ. Insă, dacă pofta ajunge chiar până la seducţie, deci la o faptă material-densă, atunci puteţi să vă temeţi de răsplată, dacă nu mai sunteţi în stare să o răscumpăraţi fizic şi sufleteşte pe pământ! Fie că seducţia a avut loc în modul cel mai măgulitor sau printr-o cerinţă dură şi chiar dacă în final s-a obţinut acordul femeii, efectul reciproc nu se lasă indus în eroare prin acestea; El a început deja o dată cu pofta, iar toată isteţimea, toate trucurile contribuie doar la agravarea efectului. Acordul final nu îl anulează! De aceea, fiţi cu ochii în patru, evitaţi orice ocazie şi nu fiţi nepăsători în această privinţă! Păstraţi, în primul rând, vatra gândurilor voastre curată! Atunci nu veţi încălca niciodată această poruncă! De asemenea, nu va servi drept scuză dacă un om încearcă să se convingă pe el însuşi de faptul că a existat probabilitatea unei căsătorii! Căci un asemenea gând ar fi cel mai grosolan neadevăr. O căsătorie fără iubire sufletească nu este valabilă în faţa lui Dumnezeu. Iubirea sufletească este însă cea mai bună protecţie împotriva încălcării acestei porunci; căci un om care iubeşte cu adevărat vrea întotdeauna numai ceea ce este mai bun pentru cel iubit şi, de aceea, nu poate avea niciodată dorinţe sau pretenţii necurate, împotriva cărora este îndreptată înainte de toate această Poruncă!
- LEGEA DIVINA
- SEMNUL lui DUMNEZEU
- SEMNUL FIAREI
- TRADITIA OMENEASCA
- ZIUA a SAPTEA
- SABATUL DOVEZI
- Legea I
- Legea II
- Legea III
- Legea IV
- Legea V
- Legea VI
- Legea VII
- Legea VIII
- Legea IX
- Legea X