Crestinul, Legea si Sabatul La creatiune Geneza 2:1 Astfel au fost sfârsite cerurile si pamântul, si toata ostirea lor. Geneza 2:2 În ziua a saptea Dumnezeu si-a sfârsit lucrarea, pe care o facuse; si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Geneza 2:3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o , pentru ca în ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse. Inainte de sinai Geneza 26:5 Pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea, si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele , orânduirile Mele, si legile Mele." Exodul 15:26 El a zis: "Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine înaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui , si daca vei pazi toate legile Lui , nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; caci Eu sunt Domnul, care te vindeca." Exodul 16:22 În ziua a sasea, au strâns hrana îndoit, si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta. Exodul 16:23 Si Moise le-a zis: "Domnul a poruncit asa. Mâine este ziua de odihna, Sabatul închinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert, si pastrati pâna a doua zi dimineata tot ce va ramânea!" Exodul 16:24 Au lasat-o pâna a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a împutit, si n-a facut viermi. Exodul 16:25 Moise a zis: "Mâncati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe câmp. Exodul 16:26 Veti strânge timp de sase zile; dar în ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi." Exodul 16:27 În ziua a saptea, unii din popor au iesit sa strânga mana, si n-au gasit. Exodul 16:28 Atunci Domnul a zis lui Moise: "Pâna când aveti de gând sa nu paziti poruncile si legile Mele? Exodul 16:29 Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceia va da în ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramâna la locul lui, si, în ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul în care se gaseste." Exodul 16:30 Si poporul s-a odihnit în ziua a saptea. De la sinai la Iisus Exodul 20:8 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Exodul 20:9 Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. Exodul 20:10 Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este în casa ta. Exodul 20:11 Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o. Psalmii 119:160 Temelia Cuvântului Tau este adevarul, si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice . Isaia 42:21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata. Isaia 51:4 Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleaca urechea spre Mine, neamul Meu! Caci din Mine va iesi Legea, si voi pune Legea Mea lumina popoarelor. Isaia 56:1 "Asa vorbeste Domnul: "Paziti ce este drept, si faceti ce este bine; caci mântuirea Mea este aproape sa vina, si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Isaia 56:2 Ferice de omul care face lucrul acesta, si de fiul omului care ramâne statornic în el, pazind Sabatul, ca sa nu-l pângareasca, si stapânindu-si mâna, ca sa nu faca nici un rau! Isaia 56:3 Strainul care se alipeste de Domnul, sa nu zica: "Domnul ma va desparti de poporul Sau!" si famenul sa nu zica: "Iata, eu sunt un copac uscat!" Isaia 56:4 Caci asa vorbeste Domnul: "Famenilor, care vor pazi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este placut, si vor starui în legamântul Meu, Isaia 56:5 Le voi da în Casa Mea si înauntrul zidurilor Mele un loc si un nume mai bune decât fii si fiice; le voi da un nume vesnic, care nu se va stinge. Isaia 56:6 Si pe strainii, care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca, si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pângareasca, si vor starui în legamântul Meu, Isaia 56:7 Ii voi aduce la muntele Meu cel sfânt, si-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele." Isaia 56:8 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiti ai lui Israel: "Voi mai strânge si alte popoare la cei strânsi acum din el." Isaia 58:13 Daca îti vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale în ziua Mea cea sfânta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-l vei cinsti, neurmând caile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale si nededându-te la flecarii, Isaia 58:14 Atunci te vei putea desfata în Domnul, si Eu te voi sui pe înaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit." Isaia 66:22 Caci dupa cum cerurile cele noi, si pamântul cel nou, pe care le voi face, vor dainui înaintea Mea - zice Domnul - asa va dainui si samânta voastra si numele vostru. Isaia 66:23 În fiecare luna noua si în fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se închine înaintea Mea, - zice Domnul. Ezechiel 20:11 Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le împlineasca omul, ca sa traiasca prin ele. Ezechiel 20:12 Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn între Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul, care-i sfintesc. Ezechiel 20:20 Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn între Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!" Iisus si legea Matei 5:17 Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa împlinesc. Matei 5:18 Caci adevarat va spun, câta vreme nu va trece cerul si pamântul, nu va trece o iota sau o frântura de slova din Lege, înainte ca sa se fi întâmplat toate lucrurile. Luca 16:17 Este mai lesne sa treaca cerul si pamântul decât sa cada o singura frântura de slova din Lege. Matei 19:16 Atunci s-a apropiat de Iisus un om, si I-a zis: "Învatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?" Matei 19:17 El i-a raspuns: "De ce ma întrebi: "Ce bine?" Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri în viata, pazeste poruncile." Matei 19:18 "Care?" I-a zis el. Si Iisus i-a raspuns: "Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; Matei 19:19 Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta"; si: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti." Matei 19:20 Tânarul I-a zis: "Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tinereta mea; ce-mi mai lipseste?" Matei 19:21 "Daca vrei sa fii desavârsit", i-a zis Iisus, "du-te de vinde ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara în cer! Apoi vino, si urmeaza-Ma." Matei 19:22 Când a auzit tânarul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru ca avea multe avutii. Luca 4:16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, în ziua Sabatului, a intrat în sinagoga. S-a sculat sa citeasca, Matei 24:20 Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Matei 28:20 Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi în toate zilele, pâna la sfârsitul veacului. Amin. Marcu 7:7 Degeaba Ma cinstesc ei, dând învataturi care nu sunt decât niste porunci omenesti." Ioan 14:15 Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. Ioan 14:21 Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste, va fi iubit de Tatal Meu. Eu îl voi iubi, si Ma voi arata lui." Ioan 15:10 Daca paziti poruncile Mele, veti ramânea în dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu, si ramân în dragostea Lui. 1 Ioan 5:2 Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. 1 Ioan 5:3 Caci dragostea de Dumnezeu sta în pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele. Pavel si legea Romani 2:12 Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei ce au pacatuit având lege, vor fi judecati dupa lege. Romani 2:13 Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti. Daca s-a desfiintat Legea, asa cum sustin atatia, atunci ce Lege trebuie sa mai implinim ca sa fim socotiti neprihaniti? Iar, potrivit cu vers.12, toti cei care n-au acceptat Legea, nu vor fi mantuiti fara ea, ci apostolul ne spune ca acestia vor pieri fara ea. Romani 2:14 Când Neamurile, mãcar cã n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îsi sunt singuri lege; Romani 2:15 Si ei dovedesc cã lucrarea Legii este scrisã în inimile lor ; fiindcã despre lucrarea aceasta mãrturiseste cugetul lor si gândurile lor, care sau se învinovãtesc sau se dezvinovãtesc între ele. Romani 3:20 Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului . Menirea Legii lui Dumnezeu nu este aceea de a ne spala de pacat , sau a ne mantui, ci doar de a ni-l descoperi , exact asa cum ne scrie apostolul: “ prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.” Sangele lui Iisus este singurul care poate spala pacatele noastre. Romani 3:31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum . Dimpotriva, noi întarim Legea . Romani 7:7 Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nici de cum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decât prin Lege . De pilda, n'as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: ,,Sa nu poftesti!`` Romani 7:12 Asa ca Legea , negresit, este sfânta , si porunca este sfânta, dreapta si buna . Romani 7:14 Stim, în adevar, ca Legea este duhovniceasca : dar eu sunt pamântesc, vândut rob pacatului. Romani 7:16 Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna . Romani 8:3 Caci - lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca o facea fara putere - Dumnezeu a osândit pacatul în firea pamânteasca, trimitând , din pricina pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a pacatului, Romani 8:4 Pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi , care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului. Se pune o logica intrebare: de ce trebuie ca porunca Legii sa fie inmplinita in noi, daca s-a desfiintat Legea? Care din cele doua firi, cea veche, pamanteasca, sau cea noua, dumnezeiasca, nu accepta Legea lui Dumnezeu, si tot el, in versetul urmator (Romani 8:7), ne spune clar: cei care umbla dupa lucrurile firii pamantesti (se fac vrajmasi cu Dumnezeu)”. Romani 8:7 Fiindcã umblarea dupã lucrurile firii pãmântesti este vrãjmãsie împotriva lui Dumnezeu, cãci, ea ( firea pamanteasca) nu se supune Legii lui Dumnezeu , si nici nu poate sã se supunã. In acest verset, apostolul neamurilor face o zguduitoare declaratie, fara putinta de a fi interpretata gresit, si anume ca acolo unde firea pamanteasca predomina in crestin sau in oricare fiinta omeneasca, Legea lui Dumnezeu nu este acceptata. Ea este respinsa. Concluzionand cele scrise de el in versetele de mai sus, in urmatorul verset (Romani 8:8) apostolul ne avertizeaza categoric: Romani 8:8 Deci, cei ce sunt pãmântesti, nu pot sã placã lui Dumnezeu. 1 Corinteni 7:19 Taierea împrejur nu este nimic, si netaierea împrejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu. A pazit Pavel Legea si Sabatul? Romani 2:13 Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti. Romani 7:22 Fiindca, dupa omul din launtru îmi place Legea lui Dumnezeu; Romani 8:4 Pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului. Faptele apostolilor 13:13-15 Pavel si tovarasii lui au pornit cu corabia din Pafos, si s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despartit de ei, si s-a întors la Ierusalim. Din Perga si-au urmat drumul înainte, si au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagoga si au stat jos. Dupa citirea Legii si a Proorocilor, fruntasii sinagogii au trimis sa le zica: "Fratilor, daca aveti un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiti". Multi sustin ca Pavel s-a dus in Sabat si a intrat in sinagoga pentru ca numai in aceasta zi ii gasea pe evrei adunati; dar la neamuri se ducea in intâia zi a saptamanii, cum scrie in Fapte 20:7.( In ziua dintîi a saptamînii, eram adunati la olalta ca sa frîngem pînea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor, si si-a lungit vorbirea pîna la miezul noptii.). Luca evanghelistul lamureste aceasta problema si scrie: (Faptele apostolilor 13:42-44) Când au iesit afara, Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si în Sabatul viitor despre aceleasi lucruri. Si dupa ce s-a împrastiat adunarea, multi din Iudei si din prozelitii evlaviosi au mers dupa Pavel si Barnaba, care stateau de vorba cu ei, si-i îndemnau sa staruiasca în harul lui Dumnezeu. In Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvântul lui Dumnezeu. Faptele apostolilor 17:2 Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat în sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, Potrivit acestui text (Fapte 17:2), se pune intrebarea: De ce Pavel a avut acest obicei de a tine Sabatul si celelalte porunci? Textul din 1 Corinteni 11:1 ne da raspunsul: Calcati pe urmele mele, întrucît si eu calc pe urmele lui Christos.” Ori, Christos, dupa obiceiul Sau , in ziua Sabatului a intrat in sinagoga” (Luca 4:16) Faptele apostolilor 18:4 Pavel vorbea în sinagoga în fiecare zi de Sabat, si îndupleca pe Iudei si pe Greci. Evrei 4:9 Ramâne dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Credinciosi Cuvântului, traducatorii vechilor Biblii românesti au redat Evrei 4:9 în felul acesta: "Pentru aceea au ramas oarece sâmbata oamenilor lui Dumnezeu." - Noul Testament de la Bãlgrad, 1648. "Iatã darã au rãmas sãrbarea sâmbetei nãrodului lui Dumnezãu." - Biblia de la Bucuresti, 1688. "Drept aceea s-au lasat Sabatismos norodului lui Dumnezeu." - Noul Testament al lui Scarlat Alexandru Kalimachi, 1821. "Dreptu aceea ramâne repausu simbeta pentru poporulu lui Dumnezeu". - Biblia de Iasi, 1874. "Deci dar ramâne inca repaus de sâmbeta pentru poporul lui Dumnezeu." - Biblia Nitzulescu, 1905. Iacov si Legea Iacov 1:22 - 25 Fiti împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultatori, înselându-va singuri. Caci daca asculta cineva Cuvântul, si nu-l împlineste cu fapta, seamana cu un om, care îsi priveste fata fireasca într-o oglinda ; Si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita îndata cum era. Dar cine îsi va adânci privirile în legea desavârsita , care este legea eliberarii , si va starui în ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. Iacov 2:10-12 Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste într-o singura porunca , se face vinovat de toate. Caci, Cel ce a zis: "Sa nu preacurvesti", a zis si: "Sa nu ucizi". Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii. Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati de o lege a eliberarii: Ioan si legea 1 Ioan 2:3,4 Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: "Îl cunosc", si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el . Si tot Ioan ne scrie care va fi soarta acestora (Apoc.21:8) : Dar cît despre fricosi, necredinciosi, scîrbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, închinatorii la idoli, si toti mincinosii , partea lor este în iazul, care arde cu foc si cu pucioasa , adica moartea a doua.” 1 Ioan 3:22 Si orice vom cere, vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui , si facem ce este placut înaintea Lui. Dar, in opozitie cu acest verset, inteleptul Solomon scrie ( Prov. 28:9 ): Daca cineva îsi întoarce urechea ca sa n'asculte legea, chiar si rugaciunea lui este o scîrba. ” , o expresie neplacuta pentru noi, oamenii. 1 Ioan 5:2,3 Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui . Caci dragostea de Dumnezeu sta în pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele ; Apocalipsa 12:17 Si balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu , si tin marturia lui Iisus Christos. Apocalipsa 14:12 Aici este rabdarea sfintilor , care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus. Cele noua texte din scripturi despre ziua intai a saptaminii Geneza 1:5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua întâi . Matei 28:1 La sfârsitul zilei Sabatului, când începea sa se lumineze în spre ziua dintâi a saptamânii, Maria Magdalina si cealalta Marie au venit sa vada mormântul. Marcu 16:2 În ziua dintâi a saptamânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineata, pe când rasarea soarele. Marcu 16:9 Iisus, dupa ce a înviat, în dimineata zilei dintâi a saptamânii, S-a aratat mai întâi Mariei Magdalinei, din care scosese sapte draci. Constatam ca acesti evanghelisti, Matei si Marcu, dupa aproximativ 20 de ani de la inaltarea lui Iisus la Cer, nu numesc aceasta zi ca fiind ziua Domnului, ci o declara, ziua intai a saptamanii . Luca 24:1 În ziua întâi a saptamânii, femeile acestea, si altele împreuna cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineata, si au adus miresmele, pe care le pregatisera. De asemenea, doctorul Luca, desi cel ce a scris Evanghelia si Faptele Apostolilor, pe la anul 30 de ani de la inaltarea lui Iisus, el numeste aceasta zi tot ziua intai a saptamanii si nu ziua Domnului, la fel ca Matei si Marcu. Ioan 20:1 În ziua dintâi a saptamânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineata la mormânt, pe când era înca întuneric; si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormânt. Ioan 20:19 În seara aceleiasi zile, cea dintâi a saptamânii , pe când usile locului unde erau adunati ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor , a venit Iisus, a statut în mijlocul lor, si le-a zis: "Pace voua!" Acest text este folosit de multi, ca sa dovedeasca faptul ca ucenicii s-au adunat in acea zi, ca sa cinsteasca marele eveniment al invierii lui Isus. Si, ca sa intareasca aceasta sarbatoare, chiar Isus a venit in mijlocul lor si le-a zis Pace voua!”. Remarcam si de data aceasta ca Ioan, dupa 65 de ani de la inaltarea Domnului, numeste ziua aceasta tot ziua intai a saptamanii, si nu ziua Domnului; si tot el precizeaza ca ucenicii nu s-au adunat in acea zi ca s-o sfinteasca, ci de frica iudeilor stateau ascunsi, cu usile incuiate si nici nu credeau ca Isus a inviat ( Marcu 16:11-14 Cînd au auzit ei ca este viu si ca a fost vazut de ea, n'au crezut-o . Dupa aceea, S'a aratat, într'alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la tara. Acestia s'au dus de au spus lucrul acesta celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut . In sfîrsit, S'a aratat celor unsprezece, cînd sedeau la masa; si i-a mustrat pentru necredinta si împietrirea inimii lor, pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera înviat.” Faptele apostolilor 20:7 În ziua dintâi a saptamânii, eram adunati laolalta ca sa frângem pâinea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor, si si-a lungit vorbirea pâna la miezul noptii. 1 Corinteni 16:2 În ziua dintâi a saptamânii, fiecare din voi sa puna deoparte acasa ce va putea, dupa câstigul lui, ca sa nu se strânga ajutoarele când voi veni eu. Sabatul Biblic dovezi ale existentei Lui Originea Sabatul a fost instituit în Eden înainte de apariia păcatului, onorat de Dumnezeu, pus deoparte prin hotărâre divină i sa dat omenirii ca memorial perpetuu al unei creatii finalizate. A fost bazat pe faptul că Dumnezeu Însui S-a odihnit de creaţia Sa, a binecuvântat Sabatul, l-a sfinit şi l-a pus deoparte pentru om (Geneza 2:1-3; Marcu 2:27). Creatorul din Geneza 1:3 a fost Fiul lui Dumnezeu Însuşi, a doua Persoană a Dumnezeirii eterne, care în acest mod a stabilit Sabatul originar (Ioan 1:3; 1 Corinteni 8:6; Coloseni 1:16, 17; Evrei 11:3). În timp ce Sabatul este înscris în chiar inima poruncilor lui Dumnezeu, trebuie reamintit faptul că Iisus a spus: "Fiul Omului este Domn si al Sabatului" (Marcu 2:28). Cu alte cuvinte, El este autorul si Creatorul său, Protectorul său. Sabatul este "Sabatul Domnului YHWH Dumnezeul tău" (Exod 20:10). Astfel, Christos este Domnul său, iar Sabatul Îi apartine. Este ziua Sa, este ziua Domnului. Creştinii cred că, întrucât Biblia îi consideră copii ai lui Dumnezeu, cumpărati cu sânge, atunci ei Îi apartin si trăiesc în El, iar El trăieste în ei (Galateni 2:20), astfel nefiind decât natural ca păzirea Sabatului, expresie a dragostei si loialitătii fată de El, să fie descoperită în vietile oamenilor. Scopul Sabatul nu a fost initial dat doar pentru a da odihnă după epuizarea muncilor din primele şase zile ale săptămânii, ci a fost oferit pentru cel mai înalt bine al omului spiritual, intelectual si fizic. A fost în principal dat pentru părtăsia cu Dumnezeu, având în vedere că Dumnezeu este Cel care asigură odihna si Cel care sfinteste. Dar, după căderea omului, pe langa faptul că a oferit odihna fizică necesară, a fost semnul de ascultare faţă de Creator (Exod 31:13, Ezechiel 20:12.20). Sabatul în Legea Morală La Sinai, Sabatul zilei a saptea săptămânale a fost reafirmat (Exod 20:8-11; 31:16, 17). Atunci Dumnezeu i-a dat poporului său un sistem de închinare organizat. Acest precept al Sabatului a fost pus în mijlocul Legii Morale (Cele Zece Porunci), care a fost dată omului de către Dumnezeu. Legea enunta principii care sunt eterne si care, prin aplicarea lor pe pământ, se bazează pe relatia continuă a omului cu Dumnezeu si cu oamenii. Astfel, Sabatul reamintete omului de lucrarea lui Christos în calitate de Creator, Protector, Binefăcător si acum, din cauza păcatului, Răscumpărător. Sabatul în Legea Ceremonială La Sinai au mai fost introduse anumite sărbători anuale, sau Sabate ceremoniale, care se încadrează în anumite zile ale lunii şi care au legătură cu serviciile ceremoniale mozaice. Acestea prefigurau vestea bună a Evangheliei mântuirii venită prin Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Dar Decalogul, sigilat cu gura şi degetul lui Dumnezeu a fost ridicat mai presus de ritualurile şi ceremoniile iudaice. Lucru evident datorită faptului că Sabatul a fost stabilit înainte ca omul să păcătuiască şi automat, înainte de a avea nevoie de vreun Răscumpărător. Sabatul nu a făcut parte din reglementările ceremoniale care au fost inaugurate odată cu intrarea păcatului şi care au fost anulate prin moartea lui Christos (Coloseni 2:17). Christos şi Sabatul Aşadar, Sabatul a fost stabilit în Eden, a fost ţinut de patriarhi, profeţi şi oameni al lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor întunecate de păgânism. Când Christos a venit, El de asemenea, a văzut Sabatul ca fiind ziua a Saptea. (Marcu 6:2; Luca 4:16, 31). El a fost Domn al Sabatului” (Marcu 2:28), Creatorul care a stabilit Sabatul săptămânii creaţiunii. De asemenea, El a împlinit tipurile de răscumpărare (moartea) din Vechiul Testament, ca Miel al lui Dumnezeu”, în ziua Paştelui. Mântuitorul a murit în ziua a şasea. Apoi, după ce a rămas în mormânt în ziua Sabatului, Hristos a înviat triumfător asupra morţii în prima zi a săptămânii. Sistemul ceremonial tipic a încetat atunci când Christos şi-a încheiat marele Său plan de răscumpărare. Decalogul şi Evanghelia rămân în continuare standardul de conduită pentru creştini. Ziua intâi a săptămânii în Noul Testament Textele din Noul Testament în care este menţionată în mod special prima zi săptămânii sunt: Matei 28:1; Marcu 16:1, 2:9; Luca 24:1; Ioan 20:1,19; Faptele Apostolilor 20:7-8; 1 Corinteni 16:1-2. În vederea susţinerii respectării zilei de duminică sau în vederea susţinerii transferului de la Sabatul zilei a Sşaptea la prima zi a săptămânii, aceste texte nu fac nicio aluzie. Sabatul şi Duminica Învierii Sabatul zilei a Saptea a fost ţinut de către urmaşii lui Christos secole de-a rândul. Dar pe lângă Sabat, s-a observat o creştere a respectului acordat, a ceea ce era cunoscută ca sărbătoarea Învierii, celebrată în prima zi a săptămânii. Aceasta a fost celebrată cel puţin, de la începutul secolului al doilea. [1] Prima celebrare relatată istoric a fost la Roma [2]. Astfel aceste două tipuri de sărbători Sabatul şi sărbătoarea învierii” au străbătut istoria creştinismului în paralel, până astăzi. Biserica creştină a secolului al IV-lea, la Conciliul de la Laodiceea [3], anatemiza pe cei care continuau să iudaizeze” sau să se odihnească în cea de-a şaptea zi a săptămânii şi a hotărât obiceiul de a se închina în Duminica Învierii, în locul Sabatului [4]. Datina eclesiastică a fost impusă pentru prima dată de către conciliul bisericesc. Sabatul în Bisericile creştine Adventiştii de ziua a Saptea cred că această practică a fost prezisă în profeţia biblică din Daniel 7:25. Astfel Biserica Romei a început să păzească Duminica, în continuare, Duminica fiind păstrată ca zi de închinare, înainte, în timpul şi după Reforma protestantă, în secolul al XVI-lea. În acest timp Sabatul a continuat să fie ţinut, de câţiva oameni, în unele părţi ale Europei şi nu numai. Redeşteptarea Sabatului zilei a Saptea, ca zi de închinare, a fost înfăptuită de către baptiştii de ziua a Saptea din Marea Britanie şi America de Nord. Adventiştii de ziua a Saptea au adoptat Sabatul zilei a Saptea prin anii 1845 -1846, în America de Nord. Adventiştii de ziua a Saptea mai cred că restaurarea Sabatului este indicată de profeţia biblică în Apocalipsa 14: 9-12. şi că acest act de păzire a Sabatului este un test al loialităţii faţă de Christos ca şi Creator şi Mântuitor. Ei nu se bazează pe păzirea Sabatului ca mijloc de mântuire, sau ca pe un merit câştigat înaintea lui Dumnezeu. Salvarea vine doar prin Har. Păzirea Sabatului, şi loialitatea faţă de oricare altă poruncă a lui Dumnezeu, este o expresie a dragostei faţă de Creatorul şi Răscumpărătorul creştinilor. Inainte de căderea omului în păcat Dumnezeu a binecuvântat ziua a Saptea şi a sfinţit-o pentru că în ziua aceasta s-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse”. Geneza 2.3 Sabatul nu a fost inventat de oameni, de iudei sau de păgâni. Hristos, întemeietorul religiei creştine, este întemeietorul Sabatului, deoarece toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El.” Ioan 1.3. Căci Fiul Omului este Domn şi al Sabatului. (Matei 12.8). Declaraţia aceasta făcută de Mântuitorul că Fiul omului este Domn şi al Sabatului” ridică ziua aceasta la o cinste deosebită, adică toate onorurile care aparţin titlului Său de Mesia, aparţin şi Sabatului, deoarece Mesia avea să fie protectorul iar nu distrugătorul Sabatului. Cuvântul Sabat” înseamnă odihnă. Ziua de odihnă săptămânală poruncită de Dumnezeu în amintirea creaţiunii cerului şi a pământului, este ziua a Saptea, Sâmbăta, aşa cum a rostit şi apoi a scris Dumnezeu cu degetul Său în porunca care zice: “8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9 Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. 10 Dar ziua a Saptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a Saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” Primul raport biblic cu privire la ziua a şaptea este Geneza 2.2-3. 2. În ziua a Saptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a Saptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a Saptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse. Din acest pasaj trebuie să subliniem următoarele trei adevăruri şi anume: 1. Dumnezeu S-a odihnit în ziua a Saptea. Termenul odihnit din Geneza 2.2,3 vine de la ebraicul shabat” care în mod literal înseamnă a înceta” lucrul sau activitatea. Dumnezeu nu oboseşte niciodată (Is. 40-28) şi odihna Lui nu s-a datorat oboselii fizice, dar El a încetat lucrarea în ziua a Saptea pentru că El punea temelia unei instituţii divine pentru ca oamenii să se odihnească în ziua aceasta şi să-şi amintească de marea lucrare a creaţiunii şi de Creatorul lor. 2. Dumnezeu a binecuvântat ziua a Saptea. După ce Dumnezeu a binecuvântat omul pe care-l crease (Geneza 1.28), El a binecuvântat o anumită zi în folosul personal al omului. Prin faptul că Dumnezeu a binecuvântat ziua a Saptea, Sâmbăta, ea devine o binecuvântare pentru om. Expresia folosită aici evocă puterea binefăcătoare pe care Creatorul a last-o peste ceea ce El a binecuvântat. Este clar că Domnul nu a dorit să păstreze pentru Sine însuşi acest dar preţios, ce El l-a făcut pentru om (Marcu 2,27), adică pentru creaturile mâinilor Sale. De aceea binecuvântarea zilei a şaptea nu putea fi anulată sau mutată asupra altei zile din săptămână, afară numai dacă Dumnezeu ar fi făcut lucrul aceasta. Nu citim nicăieri în Sfânta Scriptură că Dumnezeu a blestemat ziua a Saptea sau că El ar fi binecuvântat mai târziu o altă zi de odihnă săptămânală pentru credincioşii Noului Testament, pentru că ceea ce binecuvintează Dumnezeu este binecuvântat pe vecie” (1 cronici 17,27). 3. Dumnezeu a sfinţit ziua a Saptea Cuvîntul ebraic utilizat pentru a exprima aceast act al sfinţirii, apare pentru prima dată în acest verset în istoria biblică. Rădăcina acestui termen ebraic evocă momentul punerii la o parte, al deosebirii. Dumnezeu a pus la o parte ziua a şaptea a săptămânii de celelalte zile. Sfinţind ziua a Saptea, El o socoteşte ca o proprietate a Sa, conferindu-i un caracter deosebit şi anume de a fi ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău”. (Exod 20.10). Creatorul a dorit să ofere omului un timp special în care El să comunice cu creatura Sa, şi ca omul să poată primi binecuvântarea zilei pe care El a binecuvântat-o şi a sfinţit-o în scopul acesta. Sfinţirea zilei a Saptea poate fi înţeleasă numai în sensul că ea a fost pusă de o parte pentru lucrarea deosebită de adorare şi slujire lui Dumnezeu. Mesajul din Epistola lui Pavel catre Coloseni (2:16-17) este unul dintre cele mai controversate din Biblie. Biblia este foarte clara în privinta Sabatului (sâmbata, zi libera). Sabatul a fost dat la creerea lumii (Geneza 2:1-3), Isus l-a sustinut (Luca 4:16) iar Pavel l-a recomandat (Faptele Apostolilor 13:42-44). In Epistola lui Pavel catre Coloseni (2:16-17) Pavel afirma: "Nimeni sa nu va judece cu privire la zilele de Sabat care sunt umbra lucrurilor viitoare". LEGEA DUMINICALA A IMPARATULUI ROMAN CONSTANTIN CEL MARE (înlocuirea sâmbetei cu dumineca) Din timpul apostolilor pâna la imparatul roman Constantin cel Mare, crestinii au serbat Sabatul (sâmbata) ca zi sfânta, in timp ce duminica (prima zi a saptamânii) era privita doar ca o zi de lucru. In anul 321 d.C. Constantin cel Mare a emis o decizie care impunea odihna in prima zi a saptamânii (dumineca) in toate localitatile si orasele, in timp ce oamenilor de la tara li se permitea sa lucreze totusi pamântul. In anul 538 d.C. Conciliul de la Orleans a indepartat si aceasta derogare, impunând dumineca ca zi libera, in timp ce sâmbata devenea o zi de lucru oarecare. In tot cursul timpului a existat tendinta de a se face diferentierea de ceeace era evreiesc. Pentru crestinism a fost un proces treptat de trecere de la sâmbata la duminica. Evreii tineau si tin si acum Sabatul sâmbata. Isus a tinut sâmbata si ucenicii sai au tinut sâmbata. Biblia nu vorbeste despre vreo schimbare a zilei de odihna ordonata de Isus. Crestinii au inceput sa foloseasca si duminica ca zi de odihna pentru a aminti de invierea lui Isus (desi nu este vreo indicatie expresa in Biblie). Asa ca au inceput sa tina si sâmbata si duminica. Romanii ii prigoneau pe evrei. Crestinismul se raspandise in tot Imperiul Roman. Unii dintre crestini, ca sa nu fie confundati cu evreii, au preferat sa tina duminica. Acest proces a durat cam vreo 2-3 secole. Probabil ca imparatul Constantin cel Mare a avut in vedere si acest lucru. Dar motivul principal a fost ca sa uneasca pe necrestini si crestini, si apoi sa foloseasca aceasta pentru a-si atinge scopurile politice. Necrestinii au fost crestinati in masa. Ziua Soarelui (Sol Invictus, duminica la necrestini) a fost elementul de legatura. Dar, de-a lungul istoriei au fost mereu crestini care au pastrat Sabatul zilei a saptea. Legea data de imparatul Constantin la 7 martie 321 cu privire la ziua de odihna suna astfel: "Toti judecatorii, orasenii si meseriasii trebuie sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui (Sol invictus). Locuitorii satelor insa pot sa se ocupe liber de cultivarea campului, pentru ca deseori se intampla ca nici o alta zi nu este mai potrivita pentru semanarea graului in brazde sau pentru plantarea vitei de vie. In felul acesta câstigul dat de providenta cereasca nu trebuie sa se piarda din cauza aceasta". Originalul latin al acestui text se gaseste in Codex Justiniani. O EPOCA DE INTUNERIC SPIRITUAL Dupa intemeierea papalitatii, in mod aproape imperceptibil, obiceiurile necrestinismului si-au croit drumul in biserica crestina. Spiritul de compromis si de conformare cu necrestinismul a fost tinut in frâu pentru un timp de persecutiile crude pe care le-a suferit biserica sub necrestinism. Dar cand persecutia a incetat si crestinismul a intrat in palatele demnitarilor si a imparatilor, el a parasit simplitatea umila a lui Cristos si a apostolilor lui, in schimbul pompei si mandriei preotilor si conducatorilor necrestini; el a inlocuit cerintele divine cu teoriile si traditiile omenesti. Din acel moment fenomenul de coruptie a progresat repede. Una dintre doctrinele principale ale Catolicismului sustine ca papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Cristos, investit cu autoritate suprema peste episcopii si preotii din toata lumea. Mai mult decat atat, papei i-au fost atribuite chiar titlurile Dumnezeirii. A fost numit Domnul Dumnezeu Papa si a fost declarat infailibil. El pretinde inchinarea tuturor oamenilor. Dumnezeu niciodata n-a lasat sa se inteleaga in cuvântul sau ca el a desemnat vreun om sa fie capul bisericii. Doctrina despre suprematia papala se opune direct invataturilor Bibliei. Papa nu poate avea nici o putere peste biserica lui Cristos decat prin uzurpare. Catolicii au acuzat insistent pe protestanti de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Pentru ca papa sa-si poata mentine dominatia asupra oamenilor si pentru a consolida autoritatea uzurpatorului papal, trebuia sa-i impiedice sa cunoasca Scripturile. Biblia ar fi inaltat pe Dumnezeu si ar fi asezat pe oamenii marginiti in adevarata lor pozitie; de aceea adevarurile ei sfinte trebuiau ascunse si suprimate. Aceasta logica a fost adoptata de Biserica Catolica. Timp de sute de ani raspândirea Bibliei a fost interzisa. Oamenilor le-a fost interzis sa o citeasca sau sa o aiba in casele lor si preoti si prelati neprincipiali interpretau invataturile ei pentru a sustine pretentiile lor. Astfel, papa a ajuns sa fie aproape universal recunoscut ca vicerege al lui Dumnezeu pe pamant, inzestrat cu autoritate peste biserica si stat. Pentru a oferi convertitilor de la necrestinism la crestinism un inlocuitor pentru inchinarea la idoli, si a-i incuraja astfel sa accepte de forma crestinismul, in serviciul crestin de inchinare a fost introdusa treptat inchinarea la icoane si relicve. Decretul unui conciliu a statornicit in cele din urma acest sistem de idolatrie. Pentru a completa aceasta profanare, Roma a scos din Decalog porunca a doua, care interzice inchinarea la chipuri si a impartit porunca a zecea in doua, pentru a pastra numarul de zece. Spiritul de concesie fata de necrestinism a deschis calea pentru o alta desconsiderare a autoritatii cerului. In primele secole adevaratul Sabat fusese tinut de toti crestinii. In prima parte a sec.4 imparatul Constantin cel mare a emis decretul care facea din duminica o sarbatoare publica in intreg imperiul roman. Ziua Soarelui era venerata de catre supusii lui necrestini si era onorata de crestini; politica imparatului era sa uneasca interesele contradictorii ale crestinismului si necrestinismului. El a fost indemnat sa faca acest lucru de episcopii bisericii care, inspirati de ambitie si insetati de putere, au inteles ca daca ar fi venerata aceeasi zi, atat de crestini cat si de necrestini, aceasta va favoriza primirea de forma a crestinismului de catre necrestini si astfel puterea si influenta bisericii vor creste. Dar in timp ce multi crestini au fost convinsi treptat sa considere duminica ca avand un anumit grad de sfintenie, ei inca tineau adevaratul Sabat ca ziua sfanta. Din timp in timp, au fost tinute mari concilii (sinoduri) in care erau convocati demnitari ai bisericii din toata lumea. Aproape in fiecare conciliu Sabatul era coborât din ce in ce mai mult, in timp ce duminica era in aceeasi masura inaltata. Astfel sarbatoarea Soarelui Invincibil (Sol Invictus) a ajuns in cele din urma sa fie onorata ca o zi divina, in timp ce Sabatul biblic a fost declarat o relicva a iudaismului, iar pazitorii lui au fost declarati eretici. Protestantii sustin ca invierea lui Cristos in ziua duminicii a facut din dumineca Sabatul crestin. Dar, dovada nu se gaseste in Biblie. Cristos si apostolii sai n-au dat o asemenea onoare acestei zile. In sec.6 papalitatea ajunsese puternic consolidata. Scaunul puterii ei a fost stabilit in cetatea imperiala, iar episcopul Romei a fost declarat cap peste intreaga biserica. Necrestinismul cedase locul papalitatii. Crestinii au fost obligati sa aleaga, fie sa accepte ceremoniile si inchinarea papala, fie sa-si petreaca viata in temnite sau sa sufere moartea pe roata, pe rug sau de securea calaului. Persecutia s-a dezlantuit asupra celor credinciosi cu o mai mare virulenta decat oricand mai inainte, iar lumea a devenit un imens camp de lupta. Ridicarea la putere a bisericii Romei a marcat inceputul Evului Intunecat. Pe masura ce puterea ei crestea, intunericul se adancea. Credinta a fost transferata de la Cristos la papa de la Roma. In loc sa se increada in Isus pentru iertarea pacatelor si pentru mantuire, oamenii priveau la papa, la preoti si la prelati. Oamenii erau invatati ca papa era mijlocitorul lor pamantesc si ca nimeni nu se putea apropia de Dumnezeu decat prin el; si mai mult, ca el sta in locul lui Dumnezeu pentru ei si de aceea trebuia in mod implicit sa i se dea ascultare. O abatere de la cerintele lui constituia un motiv suficient pentru ca cea mai aspra pedeapsa sa vina asupra trupurilor si sufletelor ofensatorilor. Astfel mintile oamenilor erau intoarse de la Dumnezeu catre oameni supusi greselilor, rataciti si cruzi. Pacatul era mascat intr-un vesmant de sfintenie. Cand Scripturile sunt suprimate, iar omul ajunge sa se considere suveran, trebuie sa ne asteptam numai la inselatorie, amagire si nelegiuire josnica. Acelea au fost zile primejdioase pentru biserica lui Cristos. Purtatorii traditionali de steag erau, in adevar, putini. Evanghelia a fost pierduta din vedere, in schimb formele religioase deveneau mai numeroase si oamenii erau impovarati cu obligatii riguroase. Oamenii nu numai ca erau invatati sa priveasca la papa ca mijlocitor al lor, dar si sa-si puna increderea in propriile lor fapte ca ispasire pentru pacat. Pelerinaje lungi, fapte de penitenta, inchinarea la relicve, inaltarea de biserici, altare si morminte "sfinte", platirea unor sume mari bisericii (indulgente) - toate acestea si multe alte fapte asemanatoare erau impuse pentru a potoli mania lui Dumnezeu sau pentru a asigura favoarea sa. Ca si cand Dumnezeu ar fi ca oamenii, ca sa se manie pentru lucruri de nimic sau ar fi fost impacat prin daruri sau fapte de penitenta ! Cu toate ca viciul domina, chiar si printre conducatorii Bisericii Romane, totusi influenta ei parea sa creasca continuu. Catre sfarsitul sec.8, papistasii au ridicat pretentia ca in primele secole ale bisericii, episcopii Romei avusesera aceeasi putere spirituala pe care si-o asumasera acum. Pentru a intari aceasta pretentie, au trebuit sa fie folosite unele mijloace ca sa-i confere o infatisare de autoritate; si acestea au fost sugerate prompt prin falsuri si minciuni. Scrieri vechi au fost plasmuite de calugari. Au fost "descoperite" hotarâri ale unor concilii, despre care nu se auzise mai inainte, care stabileau suprematia universala a papei din perioada cea mai timpurie. Obositi de lupta continua contra persecutiei, a inselaciunii, a nelegiuirii si a tuturor celorlalte piedici, unii care fusesera credinciosi s-au descurajat; si de dragul pacii, painii, familiilor si vietii lor, au parasit temelia cea adevarata. Inchinarea la chipuri a devenit aproape generala. Lumânari ardeau in fata icoanelor si rugaciuni erau rostite inaintea lor. Predominau obiceiurile cele mai absurde si superstitioase. Mintile oamenilor erau atat de cu totul stapanite de superstitie incat judecata parea ca-si pierduse puterea. In timp ce preotii si episcopii erau iubitori de placeri, senzuali si corupti, nu se putea astepta decat ca poporul care privea la ei pentru calauzire sa fie scufundat in ignoranta si viciu. Un alt pas spre suprematia papala a fost facut cand, in sec.11, papa Grigore VII a proclamat infailibilitatea (perfectiunea) Bisericii Catolice, declarand ca biserica n-a gresit niciodata si nici nu va gresi vreodata. Dar aceasta pretentie nu era insotita de dovezi din Biblie. Orgoliosul pontif mai pretindea dreptul de a detrona pe imparati si declara ca nici o hotarâre pe care o pronunta el nu putea sa fie contestata de nimeni. O ilustratie evidenta a caracterului tiranic al acestui aparator al infailibilitatii a fost felul cum l-a tratat pe imparatul german Henric al IV-lea la Canossa (Italia). Pentru indrazneala de a ignora autoritatea papei, acest monarh a fost excomunicat si detronat. Timorat, Henric al IV-lea s-a simtit constrans sa faca pace cu Roma. A trecut Alpii in miezul iernii impreuna cu sotia si un servitor credincios, ca sa se umileasca inaintea papei. Dupa sosirea la castelul in care se retrasese papa Grigore VII, el a fost condus, fara garda lui, intr-o curte exterioara si acolo, in frigul aspru al iernii, cu capul descoperit si picioarele goale, intr-o imbracaminte mizerabila, a asteptat permisiunea papei de a fi primit in audienta. Pontiful nu s-a indurat sa-i acorde iertare pana cand n-a petrecut trei zile in post si marturisire. Chiar si atunci, iertarea a fost data numai cu conditia ca imparatul sa astepte decretul papei inainte de a-si relua emblema sau de a exercita puterea regala. Cat de izbitor este contrastul intre mandria aroganta a acestui pontif trufas si blandetea si amabilitatea lui Cristos ! Secolele care au urmat au fost martore la o crestere continua a ratacirii in doctrinele enuntate de Roma. Rataciri serioase au fost introduse, in felul acesta, in credinta catolica. Intre acestea era proeminenta credinta in nemurirea naturala si starea constienta a omului in moarte. Aceasta doctrina a pus temelia pe care Roma a instituit inchinarea la sfinti si adorarea fecioarei Maria. Din aceasta a izvorât de asemenea erezia chinului vesnic pentru cei care raman nepocaiti pana la urma, care a fost incorporata de timpuriu in doctrina papala. Apoi a fost pregatita calea pentru introducerea unei alte inventii a necrestinismului, pe care Roma a numit-o purgatoriu si a folosit-o pentru a ingrozi multimile credule si superstitioase. Prin aceasta erezie se afirma existenta unui loc de purificare si tortura, in care sufletele acelora care n-au meritat condamnarea vesnica trebuie sa sufere pedeapsa pentru pacatele lor si din care, dupa ce sunt eliberate de necuratie, sunt primite in ceruri. Pentru a face Roma in stare sa profite de pe urma temerilor si viciilor adeptilor ei, a fost necesara o alta aberatie. Aceasta a fost realizata prin doctrina indulgentelor. Iertarea tuturor pacatelor trecute, prezente si viitoare si eliberarea de toate durerile si pedepsele ce decurgeau din ele, erau promise tuturor acelora care se inscriau in razboaiele pontifului pentru a-si extinde stapanirea vremelnica, pentru a-si pedepsi vrajmasii sau pentru a extermina pe aceia care indrazneau sa-i conteste suprematia spirituala. Oamenii erau de asemenea invatati ca prin oferirea de bani bisericii ar putea sa se libereze de propriile pacate si de asemenea sa scape sufletele prietenilor lor decedati care erau predate flacarilor chinuitoare. Prin asemenea mijloace, Roma si-a umplut tezaurele, si-a sustinut maretia, luxul si viciul pretinsilor reprezentanti ai aceluia care nu avusese unde sa-si plece capul. Randuiala biblica a Cinei Domnului fusese inlocuita cu jertfa idolatra a liturghiei. Preotii papali pretindeau ca prin ritualul lor ridicol si lipsit de sens transforma, de fapt, pâinea si vinul in trupul si sângele lui Cristos. Cu o incumetare hulitoare, ei pretindeau ca au puterea de a crea pe Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Crestinilor li s-a cerut, sub pedeapsa cu moartea, sa-si marturiseasca credinta in aceasta grozava erezie ofensatoare a Cerului. Multimi de oameni care au refuzat au fost dati flacarilor. In sec.13 a fost infiintat cel mai teribil din toate instrumentele papalitatii: inchizitia. Trupurile mutilate ale milioanelor de martiri strigau la Dumnezeu cerand razbunare asupra acelei puteri apostate. Papalitatea devenise despotul lumii. Regi si imparati se plecau in fata decretelor pontifului roman. Destinele oamenilor, pentru prezent si vesnicie, pareau a fi sub stapanirea lui. Timp de sute de ani invataturile Romei fusesera primite pe scara larga si fara rezerva, riturile ei fusesera aduse la indeplinire cu respect, sarbatorile ei fusesera pazite peste tot. Clerul ei era onorat si sustinut generos. Niciodata de atunci nu a atins Biserica Romana o demnitate, maretie sau putere mai mare. Dar miezul zilei papalitatii a fost miezul noptii lumii. Sfintele Scripturi erau aproape necunoscute, nu numai poporului, ci si preotilor. Ca si fariseii din vechime, conducatorii papali urau lumina care le descoperea pacatele. Legea lui Dumnezeu ca masura dreptatii, fiind indepartata, ei exercitau o putere nelimitata si practicau viciul fara retinere. Inselatoria, avaritia si desfraul domneau. Oamenii nu se dadeau inapoi de la nici o crima prin care puteau sa castige avere sau pozitie. Palatele papilor si ale prelatilor erau scenele celor mai detestabile dezmaturi. Unii dintre pontifii care domneau erau vinovati de crime atat de revoltatoare, incat conducatorii pamantesti s-au straduit sa detroneze pe acesti demnitari ai bisericii ca fiind monstri prea josnici pentru a mai fi tolerati. Timp de secole Europa n-a facut nici un progres in stiinta, arte sau civilizatie. O paralizie morala si intelectuala cazuse peste crestinatate... Atâta timp cât va dăinui acest pământ ca rezultat al unei creaţiuni reale a lui Dumnezeu, va dăiuni şi Sabatul zilei a Saptea ca zi de odihnă binecuvântată şi sfinţită de El. 100 de argumente cu privire la Sabat 60 de dovezi biblice cu privire la ziua a Saptea De ce sarbatoresti sabatul? Care este scopul sabatului? Cine l-a instituit? Cind si pentru cine a fost el instituit? Care zi este adevaratul sabat? Multi oameni sarbatoresc ziua intiia a saptaminii, adica dumineca. Ce dovada biblica au ei pentru aceasta? Unii sarbatoresc ziua a saptea, adica simbata. Pe care dovada biblica se sprijina ei? In rindurile de mai jos vom gasi mentionarile biblice in legatura cu ambele zile pe care le-am amintit: 1. Dupa ce a terminat lucrarea de creatiune in cele sase zile ale saptaminii, Marele Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea (Geneza 2,1-3). 2. Acest fapt demonstreaza ca ziua de odihna a lui Dumnezeu, sau ziua de Sabat, insemneaza ca aceasta zi este zi de odihna. Un exemplu: Cind o persoana s-a nascut intr-o zi oarecare, acea zi devine ziua sa de nastere. Tot astfel cind Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea, ziua aceasta este ziua Lui de odihna sau ziua de Sabat. 3. De aceea ziua a saptea trebuie sa ramina pentru totdeauna ziua de Sabat a lui Dumnezeu. Poti tu sa schimbi ziua ta de nastere cu alta zi in care nu te-ai nascut? Desigur ca nu. Tot astfel tu nu poti schimba ziua de odihna a lui dumnezeu cu o alta zi in care el nu s-a odihnit. Pentru acest motiv, ziua saptea este ziua de Sabat a lui dumnezeu. 4. Creatorul a binecuvintat ziua a saptea (Gen.2,3). 5. El a sfintit ziua a saptea (Exod 20,11). 6. Dumnezeu a instituit ziua Sabatului inca din gradina Edenului (Gen.2,1-3). 7. Ea a fost instituita inainte de caderea omului in pacat; de aceea ea nu este ceva simbolic. Simbolurile au fost introduse numai dupa caderea omului in pacat. 8. Isus a declarat ca "Sabatul a fost facut pentru om" (Marcu 2,27) adica pentru orice om, indiferent de rasa, atit pentru Iudei cit si pentru Neamuri. 9. Sabatul este un memorial al creatiunii (Exod 20,11; 31,17). Ori de cite ori ne odihnim in ziua a saptea, asa dupa cum a facut Dumnezeu, noi comemoram marele act al creatiunii. 10. Sabatul a fost dat lui Adam ca parinte al rasei umane (Marcu 2,27). 11. Adam este reprezentantul nostru, al oricarei natiuni (Fap.Ap. 17,26). 12. Sabatul nu este o institutie iudaica pentru ca el a fost instituit cu 2300 de ani inainte de a exista poporul Evreu. 13. Biblia nu-l numeste "sabatul Evreilor", ci "Sabatul domnului Dumnezeului tau". (Exod 20,11) 14. In perioada patriarhala gasim referinte evidente cu privire la Sabat (Gen.2,1-3; 8,10.12; 29,27.28, etc.) 15. Sabatul a fost sarbatorit inainte de a fi fost data Legea celor Zece porunci pe Sinai (Exod 16,4.27-29). 16. Sabatul a fost asezat in inima Legii Sale morale (Exod 20,1-17). 17. Sabatul Zilei a Saptea a fost poruncit de Dumnezeu cu vocea Sa din mijlocul focului (Deut. 4,12.13). 18. Sabatul Domnului impreuna cu celelalte porunci ale sale, a fost scris apoi cu degetul lui Dumnezeu (Exod 31,18). 19. Domnul a sapat poruncile sale pe table de piatra aratind natura lor neschimbatoare (Exod 32,15.16). 20. Poruncile erau pastrate cu sfintenie in chivot (Deut. 10,1-5). 21. Domnul interzice activitatea in ziua sabatului chiar in perioadele cele mai urgente de lucru ale anului. (Ex.34,21). 22. Dumnezeu a avut de gind sa nimiceasca pe Israel din cauza profanarii sabatului (Ezech. 20,12.13). 23. Sabatul este semnul dintre Dumnezeu si poporul Sau. (Ezech. 20,20) 24. Dumnezeu a fagaduit ocrotirea Ierusalimului cu conditia sfintirii Sabatului (Ier. 17,24.25). 25. Captivitatea Babiloniana a fost urmarea profanarii Sabatului (Neemia 13,18). 26. Distrugerea Ierusalimului prin foc a fost urmarea profanarii Sabatului (Ier. 17,27). 27. Dumnezeu a fagaduit o binecuvintare speciala pentru strainii care vor pazi Sabatul (Isaia 56,6.7). 28. In capitolul 56 din Isaia este profetia facuta pentru dispensatiunea crestina care va pazi cu sfintenie Sabatul Domnului. 29. Dumnezeu a fagaduit ca va binecuvinta pe toti cei care vor pazi Sabatul. (Is.56,2). 30. Domnul numeste Sabatul "Ziua Mea cea sfinta" (Is. 58,13) 31. Dupa spartura facuta in Legea lui Dumnezeu (porunca a patra) timp de mai multe secole, Sabatul avea sa fie restatornicit in zilele de pe urma (Is. 58,12.13). 32. Toti profetii Domnului au sfintit ziua Sabatului. 33. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a respectat Sabatul cind a fost pe pamint (Luca 4,16; Ioan 15,10). El a urmat exemplul Tatalui Sau. 34. Ziua Domnului este ziua a saptea (Apoc. 1,10; Marcu 2,28; Is. 58,13; Exod 20,10). 35. Isus se intituleaza "Domnul sabatului" (Marcu 2,28) pentru ca El il iubeste si il ocroteste de atacurile Vrajmasului asa cum un sot isi ocroteste si iubeste sotia lui. (1Petru 3,6). 36. Isus a aparat Sabatul ca fiind o institutie facuta spre binele omului (Marcu 2,23-28). 37. Isus nu a desfintat Sabatul dar a aratat ca este ingaduit a face bine in zilele de Sabat (Mat. 12,1-13). 38. El a invatat pe oameni ca nu este o calcare (profanare) a Sabatului daca faci bine in ziua de Sabat. (Mat. 12,12) 39. Isus a indemnat pe urmasii Sai sa se roage pentru sfintirea Sabatului chiar si dupa invierea Sa (Mat. 24,20). 40. Femeile evlavioase care au urmat pe Isus au tinut cu grija ziua a saptea chiar dupa moartea Sa (Luca 23,56). 41. La 30 de ani dupa invierea lui Isus, Duhul Sfint ne raporteaza ca Pavel si tovarasii lui au respectat ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,14). 42. Pavel, apostolul Neamurilor, aminteste in cuvintarea sa despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,27). 43. Neamurile au rugat pe Pavel sa le predice in Sabat (Fap.Ap. 13,42). 44. In Sabatul urmator, aproape toata cetatea s-a adunat sa auda Cuvintul lui Dumnezeu (Fap.Ap. 13,44). Era anul 62 d.Hr. 45. In conciliul de la Ierusalim, in prezenta apostolilor si a multor discipoli, Iacob aminteste despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 15,21). 46. Chiar acolo unde era o sinagoga, intr-o colonie romana, la Filipi, Pavel si Timotei au serbat Sabatul (Fap.Ap. 16,12.13). 47. Ziua de odihna si de cult a lui Pavel era Sabatul (Fap.Ap. 17,2). 48. Pavel predica in ziua Sabatului (Fap.Ap. 17,2.3). 49. In cartea Faptele Apostolilor ni se raporteaza despre 84 adunari tinute in ziua Sabatului (Fap.Ap. 13; 14.44; 16,13; 18,4.11). 50. Nu gasim in Noul Testament nici o disputa intre crestini si Iudei in legatura cu serbarea zilei de Sabat. Aceasta este o dovada puternica care ne arata ca toti crestinii respectau aceeasi zi ca si Iudeii. 51. In toate acuzatiile aduse de Iudei lui Pavel, niciodata ei nu l-au invinuit cu privire la respectarea Sabatului. Daca el nu ar fi pazit Sabatul, de ce nu l-au acuzat Iudeii asa dupa cum au facut cu privire la circumciziune? 52. Pavel marturiseste despre sine insusi ca a pazit Legea si prin urmare el a respectat Sabatul. (Fap.Ap. 25,8) 53. Sabatul este mentionat in Noul Testament de 59 de ori, intotdeauna cu respect, purtind acelasi titlu pe care il are in Vechiul Testament, adica "Ziua Sabatului". 54. Nu gasim nici un cuvint in toate cartile Noului Testament cu privire la schimbarea sau desfintarea Sabatului. 55. Dumnezeu nu a dat niciodata permisiunea vreunei persoane sa lucreze in ziua Sabatului. Cu ce drept majoritatea crestinilor de azi folosesc ziua de Sabat pentru lucrari obisnuite? 56. Nici un crestin care a trait inainte sau dupa invierea Mintuitorului, nu a lucrat in ziua a saptea ca in celelalte zile ale saptaminii. 57. Nu ni se raporteaza in Biblie ca Dumnezeu a mutat binecuvintarea si sfintirea zilei a saptea de la creatiune, in alta zi. 58. Deoarece Sabatul a fost instituit in Eden inainte de caderea omului in pacat, el va fi serbat pe vecie pe noul pamint. 59. Sabatul zilei a saptea este o porunca importanta din Legea lui Dumnezeu, deoarece El insusi a rostit-o cu gura Sa si a sapat-o cu degetul Sau pe tablele de piatra la Sinai. Cind Isus a inceput activitatea Sa pe acest pamint, El a declarat ca nu a venit sa desfinteze Legea. 60. Isus a condamnat cu severitate pe Farisei de ipocrizie pentru ca ei pretindeau ca iubesc pe Dumnezeu in timp ce ei anulau o porunca din Decalog si anume porunca a cincea (Marcu 7,6-13) tinind in locul ei traditia sau datina omeneasca (v.9). Toti cei care serbeaza astazi dumineca tin o traditie sau o datina omeneasca ce nu are nici o valoare inaintea lui Dumnezeu (v.7). 40 de argumente biblice impotriva serbarii zilei intiia a saptaminii 1. In ziua intiia a saptaminii, Dumnezeu a facut prima Sa lucrare potrivit raportului Scripturii (Gen. 1,1-5). 2. Dumnezeu a poruncit omului sa lucreze in prima zi a saptaminii (Exod 20,8-11). 3. Niciunul dintre patriarhi nu a serbat ziua intii a saptaminii. 4. Niciunul dintre profeti nu a serbat-o. 5. Potrivit poruncii lui Dumnezeu, poporul Sau a lucrat in ziua intii a saptaminii. 6. Prin profetul Ezechiel, Domnul o numeste "zi de lucru" (Ezech.46,1). 7. Dumnezeu nu s-a odihnit in ziua intiia a saptaminii. 8. El nu a binecuvintat-o. 9. Isus nu s-a odihnit in ziua intiia. 10. Isus a lucrat ca timplar pina la virsta de 30 de ani in fiecare zi din saptamina cu exceptia zilei a saptea in care El s-a odihnit (Luca 4,16). 11. Apostolii au lucrat in ziua intii a saptaminii. 12. Apostolii nu s-au odihnit niciodata in aceasta zi. 13. Hristos nu a binecuvintat-o niciodata. 14. Ea nu a fost binecuvintata de nici o autoritate dumnezeiasca. 15. Ea nu a fost sfintita niciodata. 16. Nu a fost data niciodata vreo lege divina care sa ceara oamenilor respectarea ei. Pentru acest motiv nu este pacat sa lucrezi in ziua intiia a saptaminii dupa cum este scris: "Unde nu este lege, acolo nu este nici calcare de lege". (Rom. 4,15; 1Ioan 3,4) 17. Nicaieri in Noul testament nu se spune sa nu lucram in ziua intiia a saptaminii. 18. Nu este prevazuta in Biblie vreo pedeapsa pentru cei ce lucreaza in ziua aceasta. 19. Nu gasim fagaduita in Biblie vreo binecuvintare pentru cei ce serbeaza ziua intii a saptaminii. 20. Nicio directiva nu a fost data in Cuvintul lui Dumnezeu cum trebuie sa respectam ziua intiia. Daca Domnul ar fi dorit ca ea sa fie pazita de crestini, nu ar fi spus El aceasta? 21. Nu gasim nicaieri in Biblie ca ea ar fi numita sabatul crestinilor. 22. Niciodata nu este numita zi de Sabat. 23. Nu este niciodata numita ziua Domnului. 24. Niciodata nu este numita zi de odihna. 25. Nu are nici un titlu sacru. atunci, cum poate fi considerata de oameni ca zi sfinta? 26. In Noul Testament ea este numita doar "ziua intiia a saptaminii". 27. Isus nu a mentionat-o niciodata, nu a luat vreodata numele ei pe buzele Sale. 28. Cuvintul "dumineca" nu se afla nicaieri in Biblie. 29. Dumnezeu nu a inspirat vreodata vreun profet al Sau sa rosteasca macar un cuvint despre dumineca drept zi sfinta. 30. Ziua intiia a saptaminii este mentionata doar de 8 ori in Noul Testament fara insa a fi numita zi de odihna (Mat.28,1; Marcu 16,2.9; Luca 24,1; Ioan 20,1; Fap.Ap. 20,7; 1Cor. 16,2; Ioan 20,19). 31. Sase din versetele de mai sus se refera la aceeas prima zi a saptaminii. 32. Pavel sfatuia pe credinciosi ca in ziua intii a saptaminii sa puna deoparte acasa din cistigul lor ca sa se stringa ajutoarele pentru cind va veni el (1Cor. 16,2). 33. In toate cartile Noului Testament nu ni se raporteaza decit despre o singura intilnire religioasa tinuta in seara zilei intii a saptaminii, cu ocazia despartirii lui Pavel de credinciosi. (Fap.Ap. 20,7-12) 34. Nu ni se mai raporteaza nicaieri ca s-ar mai fi tinut vreo alta adunare, inainte sau dupa aceasta, in ziua intii a saptaminii. 35. Nu era un obicei al primilor crestini de a se intilni in ziua intiia a saptaminii pentru a oficia un cult divin. 36. Nu ni se raporteaza ca ei fringeau piinea doar in acea zi. 37. Nu ni se relateaza in Noul Testament ca aceasta a fost singura imprejurare speciala cind Pavel trebuia sa plece a doua zi si a fost nevoie sa se adune ca sa fringa piinea in seara zilei intiia a saptaminii (Fap.Ap. 20,7). 38. Aceasta a avut loc dupa miezul noptii (v.7-11). Isus a frint piinea joi seara (Luca cap.22) si primii crestini faceau lucrul acesta in fiecare zi (Fap.Ap. 2,42-46). 39. Nicaieri in Biblie nu ni se spune ca prima zi a saptaminii comemoreaza invierea lui Hristos. Aceasta este o traditie omeneasca contrara Legii lui Dumnezeu (Mat. 15,3.9). Botezul comemoreaza invierea lui Isus (Rom. 6,4). 40. In final, putem spune ca in Noul Testament nu gasim nici macar o singura declaratie cu privire la schimbarea zilei Sabatului cu prima zi a saptaminii. Prin urmare, atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament ni se raporteaza ca ziua a saptea este Sabatul Domnului, pe care El a binecuvantat-o si a sfintit-o pentru vecie, ca sa fie o binecuvintare pentru toti oamenii care o vor pazi cu sfintenie (Is. 56,1-8; 58,13). (Trad. din "Review and Herald Publishing Association").
- LEGEA DIVINA
- SEMNUL lui DUMNEZEU
- SEMNUL FIAREI
- TRADITIA OMENEASCA
- ZIUA a SAPTEA
- SABATUL DOVEZI
- Legea I
- Legea II
- Legea III
- Legea IV
- Legea V
- Legea VI
- Legea VII
- Legea VIII
- Legea IX
- Legea X