Sigiliul Sabatului Lui Dumnezeu Iisus Christos : ''Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sã tineti datina voastrã.'' (Marcu cap 7, vers 9) Sigiliul este un element important al AUTORITATII si este folosit de conducatori,regi, imparati, legiuitori, institutii, pentru a insemna cu autoritatea vointei lor un document , o hotarire sau o lege, in asa fel incit sa-i confere putere si autoritate in fata lumii, iar lumea sa se supuna acelei legi si sa-i recunoasca AUTENTICITATEA. Ce contine un sigiliu? O pecete sau un sigiliu se aplica pe actele oficiale ale unei tari sau ale unei autoritati internationale. Scopul sigiliului este acela de a dovedi ca în spatele documentului se afla o autoritate reala. Ca sa fie valabil un Sigiliu contine 1) NUMELE . 2) TITLUL si 3 ) TERITORIUL peste care se întinde si se exercita puterea administrativa a acelei autoritati care a emis si a sigilat acel document, fie ca este institutie, presedinte, legiutor etc. Sigiliul poruncii a 4-a din Decalog: 1. Numele: Domnul Dumnezeul tau; 2. Titlul: Creatorul; 3. Teritoriul: Cerul, pamantul si marea si tot ce e in ele. Aceste 3 elemente cheie sunt prezente si in Sigiliul Sabatului biblic, pe care Dumnezeu l-a scris El insusi in DECALOG . Iata cum suna traducerea Sfantului Sinod la 1914 si a preotilor profesori Gala Galaction si Vasile Radu , dupa textele originale ebraice si grecesti , in 1938 : "Adu-ti aminte de ziua Sîmbetei ca s-o sfintesti pre ea. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau, dar ziua Sîmbetei este ziua de odihna închinata Domnului Dumnezeului tau. Sa nu faci nici o lucrare în ea. Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamîntul si marea si tot ce este în ele, iar în ziua Sîmbetei s-a odihnit. De aceea a binecuvîntat Domnul ziua Sabatului (Sîmbetei) si a sfintit-o" Ce spune Dumnezeu in Biblie despre importanta acestui SEMN/SIGILIU ? Ezechiel cap 20, verset 20 : ''Sfintiti Sabatele Mele, cãci ele sunt un semn între Mine si voi, ca sã stiti cã Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!" Ezechiel cap20 :12 :'' Le-am dat si Sabatele Mele, sã fie ca un semn între Mine si ei, pentru ca sã stie cã Eu sunt Domnul, care-i sfintesc.'' Exod cap 31: 13 :'',Sã nu care cumva sã nu tineti Sabatele Mele, cãci acesta va fi între Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupã care se va cunoaste cã Eu sunt Domnul, care vã sfintesc.'' Asadar, Sabatul nu apartine nici unei denominatiuni crestine in mod special, nici adventistilor, nici doar a evreilor, ci a fost dat TUTUROR oamenilor ca un semn /sigiliu intre Dumnezeu si noi, cei care il recunoastem ca Tata ceresc si Creator al nostru : Marcu cap 2: 27 : Iisus Christos :''Sabatul a fost fãcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat ; asa cã Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului." De unde vin numele zilelor ? Sâmbãtã provine dintr-o variantã a latinescului sabbatum, care la rândul lui vine prin intermediul termenului grec ' sabanon ', din ebraicul šabbath care inseamna ziua de repaus saptaminal", derivat de la šabath a se odihni". (romana : simbata ; italiana : sabato ; spaniola : sábádo. ; germana: samstag ... ) Iisus Christos ce zi de odihna a tinut ? In Evanghelia dupa Luca citim despre Domnul Iisus : ''A venit în Nazaret, unde fusese crescut; si, dupã obiceiul Sãu, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogã.'' Daca Domnul Iisus Christos , in timpul vietii pamintesti, ne-a dat acest exemplu , cine sunt cei care AU SCHIMBAT Sabatul adevarat, sigiliul Lui Dumnezeu, si pentru ce au facut aceasta? Tertulian, preot care a trait intre anii 160-240 dupa Christos, scria in ''Contra lui Marcion'' carta a 4-a, cap 12: '' Domnul Christos a fost numit Domn al Simbetei pentru ca El a sustinut Simbata ca pe ceva al Sau. Domnul Christos nu a desfiintat Simbata pe care El o tinea Iisus Christos spune foarte clar, in evanghelia dupa Matei, capitolul 5 , incepind cu versetul 17: '' Sã nu credeti cã am venit sã stric Legea sau Proorocii; am venit nu sã stric, ci sã împlinesc. Cãci adevãrat vã spun voua, câtã vreme nu va trece cerul si pãmântul, nu va trece o iotã sau o frânturã de slovã din Lege, înainte ca sã se fi întâmplat toate lucrurile.'' Asadar, nici o porunca din decalog, nici un cuvint nici o litera nu poate fi schimbata de NIMENI , pentru ca Legea morala a Lui Dumnezeu este vesnica ! Nici Iisus Christos, Fiul Lui Dumnezeu, nu modifica si nu schimba nici o lege data de Tatal Ceresc , ci le implineste! Prin modul Lui de viata, prin exemplul Lui, prin curatia si sfintenia Lui, prin ascultarea neincetata de Tatal Ceresc, Domnul Iisus Christos este exemplul perfect de ascultare si sfintenie pe care trebuie sa-l urmam. Cine spune ca il asculta pe Domnul Christos, si ca ii este credincios, dar face ALTFEL decit a facut Christos , acela nu are NIMIC de a face cu Christos. Si nu vor fi putini cei care se vor mira consternati la judecata de faptul ca Domnul Iisus Christos ii va privi cu ostilitate : ''Multi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tãu? N-am scos noi draci în Numele Tãu? Si n-am fãcut noi multe minuni în Numele Tãu?" ( Matei cap 7 , vers 22) Ce le raspunde Domnul Iisus ? '' Atunci le voi spune curat: " Niciodatã nu v-am cunoscut; depãrtati-vã de la Mine, voi toti care lucrati fãrãdelege." (Matei cap 7, verset 23) Daca oamenii nu urmeaza Legea in autenticul ei, daca o schimba , o trunchiaza, o amesteca , o modifica dupa interesele lor, atunci acesti oameni lucreaza FARA DE LEGE . Si vor intra in categoria celor alungati de Domnul Christos din Imparatia Cerurilor , chiar daca toata viata au propovaduit, au facut minuni in Numele Lui, chiar daca toata viata au crezut ca Ii slujesc Lui Christos . Incredibil,nu ? Totusi, insusi Domnul Christos spune foarte clar : '' Atunci le voi spune curat: "Niciodatã nu v-am cunoscut; depãrtati-vã de la Mine, voi toti care lucrati fãrãdelege." Nu este cale de evitare, nu este metoda de pacalire sau de trisare, nu exista posibilitate de mantuire fara ascultare 100 % dupa modelul si sfaturile date de Domnul Iisus Christos, fiindca El spune: '' Nimeni nu vine la Tatãl decât prin Mine.'' Doar un om inconstient poate sa creada si sa spere ca ii slujeste Lui Iisus si totusi sa faca dupa cum il taie pe el capul, sa asculte de invataturi si datini omenesti '' ca asa am apucat noi din mosi stramosi , ca asa este datina , ca asa zice sfinta traditie etc'' mai presus de invatatura Lui Christos. Ce spune Iisus Christos despre cei care cred ca ascultarea de datini si invataturi omenesti le ajuta cu ceva? '' Degeaba Mã cinstesc ei, dând învãtãturi care nu sunt decât niste porunci omenesti. Voi lãsati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezatã de oameni. '' (Marcu cap7, 7 )''" Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sã tineti datina voastrã. '' Domnul Iisus Christos se referea la orice fel de schimbare sau modificare a poruncilor Lui Dumnezeu, in trecut prezent si viitor. El nu vorbea doar oamenilor din aceea vreme in contextul respectiv, cuvintele Lui sunt universal valabile si pentru toate categoriile de oameni si pentru toate vremurile. Cine crede ca aceste cuvinte ale Lui au aplicabilitate doar pentru trecut, ca au fost spuse doar pentru evrei, ce rost mai are sa creada sau sa spere pentru viitor o mantuire daca Iisus a vorbit doar pentru evrei? Noi am IMPORTAT credinta monoteista de origine iudaica acum aproape doua milenii, si daca tot am primit aceasta credinta cu tot ce contine ea si cu toate radacinile si originile ei, cu ce drept venim sa facem modificari in textul Legii si al Adevarului ? Nu putem sa alegem doar ce ne convine din cuvintarile Lui, si sa respingem ce vine in contradictie cu apucaturile noastre, cu obiceiurile noastre ''traditionale'', fiindca aceasta nu mai este ascultare ci prefacatorie inutila, care poate ''da bine'' in ochii lumii dar pe Dumnezeu nu-l pacaleste nimeni, asta este foarte clar. Si la ce ne-ar folosi sa tinem cu dintii de datinile si traditiile omenesti, si sa ne tot ne batem cu pumnul in piept ca ''pentru cinstirea Lui Dumnezeu'' o facem, cind El insusi ne spune ca ESTE INUTIL, ESTE DEGEABA toata aceasta mascarada omeneasca de datini si schimbari de lege ? ''Degeaba Mã cinstesc ei, dând învãtãturi care nu sunt decât niste porunci omenesti. Voi lãsati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezatã de oameni.'' De unde a pornit schimbarea sigiliului Sabatului ? Cine sunt cei care au initiat aceasta miscare de pacalire a crestinilor si pentru ce motiv? Falsificarea adevarului Toti credinciosii crestini de la inceput, din Biserica crestina apostolica au tinut ca zi de sarbatoare saptaminala ziua Domnului, adica ziua a Saptea - Sabatul (Simbata) conform legii sfinte din Decalog. Ziua a Saptea nu este inventia acelei denominatiuni intitulate '' Biserica adventa de ziua a 7-a '', si nici a altor denominatiuni ''sabatariene'', ziua a Saptea vine din Geneza , de la inceputurile primordiale, si este ziua in care Dumnezeu s-a odihnit dupa lucrarea de creere a universului intreg. Nu ca Dumnezeu ar avea nevoie , in Atotputernicia Lui, sa se odihneasca vreodata, dar este scris ca El s-a odihnit tocmai pentru a pecetlui pentru totdeauna ziua a Saptea ca zi de inchinare a lumii creeate in fata Lui, Stapinul Universului. In Geneza, pagina 2, capitolul 2, versetul 3 scrie foarte limpede: '' Dumnezeu a binecuvintat ziua a Saptea si a sfintit-o , pentru ca in ZIUA ACEASTA S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse '' Amin. Cine poate zice ca scrie o alta zi decit ''a Saptea '' ? Domnul Iisus Christos a murit pe cruce vinerea, '' in ziua pregatirii '' pentru Sabat : Luca, capitol 23, verset 53-54 : ''L-a dat jos de pe cruce, L-a infasurat intr-o pinza de in, si L-a pus intr-un mormint nou, sapat in piatra, in care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregatirii, si incepea ziua Sabatului '' Trupul Lui Iisus Christos s-a odihnit in mormint Simbata, in perioada Sabatului, tocmai pentru a intari Legea scrisa de Dumnezeu pe tablele de piatra date lui Moise, Lege care era de la inceputurile zidirii, inca din Geneza capitol 2, dar pe care oamenii in decaderea lor o uitasera...Ce se spune mai departe in Biblie? Invierea Lui Iisus a avut loc in Prima zi a saptaminii, duminica ! Marcu cap 16: '' Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Iisus. In ziua DINTAI a saptaminii (duminica) s-au dus la mormint....'' si verset 9 : ''Iisus , dupa ce a inviat , in DIMINEATA ZILEI DINTAI a saptaminii, S-a aratat mai intai Mariei ...'' Domnul Iisus Christos nu a schimbat nici o iota din nici o Lege scrisa de Dumnezeu Tatal in Decalog, pentru ca Domnul Iisus Christos a declarat in mod repetat: ''cãci M-am pogorât din cer ca sã fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. '' Ioan 6:38, '' Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec dupã cum aud; si judecata Mea este dreaptã, pentru cã nu caut sã fac voia Mea, ci voia Tatãlui, care M-a trimis.'' Ioan 5:30, '' Iisus le-a zis: "Mâncarea Mea este sã fac voia Celui ce M-a trimis, si sã împlinesc lucrarea Lui.'' Ioan 4: 34 . Ca si crestin, cum poti sa crezi si sa accepti ca sunt adevarate cuvintele Mintuitorului si in acelasi timp sa sustii ca Domnul Iisus a schimbat ziua de inchinare din Sabat in duminica ? Cind El Insusi participa in fiecare Sabat la adunarile sinagogii, invata norodul lumina adevarului si vindeca oameni fizic si spiritual ? Asadar, daca Domnul Iisus Christos a spus raspicat in nenumarate ocazii ca nu a venit sa schimbe vremurile si legea, ci sa implineasca voia Tatalui, cu autoritatea cui schimba oamenii ziua de odihna Sabatica a zilei a Saptea, in ziua duminicii ? Argumente invocate de cei care au schimbat Legea, sunt doua: 1) Pentru a se face o deosebire intre iudei (evrei) si noi, ceilalti, neamurile crestinate , pentru a nu fi acuzati ca trecem de la paganism la ''religia iudaica'' (dar tocmai asta am facut cu totii, am primit ca adevarate cartile scrise de Moise (Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul) , cartile scrise de profetii evrei Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel si toti ceillalti). Care deosebire sa fie? Aici Apostolul Pavel intervine magistral in epistola catre romani , spulberind aceasta falsa dorinta de ''deosebire'' dintre noi si iudei, fiindca Legile si Dumnezeul nostru si al iudeilor este acelasi ! : '' În adevãr, nu este nici o deosebire între Iudeu si Grec; cãci toti au acelasi Domn, care este bogat în îndurare pentru toti cei ce-L cheamã.''(Romani 10:12) Daca nu este nici o deosebire intre noi si evrei, si toti avem acelasi Dumnezeu, este foarte limpede ca si Legea morala a celor 10 porunci ce include si Sabatul este atit pentru evrei cit si pentru noi, neamurile . 2 ) Pentru ca Iisus Christos a inviat in PRIMA ZI a saptaminii , si primii crestini si apostolii se adunau in prima zi a saptaminii pentru a se ruga si pentru a rezolva diverse probleme administrative ale bisericii de inceput. Nu este nimic gresit ca oamenii sa se adune in orice zi a saptaminii pentru a se ruga , daca s-ar aduna in Numele Domnului in fiecare zi ar fi cu atit mai bine ! Pentru ca '' acolo unde sunt doi sau trei adunati în Numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor'' zice Dumnezeu ( Matei 18:20) ! Dar cu nici un chip apostolii si primii crestini nu au schimbat Sabatul din decalog cu ziua duminicii, fiindca nu se poate schimba nici o iota din Decalog fara sa darimi toate celelalte legi, e de ajuns sa calci o lege si automat te faci vinovat de calcarea tuturor . In adevar, legea ceremoniala iudaica s-a implinit la Cruce, in Iisus Christos Fiul Lui Dumnezeu, Mielul de jertfa a Lui Dumnezeu, catapeteasma Templului s-a rupt si manifestarea prezentei Lui Dumnezeu in Sfinta Sfintelor din Templu (shekina) a disparut din acel moment. Dar legea a 4-a din decalog, ce este dedicata Sabatului, nu face parte din legea ceremoniala iudaica, ci din Legea morala vesnica data de Dumnezeu omenirii , iar Trimisul Lui , Iisus Christos ,a venit sa implineasca Legea, nu sa o schimbe : '' Sã nu credeti cã am venit sã stric Legea sau Proorocii; am venit nu sã stric, ci sã împlinesc. '' (Matei 5: 17 ) Dupa cum bine spune Christos, in adevar El nu a venit sa schimbe Legea din Decalog, ci sa o intareasca prin modul Lui de viata si prin exemplul caracterului Lui neprihanit : '' Cãci adevãrat vã spun, câtã vreme nu va trece cerul si pãmântul, nu va trece o iotã sau o frânturã de slovã din Lege, înainte ca sã se fi întâmplat toate lucrurile.'' (Matei 5:18) Nu poti pune la indoiala Legea morala data lui Moise de Dumnezeu, nici macar o singura lege din cele 10, '' Cãci, dacã ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru cã el a scris despre Mine.'' spune Iisus Christos (Ioan 5:46). Daca nu-l crezi pe Moise, nu-l poti crede nici pe Iisus Christos. Pentru ca '' ,Dacã nu ascultã pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacã ar învia cineva din morti." (Luca 16: 31 ) Porunca a 4-a din Legea Lui Dumnezeu a fost schimbata de o putere omeneasca, si aceasta a fost profetita de Daniel cu aproape 900 de ani inainte (!), in cap 7: 23, 25 : "Fiara a patra, este o a patra împãrãtie, care va fi pe pãmânt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâsia tot pãmântul, îl va cãlca în picioare si-l va zdrobi.'' '' El ( fiara )va rosti vorbe de hulã împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfintii Celui Prea Înalt, si se va încumeta sã schimbe vremurile si legea; si sfintii vor fi dati în mâinile lui timp...'' Fiara a patra este imparatia a patra, si anume Imperiul Roman , care prin imperatorul Constantin cel Mare si biserica romano-catolica au modificat Legea Lui Dumnezeu. In anul 323 dupa Christos, imperatorul roman Constantin a decretat : '' In intreaga imparatie, ziua duminicii sa fie zi de odihna si de sarbatoare, zi de rugaciune' In ''Istoria Bisericii'' Dr. Boroianu spune: '' A fost oare Constantin crestin cind a dat decretul sau pentru serbarea duminicii ca zi de sarbatoare in Biserica crestina la anul 323 ? Nu! Citez din Autorii ''Istoriei Bisericesti '' : ''Imperatorul trecu la crestinism in anul 64 al vietii sale (adica in anul 337, la 14 ani dupa darea decretului ), oprit pina acum a face aceasta trecere din motive de inalta intelepciune...O boala insa, care ii prevesteste moartea, il facu pe imperator sa primeasca botezul, in palatul sau din Nicodimia, de la episcoul Eusebiu (anul 337 ) Dupa moarte, senatul roman l-a pus intre zei . '' Motivul care a determinat conducerea Bisericii crestine, dupa unirea ei cu Statul roman , sa adopte ziua soarelui (Dies Solis , sau Sun day in engleza, Sonntag in germana ...) in locul Sabatului, este lamurit si in cartea ''Sarbatorile Romane si Romine '' : '' '' Sarbatorile stabilite, acelea cu zi anumita, cad toate in zilele de sarbatori ale paganilor, care s-au crestinat. De ce ? Fiindca era greu sa faci pe paganii crestinati sa se lase deodata si cu de-a sila de obiceiurile lor din stramosi, sa-si lepede sarbatorile, sa-si uite idolii si zeii lor. Ei trebuiau deprinsi cu incetul. Astfel, s-au lasat neatinse zilele lor de sarbatoare, dar in loc de zeii lor , cu incetul s-au rinduit sfintii crestini intr-aceste zile, ca sa fie sarbatoriti. Toti zeii pagani au fost inlocuiti cu sfinti crestini ''(Poboran, pagina 4) Sarbatorile pagane erau solare, adica sarbatoreau fenomene din natura si miscarile soarelui. Astfel, in toiul verii, popoarele nordice aveau sarbatoarea lui Donnar, zeul tunetului, pe 20 iulie(la 6 saptamini dupa solstitiu). Sarbatoarea le-a fost lasata, o are si azi intreaga biserica... Donnar a fost insa inlocuit cu un sfant, Ilie profetul .Zeul Donnar alerga peste tot cu carul de foc tunind si fulgerind. Iar sfantul Ilie tot asa face, in credinta poporului.'' La noi, la romani, se gasesc urme de obiceiuri pagane, dintre care amintim Lupercaliile si Saturnaliile. La Saturnalii se jertfea un porc, al carui cap se punea la picioarele zeului- asta e tocmai Vasilica noastra... Mascarea si Travestirea asa de obisnuita la Saturnalii o avem si noi in obiceiurile celor care umbla cu Steaua si Vicleimul. Steaua este un obicei pagan, deoarece romanii si germanii, la sarbatorile solare, in decembrie, simbolizau soarele ce renastea cu o stea, pe care o purtau prin orase, cantind imnuri de lauda soarelui;'' Aceasta forma de idolatrie fata de ''ostirea cerului '' , si anume inchinarea la corpurile ceresti, astrale, a fost inlocuita cu '' Steaua sus rasare /ca o taina mare ...'' vestind nasterea Mantuitorului, aleasa in mod arbitrar pe 25 decembrie la sute de ani dupa Inaltarea la Cer a lui Christos.. Nasterea Lui Christos pe care o serbam astazi, n-a fost sarbatorita niciodata de apostoli si de primii crestini, nici in secolul intai, nici in al doilea, nici in al treilea, ba chiar nici la 400 de ani dupa Christos! Numai crestinii din Orient serbau la 25 decembrie amintirea vesela a renasterii zeului Mithras, zeul ce simbolizeaza soarele, si care s-a identificat cu Sol Invictus (soarele neinvins) al Romanilor. Constantin cel Mare, chiar dupa ce a decretat religie de stat crestinismul, a continuat sa adore '' Soarele neinvins'', si astfel s-a statornicit la crestini sarbatoarea din 25 decembrie '' nasterea lui Iisus'' , inlocuind de fapt sarbatoarea renasterii zeului persan Mithras si cel roman ''Sol Invictus'' . Cu siguranta, Iisus Christos S-a nascut intr-una din cele 365 de zile ale anului calendaristic, dar nu este precizat nicaieri cind anume. Din cele 365 de zile ale anului , de ce a fost aleasa in mod arbitrar ca ''data a nasterii '' o zi in care paganii se inchinau zeului Mithras, sau celui roman Sol Invictus? Nici un text din Evanghelie, nici o epistola apostolica, nici un canon bisericesc, nici o pagina dogmatica din nici o denominatiune, nici un teolog nu va putea explica ce inseamna in realitate steaua de Craciun, cine este batrinul Craciun, Vicleimul si altele; Un Hasdeu , Lang, Taylor, Max Muller le pot explica provenientele, dar Evanghelia nu le poate explica pentru ca sunt obiceiuri pagane babiloniene vechi, care nu au nimic de a face cu Christos nici cu invataturile adevarate, sanatoase. Iisus Christos : ''Degeaba Mã cinstesc ei, dând învãtãturi care nu sunt decât niste porunci omenesti. Voi lãsati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezatã de oameni.'' (Marcu 7, 7)''Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sã tineti datina voastrã. '' (Marcu 7, 9) ''Si asa, ati desfiintat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastrã. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!" (Marcu 7,13) Cele 28 puncte fundamentale de credinta din Sfanta Scriptura 1. Biblia este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu si contine tot ceea ce este necesar pentru orientarea spirituala a omului, singura regula inspirata pentru viata de credinta. 2 Timotei 3:16; Ioan 17:17; 5:39. 2. Dumnezeirea cuprinde trei Persoane: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant. Geneza 1:2.26.27; Ioan 1:1-3; Matei 3:16-17. 3. Dumnezeu Tatal este un Tata ceresc, vesnic si iubitor. Psalmii 90:2; 1 Ioan 4:8 4. Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a intrupat si a devenit Mantuitorul pacatosilor. Ioan 3:16; Mica 5:2; Coloseni 2:9 El a fost activ la crearea lumii alaturi de Tatal si Duhul Sfant. Geneza 1:1; Psalmii 33,6-9; Coloseni 1:16-18. 5. Duhul Sfant a existat din vesnicie si este canalul de comunicatie dintre Dumnezeu si oameni. 2 Petru 1:21; Ioan 14:26 6. Dumnezeu a creeat lumea prin Cuvant, in sase zile literale, odihnindu-Se in ziua a saptea aceasta fiind saptamana Creatiunii. Geneza 1:1-2,3; Psalmii 33:9; Evrei 11:3 7. Dumnezeu a creat pe om desavarsit, cu posiblitatea de a alege intre bine si rau. Cazand in fatza ispitei, omul a devenit muritor datorita pacatului sau. Geneza 1:27; 3:1-24; Ecl. 9:5.6.10; Ioan 11:11-14 8. Intreaga lume este prinsa in prezent in Marea Lupta dintre Hristos si Satana, inceputa in cer prin revolta ingerilor condusi de Lucifer. Soarta vesnica a fiecaruia depinde de apartenenta la una dintre cele doua tabere. Apoc. 12:7-9; Gen. 3:1-24; Apoc. 3:5; 3:21. 9. Singurul mijloc de ispasire pentru pacatul omului este jertfa Domnului Isus Hristos pe Golgota, dovada a iubirii fatza de omenire. Ioan 3:16; Luca 23:33.34; Evrei 4:15.16. 10. Mantuirea este darul lui Dumnezeu, primit prin credinta in Fiul Sau Isus Hristos. Prin Fiul lui Dumnezeu suntem indreptatiti, infiati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Ioan 3:16; Efes. 5:27; 2 Cor. 5:21; Evrei 3:13.14 11. Cresterea in Isus Hristos: Adventistii de ziua a saptea cred... Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra fortelor raului. Cel care a supus spiritele demonice in timpul slujirii Sale pamantesti, a infrant puterea lor si a facut ca pedeapsa lor finala sa fie sigura.In timp ce umblam cu Domnul Isus in pace, bucurie si avem asigurarea iubirii Lui, biruinta Sa ne da si noua biruinta asupra fortelor raului, care cauta in continuare sa obtina controlul asupra noastra. Dar Duhul Sfant locuieste in noi si ne da putere. In timp ce ne consacram fara incetare lui Isus ca Mantuitor si Domn al nostru, suntem eliberati de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai traim in intuneric, nu ne mai temem de puterile raului, de nestiinta si de lipsa de sens a vechiului nostru fel de viata.In aceasta noua libertate in Domnul Isus, suntem chemati sa crestem in asemanarea cu caracterul Sau, avand comuniune zilnica cu El in rugaciune, hranindu-ne din Cuvantul Sau, meditand asupra acestuia si a providentei divine, cantand pentru lauda Sa, adunandu-ne pentru inchinare si participand la misiunea Bisericii.In timp ce ne angajam in slujirea iubitoare a celor din jur si in marturisirea mantuirii Sale, permanenta Sa prezenta cu noi prin Duhul Sfant, va transforma fiecare clipa si fiecare activitate intr-o experienta spirituala. (Ps. 1:1, 2; 23:4; 77:11, 12; Col. 1:13, 14; 2:6,14, 15; Luca 10:17-20; Ef. 5:19, 20; 6:12-18; 1 Tes. 5:23; 2 Petru 2:9; 3:18; 2 Cor. 3:17, 18; Fil. 3:7-14; 1 Tes. 5:16-18; Mat. 20:25-28; Ioan 20:21; Gal. 5:22-25; Rom. 8:38, 39; 1 Ioan 4:4; Evr. 10:25). 12. Biserica este comunitatea credinciosilor care recunosc si marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Aceasta este familia lui Dumnezeu, cu autoritate de la Hristos si Sfintele Scripturi. 1 Tim. 3:15; Isaia 8:20; Ioan 10:16. 13. In aceste zile ale sfarsitului, exista o ramasita chemata sa pazeasca toate Poruncile lui Dumnezeu si sa aiba credinta lui Isus. Solia ei, coincide in timp cu judecata din ceruri si are ca rezultat intoarcerea oamenilor la Dumnezeu. Apoc. 14:6-12; 12:17; Tes. 2:3.4; Mat. 24:14 14. Prin Hristos, oamenii devin o noua creatiune, disparand dintre ei orice deosebire, devenind egali in Hristos, devenind un trup in Isus, partasi fagaduintelor Scripturii. Ioan 17:21.23; 1 Cor. 12:13; 1,10; Ps. 133:1. 15. Prin botezul biblic, marturisim credinta noastra in moartea si invierea lui Hristos. Astfel recunoastem pe Isus ca Domn si Mantuitor si suntem primiti de catre Biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertarii pacatelor si al primirii Duhului Sfant. Mat. 28:18-20; 3:15; Fapte 2:38; Marcu 16:16 16. Participarea la simbolurile trupului si sangelui lui Isus, este o expresie a credintei in El, ca Domn si Mantuitor. Pregatirea in vederea acestei experinete cuprinde cercetarea de sine, pocainta si marturisirea. Matei 26:26-29; Luca 22:15.16; Ioan 13:8 17. Dumnezeu a revarsat asupra membrilor Bisericii Sale din orice generatie daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie sa le foloseasca intr-o slujire plina de iubire si pentru binele comun al Bisericii si omenirii. Fapte 1:4-8; Ef. 4:7; 1 Cor. 12:4-6 18. Darul profetiei, care este unul dintre darurile Duhului Sfant este un semn de identificare a Bisericii, manifestat si in lucrarea lui Ellen White, care declara clar ca Biblia este etalonul de proba pentru orice invatatura. Ioel 2:28-31; 1 Cor. 14:1; Apoc. 12:17. 19. Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in Cele Zece Prorunci si exemplificate in viata Domnului Isus. Ele exprima iubirea lui Dumnezeu cu privire la relatiile si comportarea omului si sunt baza legamantului cu El, etalonul Judecatii ceresti. Exod 20:2-17; Rom. 7:7; Iacov 2:8-10 20. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu, cere pazirea Sabatului zilei a Saptea ca zi de odihna, inchinarea si slujirea a lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este un semn intre Dumnezeu si om. Exod 20:8-11; Ezech. 20:12.20; Marcu 2:27.28 21. Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ni le-a incredintat si fatza de care suntem raspunzatori pentru buna lor folosire, inapoindu-I zecimea si daruind pentru sustinerea si dezoltarea Bisericii Sale. 1 Cor. 4:2.7; 9:11-14; Mal. 3:10; Mat. 25:35 22. Suntem oameni chemati sa fim un popor evlavios, care traieste, se comporta si actioneaza potrivit principiilor Cerului. Rom. 12:1-2; Ioan 17:15-16; 1 Cor. 3:16.17 23. Casatoria a fost intemeiata de Dumnezeu in Eden, ca legamant al unirii si partasiei de o viata dintre un barbat si o femeie. Gen. 2:18; 2:24; Efes. 5:21-33; Prov. 5:18.19 24. In ceruri exista Sanctuarul Ceresc, modelul celui pamantesc in care Hristos slujeste ca Mare Preot, pentru noi, incepand cu 1844, dupa terminarea celor 2300 de ani. Dan. 8:14; Exod. 25:8; Evrei 9:24; 8:1-2. 25. Nadejdea binecuvantata a Bisericii este a doua venire a Domnului Hristos, marele apogeu al Evangheliei. Apoc. 22:20; Mat. 24; Tit 2:13; Apoc. 1:7 26. Plata pacatului este moartea, o stare de inconstienta. Dumnezeu va da viata vesnica celor rascumparati, atunci cand se va arata si mortii vor invia, unii pentru viata, altii pentru nimicire. Rom. 6:23; Ioan 11:25; 1 Cor. 15:16-23; Apoc. 20 27. Mileniul este domnia de o mie de ani cu sfintii Sai in ceruri, intre prima si a doua inviere. Dupa aceasta pamantul va fi curatit pentru totdeauna de pacat si de pacatosi. Apoc.20; Lev. 16:22; 1 Cor. 6:2.3 28. Dumnezeu a pregatit pentru cei rascumparati, pe noul pamant, un camin vesnic, in care va domni El impreuna cu mantuitii Sai de-a lungul vesniciilor. Ioan 14:1; Apoc. 21:1.2; Petru 3:13 DOCTRINE BIBLICE -REZUMATE- CUVANT INAINTE Doresc ca binecuvantarea lui Dumnezeu sa-i insoteasca pe toti cei care lucreaza, intr-un domeniu sau altul, la raspandirea adevarului. “CERCETATI SCRIPTURILE, PENTRU CA SOCOTITI CA IN ELE AVETI VIATA VESNICA, DAR TOCMAI ELE MARTURISESC DESPRE MINE.” IOAN 5, 39 1. REVELATIA LUI DUMNEZEU Revelatie=descoperire, dezvaluire a unui fapt, sau a unui adevar ascuns (MDE) Crestinismul este o religie revelata, spre deosebire de alte religii. Dumnezeu S-a descoperit pe Sine omenirii, trecand peste “zidul”de despartire creat de pacat (Isaia 59,2 ) Fara revelatia lui Dumnezeu, omul pacatos nu ar fi cunoscut nimic despre El. In conditiile pacatului, toate caile prin care se descopera Dumnezeu sunt cai indirecte. Omul pacatos nu poate suporta sfintenia si slava unui Dumnezeu desavarsit: -Exod 33, 20; Ioan 1,18; Evrei 12, 29 up. Dumnezeu S-a descoperit in mod direct doar in Eden . Dupa caderea omului in pacat, El a fost nevoit sa Se descopere pe cai suportabile pentru om. Clasificarea cailor revelatiei: 1.Cai generale ale revelatiei 2. Cai speciale ale revelatiei 1. CAI GENERALE ALE REVELATIEI: a) NATURA Natura ne ofera o descoperire partiala si impersonala a lui Dumnezeu, avand nevoie sa fie completata de alte mijloace de cunoastere . Natura a suferit urmarile pacatului ( Geneza 6,12 ; Romani 8, 20-22), prin urmare ea nu mai oglindeste in mod desavarsit caracterul lui Dumnezeu. Totusi, natura vorbeste despre inteligenta, puterea, imaginatia si iubirea Creatorului: -Romani 1, 19-20; Psalmul 19, 1-4 b) CONSTIINTA Este una din cele mai puternice dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Evolutionismul nu o poate explica. Ea reprezinta vocea lui Dumnezeu in interiorul fiintei omenesti. -Isaia 30, 21 Constiinta a fost si ea atinsa de pacat, de aceea ea nu ni-L poate descoperi pe Dumnezeu in mod deplin. Exista constiinte tocite, pervertite. c) ISTORIA Ridicarea si prabusirea imperiilor dovedesc faptul ca o mana nevazuta conduce firul evenimentelor. Istoria nu este suficienta pentru cunoasterea lui Dumnezeu; ea trebuie interpretata prin Duhul Sfant, si completata cu alte cai ale revelatiei. d) EXPERIENTA PERSONALA Este indispensabila cunoasterii lui Dumnezeu, insa nu poate inlocui celelalte cai ale revelatiei. Prin experienta personala, omul simte, “vede”, constientizeaza prezenta divina in viata sa . -1 Ioan, 1, 1-3 2. CAI SPECIALE ALE REVELATIEI Sunt cai prin care Dumnezeu S-a facut cunoscut pe Sine in mod personal si deplin. a) ISUS HRISTOS Este revelatia suprema, completa, personala si obiectiva a lui Dumnezeu. Isus Hristos ne descopera cum este Dumnezeu, cum gandeste, ce planuri are, cum se raporteaza la omul pacatos, ce se petrece in inima Sa. -Ioan 14,9; Ioan 1,1-3; 14; Evrei 1, 1-3; Ioan 1,18; Coloseni 1,15 b) BIBLIA Este raportul scris al profetilor si apostolilor despre gandurile si actiunile divine. -Romani 15,4 ; 2 Timotei 3, 16-17 Etimologia termenului: cuvantul grecesc “biblos”=carte. Biblia=carti. Biblia este o carte inspirata de Duhul lui Dumnezeu. 2 Timotei 3,16; 2 Petru 1,21 Biblia este o carte cu o dubla natura, asemenea lui Isus Hristos: gandirea ei este divina, insa limbajul este omenesc, pentru ca noi sa-l intelegem. Biserica Adventista nu accepta idea inspiratiei verbale a Bibliei ( cuvintele ei ar fi fost dictate), nici teoria inspiratiei gradate (unele pasaje ar fi mai inspirate decat altele. Suntem adeptii inspiratiei dinamice a Bibliei: Dumnezeu a ispirat omul, gandurile lui, apoi sciitorul a exprimat gandurile de origine divina prin cuvintele sale, in functie de cultura si pregatirea sa. Dovezi ale originii divine a Bibliei: 1. Afirmatii ale autorilor ei: in V.T. apar de peste 3800 de ori expresii ca:”asa zice Domnul”, “cuvantul Domnului mi-a vorbit”. 2. Adesea, o carte a Bibliei recunoaste autoritatea altei carti. 3. Mantuitorul a citat adesea din cartile V.T. Ioan 5, 39; Ioan 5, 46-47; Luca 24,13; Matei 5, 17-19 4. Unitatea Bibliei: 39 de autori diferiti, avand ocupatii diferite, traind in zone culturale diferite, in epoci diferite, au scris o carte unitara in mesajul ei. Scrisa intr-o perioada de aproximativ 1400 ani, Biblia este o lucrare unica, dovedind originea ei divina. 5. Implinirea profetiilor biblice dovedeste originea ei divina: Isaia 46,10 6. Puterea transformatoare a Bibliei o deosebeste de orice alta carte: 1 Petru 1,23 Suficienta Bibliei: Biserica Adventista este fidela principiului protestant “sola scriptura”, conform caruia Biblia este singura sursa infailibila si autoritara a revelatiei divine. Suficienta Bibliei este intarita de cele trei texte in care se interzice orice adaugare sau omitere din totalitatea revelatiei lui Dumnezeu: Deuteronom 4,2; Proverbe 30, 5-6; Apocalipsa 22, 18-19 Alcatuirea Bibliei: 39 carti ale V.T. si 27 carti ale N.T., avand un total de 66 de carti, dupa canonul protestant. Exista o multime de carti apocrife, neincluse in canonul biblic, protestant, care nu corespund criteriilor unor carti inspirate de Dumnezeu. Bisericile istorice le-au inclus si pe acestea in canonul biblic. Studiul Bibliei: Fiind o carte inspirata de Duhul lui Dumnezeu, doar Duhul lui Dumnezeu ne poate ajuta sa o intelegem. Din acest motiv, este nevoie de rugaciune sincera in care sa cerem calauzirea divina in studiul ei. “CERCETATI SCRIPTURILE PENTRU CA SOCOTITI CA IN ELE AVETI VIATA VESNICA, DAR TOCMAI ELE MARTURISESC DESPRE MINE.” IOAN 5,39 2. TRINITATEA.DUMNEZEU-TATAL Exod 3,5-Suntem indemnati sa ne apropiem cu respect de tot ceea ce este legat de Numele lui Dumnezeu. Biblia nu isi propune sa dovedeasca existenta lui Dumnezeu. Ea o afirma doar, inca din primul verset al ei: Geneza 1,1 UNICITATEA DUMNEZEIRII Religia crestina este o religie monoteista, asemenea celei mozaice si mahomedane. Biblia sustine, atat in V.T., cat si in N.T. faptul ca exista un singur Dumnezeu. -Texte din V.T.: Deuteronom 6,4; Deuteronom 4,35; Isaia 45, 5; 18; 21; Zaharia 14,9 -Texte din N.T.:Marcu 12, 29-32; Ioan 17,3; 1 Corinteni 8, 4-6; 12,6; Efeseni 4,6; 1 Timotei 2,5. CONCEPTIA BISERICII ADVENTISTE DESPRE DUMNEZEIRE “Adventistii de ziua a saptea cred ca exista un singur Dumnezeu: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, o unitate a trei Persoane coexistand din vesnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscator, mai presus de toate si pretutindeni prezent. El este infinit mai presus de intelegerea omeneasca, dar cunoscut totusi prin faptul ca S-a descoperit pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de inchinare, adorare si slujire de catre intreaga creatiune.” Puncte fundamentale de credinta, 2 TRINITATEA=existenta a trei Persoane in sanul Dumnezeirii.Aceasta nu inseamna politeism, caci Biblia vorbeste clar despre un singur Dumnezeu. Aici intervin limitele umane in a intelege taina Dumnezeirii. Asa cum, in viata ne bucuram de multe lucruri pe care nu le intelegem ( lumina, gravitatia, viata etc. sunt lucruri inca neexplicate de om, dar ne folosim de ele), la fel ne putem bucura de toate binecuvantarile unei relatii cu Dumnezeu, chiar daca, pentru moment, nu putem intelege totul in legatura cu natura Sa. Texte ce sustin existenta pluralitatii in sanul Dumnezeirii: Geneza 1,26; 3,22; 11,7-8; Isaia 42,1; 63,9-10; Matei 3,16-17; 28, 19; 2 Corinteni 13,14 Sunt o multime de alte pasaje din Biblie in care apar doar doua din Persoanele ce alcatuiesc Trinitatea: Psalmul 2,7;12; Psalmul 45,7; Psalmul 110,1; Ioan 10,30; 14,9-10; Apocalipsa 5,13 etc. RELATIILE DIN SANUL DUMNEZEIRII Intreaga Biblie vorbeste de relatii desavarsite in interiorul Dumnezeirii, in contrast cu cele existente intre zeii pagani, mereu angrenati in conflicte. 1Ioan 4,8 spune ca Dumnezeu este dragoste. Ori dragostea trebuie sa se manifeste pentru a fi dragoste. Primul loc in care se manifesta dragostea este in sanul Dumnezeirii. Texte ce vorbesc despre relatia intre Persoanele Dumnezeirii: Ioan 10,30; Ioan 14,9-10; 2 Corinteni 5,19; Ioan 15,26; 16,13-15; Matei 3, 13-15 etc. NUMELE LUI DUMNEZEU Dumnezeu S-a descoperit sub mai multe nume, in functie de nevoia de moment a oamenilor. Fiecare Nume divin descopera o alta latura a caracterului Sau. Nume amintite in Biblie: Elohim ( nume ce arata puterea lui Dumnezeu ), El Elion ( Cel Prea Inalt ), Adonai ( Domnul ), El Sadai ( Dumnezeul cel Atotputernic ), Iahveh sau Iehova ( Eu sunt Cel ce sunt ), etc. DUMNEZEU-TATAL “Adventistii de ziua a saptea cred ca Dumnezeu Tatal cel vesnic este Creatorul, Izvorul, Sustinatorul si Stapanul intregii creatiuni. El este drept si sfant, milos si indurator, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie. Calitatile si capacitatile manifestate in Fiul si Duhul Sfant caracterizeaza de asemenea pe Tatal.” Puncte fundamentale de credinta, 3 Este cel mai gresit inteles dintre Persoanele Divine. Exista prejudecata ca Dumnezeul V.T. este un Dumnezeu aspru, manios, gata sa pedepsesca, total opus Tatalui descoperit in N.T. Nu exista un Dumnezeu al V.T. si Unul al N.T. Maleahi 3,6- “Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb” Dumnezeu a fost si va ramane neschimbator. ATRIBUTE ALE TATALUI 1. El este iubire: 1 Ioan 4,8 2. El este sfant: 1 Petru 1,15 3. El este desavarsit: Matei 5,48 4. El este atotstiutor: Matei 6,8 . Un aspect al atotstiintei lui Dumnezeu este prestiinta, adica acea capacitate de a cunoaste viitorul. Pe aceasta capacitate a Sa se bazeaza profetia biblica. Isaia 46,10 5. El este atotputernic: Psalmul 91,1 6. El este omniprezent: Psalmul 139, 7-10; Matei 6,6 7. El este neschimbator: Iacov 1, 17; Maleahi3,6 8. El este nemuritor: 1 Timotei 6, 15-16 Nimeni dintre oameni nu L-a vazut pe Dumnezeu Tatal: Ioan 1,18. Toate ocaziile in care Biblia afirma ca oamenii L-au vazut pe Dumnezeu se refera la Fiul lui Dumnezeu, Cel care L-a descoperit pe Tatal in mod deplin. 3. DUMNEZEU-FIUL Domnul Isus Hristos, cea de-a doua Persoana a Dumnezeirii, este cea mai completa forma a revelatiei divine. Prin viata si moartea Sa, Dumnezeu S-a descoperit in mod deplin omului. Coloseni 2,9-10; Evrei 1,1-3 CONCEPTII DESPRE ISUS HRISTOS- exista patru conceptii diferite: 1. El a fost un om si nimic mai mult-este conceptia ateilor, paganilor, unitarienilor. Daca am crede acest lucru, ar aparea intrebari fara raspuns: -Cum explicam profetiile mesianice? -Cum explicam invierea si schimbarea de atitudine a ucenicilor dupa inviere? -Cum explicam minunile facute de Domnul Isus? etc. 2. Prima fiinta creata de Tatal-Textul pe care se bazeaza cei ce sustin acest lucru este Apocalipsa 3,14: “inceputul zidirii lui Dumnezeu”. Expresia “inceputul zidirii” nu inseamna ca El a fost prima fiinta creata, ci faptul ca El a fost prima Ratiune a creatiunii, Cel ce a gandit-o. Vezi o traducere in l. fr. a Bibliei: Isus a fost “Principiul, Prima Ratiune” a creatiunii. Petru Maior a fost “inceputul Scolii Ardelene”. Aceasta nu inseamna ca el a fost prima caramida a scolii, ci cel care a intemeiat-o. Daca am accepta aceasta conceptie cu privire la Isus Hristos, ar aparea multe intrebari fara raspuns: -Daca El a fost prima fiinta creata, de ce a sustinut ca este Dumnezeu? Ioan 10,33; Ioan 5,18 -Daca El a fost prima fiinta creata, de ce a iertat pacate, cand acest atribut Ii apartine doar lui Dumnezeu? Marcu 2,7; Matei 9,2; Luca 7,48 - Daca El a fost prima fiinta creata, de ce a primit inchinare, in timp ce ingerii au refuzat inchinarea? Matei 4,10; 8,2; Apocalipsa 19, 10 3. El a avut un inceput al existentei, fiind nascut din Tatal. Textul pe care se bazeaza cei ce au aceasta conceptie este Ioan 1,14: “slava singurului nascut din Tatal” Observatie: cuvantul “nascut” nu exista in textul original; in schimb apare cuvantul “monogenes”= cel deopotriva cu, cel de o faptura cu. Probleme de nerezolvat pe care le ridica aceasta conceptie: -Biblia vorbeste de existenta din vesnicii a lui Hristos: Isaia 9,6; Mica 5,2; Ioan 1,1; Coloseni 1,17 -Biblia vorbeste de egalitatea Sa cu Tatal: Coloseni 2,9; Filipeni 2, 6-8; Matei 28,19; Ioan 5,23 Pozitia de inferioritate a lui Hristos fata de Tatal este legata doar de implinirea Planului Mantuirii, in care El a luat chip de om. 4. El este Dumnezeu adevarat. Este conceptia pe care o are si Biserica AZS. DOVEZI ALE DIVINITATII LUI HISTOS: -Marturia lui Hristos in fata marelui preot: Matei 26,63-64 -Marturia profetilor: Isaia 9,6; Psalm 45,7; Psalm 2,7 -Marturia Tatalui la botez: Luca 3,22 -Marturia apostolilor: Romani 9,5; Tit 2,13; Ioan 20,28;31; Matei 16,16 -Marturia demonilor: Luca 4,41 -Marturia oamenilor: Matei 27,54; Ioan 11, 27; 4,42; Luca 23, 42 -Faptul ca a iertat pacate: Matei 9,2; Luca 7, 48 -Faptul ca a primit inchinare: Matei 28,17; 15, 25; 14,33; 4,10 etc. Isus Hristos a fost Dumnezeu adevarat si om adevarat, avand o natura dubla. DOVEZI ALE UMANITATII LUI HRISTOS: -Marturia lui Ioan Botezatorul: Ioan 1,30 -Marturia lui Petru: Faptele apostolilor 2,22 -Marturia lui Pavel: 1 Timotei 2,5 -Marturia lui Isus despre Sine: Ioan 8, 40 -Marturia vrajmasilor Lui: Ioan 10, 33 DE CE A FOST NECESARA INTRUPAREA -Pentru a putea sa-Si dea viata pentru pacatele omenirii: Evrei 2,9 -Pentru a deveni un Model pentru oameni: Ioan 13,15 -Pentru a-L descoperi pe Tatal intr-un mod in care sa-L intelegem -Pentru a deveni un Mare Preot al omenirii: Evrei 4,14-16; 2,17; 4,15 PROFETII MESIANICE: -Hristos trebuia sa se nasca dintr-o fecioara:Isaia 7,14 -Trebuia sa se nasca din familia lui David: Ieremia 23,5.6 -Trebuia sa se nasca in Betleem: Mica 5,2 -Trebuia sa se nasca din semintia lui Iuda: Geneza 49,10 -Lucrarea Sa va fi precedata de un sol: Maleahi 3,1 -Va fi umplut de Duhul Sfant: Isaia 61,1 -Lucrarea Sa publica a fost profetizata: Isaia 61, 1-2 -Faptul ca va incepe lucrarea Sa in Galileea: Isaia 9, 1-2 -Intrarea Sa in Ierusalim pe un magar( simbol imparatesc ): Zaharia 9,9 -Iudeii si neamurile se vor ridica impotriva Lui: Psalm 2,1-2 -Va fi vandut pentru 30 de arginti: Zaharia 11,12 -Va suferi in tacere: Isaia 53, 7 -Lovit peste obraz: Isaia 50,6 -Felul mortii-rastignit: Psalm 22,16 -Parasit de Dumnezeu pe cruce: Psalm 22, 1 -Rastignit intre facatori de rele: Isaia 53,12 -Ingropat in mormantul unui om bogat: Isaia 53,9 -Nu va cunoaste putrezirea: Psalm 16,10 -Va invia: Psalm 16,10 etc. Isus Hristos a fost Persoana divina care S-a descoperit pe tot parcursul istoriei V.T., luand, pentru perioade scurte de timp, trup omenesc. Ioan 1,18 FUNCTII ALE LUI ISUS HRISTOS: 1.Creator: Ioan 1,1-3 ; 2. Legiuitor: Iacov 4,12; 3. Profet: Ioan 6,14; 4. Mantuitor: Ioan 4,42; 5. Mijlocitor: 1 Timotei 2,5; 6. Judecator: Fapte 10,42 7. Imparat: Apocalpsa 19, 13-16 4. DUMNEZEU DUHUL SFANT 1. IMPORTANTA DOCTRINEI DESPRE DUHUL SFANT: Daca nu este recunoscuta personalitatea Duhului Sfant, atunci a treia Persoana a Dumnezeirii este jefuita de inchinarea care I se cuvine de drept. Daca Duhul Sfant este considerat a fi o forta impersonala, atunci tendinta omului este de a dori sa o foloseasca dupa bunul plac: Faptele apostolilor 8, 18-19 Daca, dimpotriva, El este considerat a fi o Persoana divina , atunci omul trebuie sa se lase condus de El, aducandu-I inchinarea cuvenita. Ioan 16,13 2. POZITIA BISERICII AZS: “Adventistii de ziua a saptea cred ca Dumnezeu Duhul Cel Vesnic a fost activ impreuna cu Tatal si cu Fiul in lucrarea creatiunii, a intruparii si a rascumpararii. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viata Domnului Hristos cu putere. El atrage si convinge fiintele omenesti si, pe aceia care raspund, El ii renaste si ii transforma dupa chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatal si de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii Sai, El revarsa daruri spirituale asupra bisericii, imputernicind-o pentru a da marturie despre Hristos si, in armonie cu Scripturile, o conduce in tot adevarul.” Puncte fundamentale de credinta, par. 5 3. NUME SUB CARE APARE IN BIBLIE: a) Duhul lui Dumnezeu: Geneza 1,2; b) Duhul Sfant: Psalmul 51, 11; c) Mangaietorul: Ioan 14,16. d) Duhul adevarului: Ioan 14,17; e) Duhul Meu: Geneza 6, 3; f) Duhul harului: Evrei 10, 29; g) Duhul Domnului: Isaia 11,2; h) Duhul lui Isus: Faptele apostolilor 16,7. 4. REPREZENTARI ALE DUHULUI SFANT: Deoarece nu S-a intrupat asemenea Fiului lui Dumnezeu, Duhul Sfant se manifesta intr-un mod cu totul diferit. Pe pamant nu exista nicio reprezentare care sa redea in intregime multiplele aspecte ale lucrarii Sale . Fiecare din reprezentarile sub care apare in Biblie scoate in evidenta un anumit aspect al lucrarii Duhului Sfant. -Suflare, vant: Ioan 3,8 -Porumbel: Matei 3,16 -Apa: Isaia 44,3 -Foc: Faptele apostolilor 2,3 - Ulei: Faptele apostolilor 10,38 -Sigiliu, pecete: Efeseni 1,13 5. PERSONALITATEA DUHULUI SFANT Personalitatea nu implica in mod obligatoriu un trup. Semnele personalitatii Duhului Sfant sunt: a) Cunoasterea: 1 Corinteni 2,11 b) Vointa: 1 Corinteni 12,11 c) Nazuinta: Romani 8,27 d) Mijlocirea: Romani 8, 26- 27 e) Dragostea: Romani 15,30 f) Intristarea: Efeseni 4,30 g) Vorbirea: 1 Timotei 4,1 h) Auzul: Ioan 16,13 i) Poate fi mintit: Faptele apostolilor 5,3-4 j) Poate fi ispitit: Fapele apostolilor 5, 9 k) Se poate pacatui impotriva Lui: Matei 12,31 l) Poate fi insultat, batjocorit: Evrei 10,29 m) Omul I se poate impotrivi: Faptele apostolilor 7, 51 n) El lupta: Geneza 6, 3 o) El invata pe om: Luca 12,12 p) El are putere de convingere: Ioan 16,8 r) El dirijeaza lucrarile bisericii: Faptele apostolilor 13,2 s) El imparte daruri spirituale: 1 Corinteni 12, 4-11 t) In formula de botez lasata de Mantuitorul, El este prezentat alaturi de celelalte doua Persoane divine: Matei 28,19 u) In binecuvantarea apostolica El este prezent alaturi de celelalte doua Persoane divine: 2 Corinteni 13,14 v) Duhul Sfant inlocuieste o Persoana divina- pe Domnul Hristos. Deci El trebuie sa fie tot o Persoana: Ioan 14,16 x) Titlurile pe care le primeste in N.T. se folosesc, in l. greaca, doar in dreptul unei personae: Paraclet, Avocat, Ajutor, Mangaietor. Ioan 14, 16-17 6. DIVINITATEA DUHULUI SFANT 1.Omniprezenta: Psalm 139,7; 2. Atotputernicia: Zaharia 4,6; 3. Vesnicia: Evrei 9,14; El este adevarul: Ioan 14,17; 4. El este viata: Romani 8,2; 5. El este iubire: Romani 15,30. 6. Sfintenia: Efeseni 4,30. 7. Poarta Nume divine: Duhul lui Dumnezeu, Duhul Domnului, Duhul lui Isus. 8. Biblia vorbeste despre Duhul Sfant in asociere cu celelalte Persoane divine: Matei 28,19; 2 Corinteni 13,14; 1 Petru 1,2; 1 Ioan 5,7. 9. Marturia lui Hristos despre Duhul Sfant: Ioan capitolele 14-16 10. Duhul Sfant participa la lucrarile mari ale lui Dumnezeu: creatiunea ( Geneza 1,2 ), nasterea din nou ( Tit 3,5 ), invierea ( Romani 8,11 ) 7. LUCRAREA DUHULUI SFANT 1. A participat la creatiune ( Geneza 1,2 ). 2. Produce nasterea din nou ( Ioan 3,5 ) 3. A participat la intruparea lui Hristos ( Luca 1,35 ). 4. Convinge de pacat ( Ioan 16,8 ) 5. Ne calauzeste in tot adevarul ( Ioan 16,13 ). 6. Imparte daruri spirituale in biserica ( 1 Corinteni 12, 4-11 ). 7. Sigileaza pe credinciosi ( Efeseni 1,13 ). 8. Mijloceste pentru credinciosi ( Romani 8, 26-27 ). 9. Ne mangaie in necaz ( Ioan 14, 16-17 ). 10. Ne invata ( Ioan 14,26 ). 11. Ne aduce aminte ( Ioan 14,26 ). 12. Ne da putere in a-L marturisi pe Hristos ( Faptele 1,8 ). 13. Lucreaza la desavarsirea caracterului, prin roadele Sale ( Galateni 5, 22-23 ). 14. Ii va invia pe cei drepti ( Romani 8, 11 ). 8. PACATUL IMPOTRIVA DUHULUI SFANT Este singurul pacat care nu poate fi iertat, deoarece, fara Duhul Sfant nu exista regret, pocainta si intoarcere la Dumnezeu. Omul care se impotriveste in mod repetat indemnurilor Duhului Sfant ajunge in situatia de a fi parasit definitiv de El, intr-o stare de impietrire a inimii: Matei 12,31-32. Singura siguranta a omului este sa umble permanent in ascultare de indemnurile Duhului Sfant: Romani 8, 5-7 5. ORIGINEA RAULUI SI CADEREA IN PACAT Pacatul este un intrus in creatiunea lui Dumnezeu. Aparitia lui este inexplicabila, caci a-l explica inseamna a intelege ceea ce Biblia numeste “taina faradelegii” ( 2Tes.2,7) A cauta un motiv al aparitiei lui inseamna a-l scuza; a scuza pacatul inseamna , in ultima instanta, a-L face pe Dumnezeu responsabil de aparitia lui. Din acest motiv, aparitia pacatului in Univers va ramane o taina pentru vesnicie. O CREATIUNE DESAVARSITA -La sfarsitul fiecarei zile a creatiunii Dumnezeu a verificat ceea ce a creat in acea zi. Rezultatul-Toate erau “bune”: Geneza 1, 4.10.12.18.21.25 -La sfarsitul zilei a sasea, El a verificat din nou tot ce crease.Rezultatul-“Toate erau foarte bune”:Geneza 1,31 -Dumnezeul creatiunii este un Dumnezeu sfant si drept, care uraste pacatul: Deuteronom 32,4; Iov 34,10; Iacov 1,13; Psalm 5,4 Concluzie: Un Dumnezeu care uraste raul si care a adus la existenta o creatiune desavarsita, nu poate fi acuzat de aparitia raului. Aceasta ramane o taina. Putea fi prevenita aparitia pacatului? Da, insa numai daca Dumnezeu ar fi suprimat libertatea de alegere a fiintelor create, facand din ei niste roboti. Iubirea lui Dumnezeu nu putea face acest lucru. Acordarea libertatii de alegere fiintelor create a implicat un risc din partea Creatorului. ORIGINEA RAULUI IN UNIVERS Pacatul a aparut pentru prima data in Univers in inima lui Lucifer, heruvimul ocrotitor de la tronul lui Dumnezeu: Isaia 14,12-14; Ezechiel 28, 12-17. Pacatul originar a fost mandria. S-au depus eforturi de a-l convinge pe Lucifer de primejdia in care se afla si de care nu era nici el constient. Cand toate eforturile au esuat, a izbucnit un razboi in cer, in urma caruia Lucifer, impreuna cu o treime din ingerii cerului, au fost izgoniti din cer.Dumnezeu a fost nevoit sa ia o astfel de masura radicala pentru a impiedica un dezastru in Univers. Vezi cap. Originea raului” din Tragedia Veacurilor de E.G. Whithe CADEREA OMULUI Pamantul a fost adus la existenta in conditiile in care pacatul aparuse in Univers. Argumente: 1.Geneza 2,15: Gradina Edenului trebuia pazita de prima pereche de oameni. Ceva se intamplase in Univers si asta cerea o atentie sporita din partea omului. 2. Geneza 2,17: Existenta pomului cunostintei binelui si raului in gadina Edenului. Concluzie: omul avea cunostinta de aparitia raului in Univers si trebuia sa fie in garda. Istoria caderii omului in pacat: Geneza 3 Gravitatea gestului de a lua din fructul oprit: -Primii oameni fusesera avertizati de aparitia raului in Univers. -Proba la care au fost supusi a fost cea mai usoara posibila. Nu erau infometati, caci aveau tot Edenul la dispozitie. -Porunca lui Dumnezeu prin care li se interzicea sa manance din pomul cunostintei binelui si raului a fost cat se poate de clara:Geneza 2, 16-17 -Gestul de a lua din fructul oprit era un act de razvratire clara fata de porunca lui Dumnezeu, in conditiile in care pacatul aparuse deja in Univers. Consecintele pacatului 1. Consecinte imediate: a) Schimbarea naturii umane: omul a capatat o natura decazuta, pacatoasa; Romani 3,23 b) Cunoasterea raului: Geneza 3,22 c) Frica: Geneza 3,10 d) Rusinea: Geneza 3,10 e) Prezenta lui Dumnezeu a devenit insuportabila: Geneza 3,8 f) Spiritul de indreptatire de sine si de acuzare a celuilalat:3,12 g)Blestemarea pamantului:Geneza 3,17 h) Truda in castigarea existentei: Geneza 3,17 i) Suferinta la nastere: Geneza 3,16 j) Pierderea Paradisului: Geneza 3,22.24 2. Consecinte indepartate: Toate formele raului care s-au dezvoltat in cursul istoriei omenirii: Crima, razboaiele, violenta, minciuna, imoralitatea, poligamia, etc. CE ESTE PACATUL? Definitie: orice deviere de la vointa cunoscuta a lui Dumnezeu, fie nefacand ceea ce El a poruncit, fie facand ceea ce El a interzis: 1 Ioan 3,4; Iacov 4,17; Romani 14,23 Pacatul implica atat gandurile cat si actiunile omului. Domnul Hristos ne-a invatat ca pacatul apare la nivelul simtamintelor si gandurilor: Matei 5,21-32 Pacatul produce vinovatie. Aceasta, netratata corect, duce la distrugerea facultatilor mintale, fizice si spirituale ale omului, in final ducand la moarte. Plata pacatului este moartea: Romani 6,23 Antidotul vinovatiei este iertarea, care aduce pace sufleteasca si o constiinta libera. SOLUTIA LUI DUMNEZEU LA CADEREA UMULUI IN PACAT=JERTFA LUI HRISTOS 6. PLANUL MANTUIRII In criza ivita prin aparitia pacatului in Univers, Dumnezeu a procedat drept. Insa, Dumnezeu nu este doar drept, El este si dragoste. 1 Ioan 4,8 Planul mantuirii este raspunsul dat de un Dumnezeu al dragostei problemei pacatului si a consecintelor lui. CE SOLUTII AVEA DUMNEZEU in momentul aparitiei pacatului pe pamant: 1. Moartea vesnica a pacatosului- Aceasta solutie ar fi satisfacut dreptatea lui Dumnezeu, nu insa si iubirea Sa. 2. Schimbarea Legii divine care cerea moartea pacatosului- Aceasta solutie ar fi satisfacut iubirea divina, nu insa si dreptatea. 3. O solutie care sa imbine pastrarea autoritatii Legii cu acordarea unei noi sanse omului pacatos, adica o solutie care sa imbine dreptatea si iubirea lui Dumnezeu. Solutia aleasa a fost cea de-a treia, in care dreptatea lui Dumnezeu a fost imbinata cu iubirea Sa. Ioan 3,16 CAND A FOST INTOCMIT PLANUL MANTUIRII Dumnezeu, fiind atotstiutor, nu a fost luat prin surprindere de aparitia pacatului. El a prevazut aparitia lui si a luat masurile necesare pentru rezolvarea crizei. Planul salvarii omului din pacat a fost conceput in sanul Dumnezeirii candva, inainte de creatiune. Efeseni 1, 9-11; 3, 9-11; Romani 16, 25-26 PRIMA MANIFESTARE A PLANULUI MANTUIRII: Dumnezeu il cauta pe om imediat dupa caderea in pacat: “Unde esti?” Geneza 3,6-9 PRIMA DESCOPERIRE A PLANULUI MANTUIRII: Geneza 3,15 Este prima profetie mesianica: - sarpele=Satana : Apocalipsa 12,9 -femeia=biserica :2 Corinteni 11, 2; Efeseni 5,25-27 -samanta sarpelui=oamenii nelegiuiti: Ioan 8,44 -samanta femeii= Hristos :Galateni 4,4 Impungerea calcaiului semintei femeii a avut loc la cruce, in timp ce zdrobirea capului sarpelui va avea loc la nimicirea finala a lui Satana. SCOPURILE PLANULUI MANTUIRII 1. Mantuirea neamului omenesc: Ioan 3, 16 2. Restabilirea armoniei universale: Efeseni 1,9-10; Romani 8,19-21 3. Reabilitarea caracterului lui Dumnezeu in fata universului, afectat de acuzatiile lui Satana: Romani 3,4 4. Glorificarea Legii ca expresie a vointei lui Dumnezeu: Isaia 42, 21 5. Sa asigure loialitatea fiintelor necazute in pacat 6. Sa stearga efectele pacatului: Maleahi 4,1; Apocalipsa 21, 1-4 PREVEDERILE PLANULUI MANTUIRII 1. Intruparea Fiului lui Dumnezeu 2. Vietuirea Sa pe pamant pentru a fi un Model deasavarsit pentru om 3. Preluarea vinovatiei omului pacatos 4. Moartea in locul pacatosului 5. Invierea 6. Mijlocirea in Sanctuarul ceresc pentru neamul omenesc 7. Judecata cu toate fazele ei 8. Revenirea lui Hristos si restabilirea armoniei universale Cele doua momente cheie ale Planului mantuirii au fost intruparea si jertfa lui Hristos. INTRUPAREA : Ioan 1.14 Scopurile intruparii: -Pentru a fi inteles de catre om -Pentru a fi un Model vizibil -Pentru a se jertfi -Pentru a descoperi caracterul Tatalui -Pentru a uni familia cereasca cu cea omeneasca JERTFA: 1 Corinteni 15,3; Tit 2,14; 1 Petru 2, 24 HRISTOS ESTE SINGURUL MANTUITOR: Fapte 4,12; Ioan 14,6; Isaia 43,11; Ioan 10,9 PLANUL MANTUIRII NU ESTE PREDESTINATIE ! Dumnezeu a alcatuit un plan al salvarii tuturor oamenilor si doreste ca toti sa fie salvati prin jertfa Fiului Sau: 2 Petru 3,9; Ioan 3,16 Desi doreste salvarea intregei omeniri, Dumnezeu nu trece peste libertatea de alegere a omului, pe care o respecta: Deuteronom 30,19-20 In final, fiecare om va primi ca rasplata ceea ce a ales in aceasta viata: Apocalipsa 22, 12 7. NASTEREA DIN NOU Nasterea din nou este o experienta spirituala care trebuie sa aibe loc in viata oricarui om care doreste mantuirea. Ioan 3, 3 Nasterea din nou nu este reincarnare intr-o existenta viitoare, ci transformarea vietii prezente. Efeseni 4,22-24 Nasterea fizica:- este un proces fiziologic dureros ( singurul ) -o realizeaza altcineva decat cel care vine pe lume ( mama ) -aduce pe lume o fiinta noua ( nou-nascut ) Nasterea din nou ( renasterea spirituala): -este, de asemenea, un proces dureros, implicand multe lupte sufletesti, lacrimi, framantari Galateni 4, 19 - nu este realizata de om, prin propriile sale eforturi, ci o realizeaza Duhul lui Dumnezeu. Ioan 3,5 -aduce pe lume o fiinta cu totul noua din punct de vedere spiritual Coloseni 3,9-10; Efeseni 4,22-24; Romani 12,2 IMPREJURAREA IN CARE BIBLIA VORBESTE DESPRE NASTEREA DIN NOU- discutia dintre Mantuitorul si fariseul Nicodim: Ioan 3, 1-21 NECESITATEA NASTERII DIN NOU: -Prin nasterea fizica, venim in lume cu o natura pacatoasa, cu inclinatii spre pacat Psalm 51, 5; Romani 3, 23; Ioan 8, 44 -Natura pacatoasa nu poate mosteni Imparatia lui Dumnezeu 1 Corinteni 15, 50 Isaia 6,5 -Pentru a locui in prezenta unui Dumnezeu sfant, o intreaga vesnicie, avem nevoie de o natura noua, neprihanita. 1 Petru 1, 3-4 ROLUL EFORTURILOR PERSONALE IN NASTEREA DIN NOU Educatia, cultura, vointa si eforturile omenesti pot aduce unele imbunatatiri exterioare, insa nu pot produce renasterea spirituala, care este lucrarea in exclusivitate a Duhului Sfant. Ieremia 13,23 “Este imposibil sa scapam, prin noi insine, de prapastia pacatului in care ne-am afundat. Inimile noastre sunt rele si nu le putem schimba. Cum ar putea sa iasa dintr-o fiinta necurata un om curat? Nu poate sa iasa niciunul, caci umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna. Educatia, cultura, exercitarea vointei, eforturile omenesti, toate acestea isi au sfera lor de actiune, dar aici sunt fara putere. Ele pot produce o corecta comportare exterioara, dar nu pot schimba inima; ele nu pot curati izvoarele vietii. Trebuie sa existe o putere care sa lucreze dinlauntru, o viata noua de sus, mai inainte ca oamenii sa poata fi schimbati de la pacat la sfintenie. Aceasta putere este Hristos.” Calea catre Hristos pag. 16 CINE PRODUCE NASTEREA DIN NOU ? Un singur raspuns: Duhul Sfant Ioan 3, 5.8 “Cand Duhul lui Dumnezeu ia inima in stapanire El transforma viata. Gandurile pacatoase sunt inlaturate, faptele rele sunt parasite, iubirea, umilinta si pacea iau locul maniei, invidiei si certurilor. Bucuria vine in locul intristarii, iar fata oglindeste lumina cereasca. Nimeni nu vede mana care ridica poverile, nimeni nu vede lumina care se coboara de sus; binecuvantarea vine atunci cand sufletul se preda prin credinta lui Dumnezeu. Apoi, acea putere pe care niciun ochi omenesc nu o poate vedea, creaza o faptura noua dupa chipul lui Dumnezeu.” Hristos Lumina Lumii pag. 124 BRUSC SAU TREPTAT? Nasterea din nou este un proces , uneori necesitand un timp indelungat. Omul in cauza poate ca nici nu este constient de transformarea care se produce in el. Prin rugaciune, studiu si meditatie cu privire la adevarurile Bibliei, omul se simte tot mai aproape de Dumnezeu. Apoi, cand Duhul Sfant face un apel direct la inima omului, are loc predarea. Aparent este o convertire brusca; in realitate este un proces, uneori indelungat. NASTEREA DIN NOU = POCAINTA Marcu 1,15 Pocainta este o adanca parere de rau pentru pacatele savarsite si o continua ferire de a le mai face. Este o schimbare radicala de atitudine fata de pacat si fata de Dumnezeu. Regretul este sincer si nu este cauzat de frica pedepsei. Exemple de falsa pocainta: Iuda Exemple de adevarata pocainta: Petru : Matei 26, 75; David: Psalmul 51 ETAPELE POCAINTEI 1. Recunoasterea pacatului ( cu mintea ) :Luca 5,8 2. Regretul ( cu inima ) :Ieremia 31, 19 3. Marturisirea pacatului ( cu gura ): 1 Ioan 1,9 4. Parasirea pacatului ( cu intreaga fiinta: trup, minte, inima ) Ioan 8, 11 5. Consacrare ( cu intreaga fiinta ) : Romani 12,1 CONCLUZII: Psalmul 51, 10 “Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, si pune in mine un duh nou si statornic!” 8. INDREPTATIREA PRIN CREDINTA DEFINITIE: Indreptatire= repunere in drepturi Indreptatirea prin credinta este lucrarea lui Dumnezeu prin care omul pacatos, intors la El, este eliberat de vinovatie, este repus in drepturi si este privit ca si cand nu ar fi pacatuit niciodata. Indreptatirea prin credinta nu este doar o simpla iertare de pacate, ci o lucrare complexa, prin care Dumnezeu doreste sa ne elibereze de vinovatia pacatului, dar si de putera acestuia. La baza acestei lucrari se afla dragostea lui Dumnezeu pentru omul pacatos. Ezechiel 18, 23 ; Ioan 3,16; Isaia 44, 22 Expresia “indreptatirea prin credinta” nu se gaseste in Biblie ca atare, insa exista o expresie sinonima: “neprihanirea prin credinta.” Filipeni 3,8; O INTREBARE SI UN RASPUNS: -Poate omul pacatos sa ajunga vreodata fara vina inaintea lui Dumnezeu? Iov 4, 17 -Autorul Apocalipsei, apostolul Ioan, vede, in viziunile primite, o categorie de oameni “fara vina inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14, 5 FELURI DE INDREPTATIRE: Biblia identifica doua feluri de indreptatiri: Filipeni 3, 9 1. Una realizata de om, prin eforturile sale personale. 2. Cealalta realizata de Dumnezeu si daruita omului fara plata, prin credinta. Indreptatirea realizata de om nu este una veritabila si nu poate fi primita de Dumnezeu. Motive: -1. Ea se bazeaza pe eforturi omenesti, nu pe harul si meritele lui Hristos. Filipeni 3,9 -2. Ascultarea de Lege nu poate sa-l indreptateasca pe pacatos. Romani 3.20 CAT COSTA INDREPTATIREA OMULUI PACATOS? 1 Petru 1,18-19 -Pe om nu-l costa nimic. El trebuie doar sa creada in lucrarea lui Hristos si sa o accepte prin credinta. Fapte 16, 31 -Pe Dumnezeu L-a costat enorm: Jertfa Fiului Sau, prin sangele caruia El a platit pretul rascumpararii noastre. Ioan 3,16 ; Tit 2, 14; Romani 3, 24 PIERDEREA INDREPTATIRII Biserica Adventista de Ziua a Saptea nu este de acord cu teoria nebiblica a harului ieftin, care sustine ca un om care s-a intors la Dumnezeu este mantuit indiferent de cursul vietii lui ulterioare. Teoria: “odata mantuit, pentru totdeauna mantuit”, sustinuta de alte biserici neoprotestante, nu este biblica si este una din cele mai mari amagiri ale lui Satana. Bibia dimpotriva, sustine ca un om indreptatit, iertat de Dumnezeu, poate pierde indreptatirea prin: -1. Respingerea harului lui Dumnezeu -2. Caderea si ramanerea intr-o stare de pacat. Ezechiel 33,13; Evrei 6, 4-6; 2 Petru 2, 20-22 PASTRAREA INDREPTATIRII Odata indreptatit, (socotit neprihanit), omul care a fost iertat de Dumnezeu si repus in drepturi ca fiu de Dumnezeu, poate sa-si pastreze neprihanirea manifestand o credinta practica=ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Ascultarea de Lege nu aduce indrepatire, insa ajuta la pastrarea ei, odata ce a fost primita prin credinta. Omul nascut din nou va asculta de cerintele Legii lui Dumnezeu nu pentru a fi indeptatit si mantuit, ci pentru ca a fost indreptatit si mantuit. Ascultarea de vointa lui Dumnezeu, asa cum este ea oglindita in Legea morala, este o manifestare a recunostintei omului fata de Creatorul si Rascumparatorul sau. Ioan 8,11; Romani 3,31 FAZELE INDREPTATIRII: 1. Indreptatirea ( neprihanirea ) atribuita= Iertarea. Este lucrarea de indepartare din viata omului pacatos a vinovatiei sale morale, curatirea trecutului pacatos. Este o lucrare de o clipa. Cand pacatosul vine cu o inima curata inaintea lui Dumnezeu pentru a cere iertare, el este iertat pe loc.In aceeasi clipa el primeste haina neprihanirii lui Hristos. Indreptatirea atribuita este titlul nostru pentru cer. 2. Indreptatirea ( neprihanirea ) impartasita= Sfintirea. Este procesul cresterii spirituale, al desavarsirii caracterului, al biruintei depline asupra pacatului.Este lucrarea unei vieti intregi. Indreptatirea impartasita este calificarea noastra pentru cer. Prin indreptatirea atribuita suntem eliberati de vinovatia pacatului, in timp ce , prin indreptatirea impartasita suntem eliberati de puterea pacatului. Daca indreptatirea atribuita se realizeaza prin sangele lui Hristos, care ne aduce iertarea de pacate, indreptatirea impartasita o realizeaza Duhul Sfant, Cel care ne desavarseste caracterele. IZVORUL INDREPTATIRII= HARUL LUI DUMNEZEU Romani 3.24 MIJLOCUL INDREPTATIRII=SANGELE LUI HRISTOS Romani 5,9 CONDITIA INDREPTATIRII=CREDINTA OMULUI Efeseni 2,8 DOVADA INDREPTATIRII=FAPTELE OMULUI Iacov 2,24 Harul lui Dumnezeu este izvorul indreptatirii noastre. El ne-a fost adus prin sangele lui Hristos. Noi il primim intinzand spre darul lui Dumnezeu mainile credintei. Apoi, ca o dovada ca pretuim acest dar, il folosim prin faptele noastre zilnice facute in ascultare de Legea lui Dumnezeu. 9. DECALOGUL Decalogul ( cele 10 porunci) reprezinta standardul moral al lui Dumnezeu pentru fiintele create. Aceste porunci definesc relatiile noastre cu Creatorul, dar si datoriile pe care le avem fata de semenii nostri. Exod 20,1-17; Deuteronom 5, 6-21 POZITIA BISERICII ADVENTISTE FATA DE LEGEA MORALA “Adventistii de Ziua a Saptea cred ca marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in cele zece porunci si exemplificate in viata Domnului Isus. Ele exprima iubirea, voia si hotararile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile omului si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legamantului lui Dumnezeu cu poporul Sau si etalonul dupa care se desfasoara judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfant ele scot in evidenta pacatul si trezesc un simtamant al nevoii dupa un Mantuitor. Mantuirea este numai prin har si nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Aceasta ascultare dezvolta caracterul crestin si are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovada a iubirii fata de El si a preocuparii fata de concetatenii nostri.” Puncte fundamentale, nr. 18 NATURA LEGII LUI DUMNEZEU Orice lege oglindeste caracterul legiuitorului, prin urmare si Legea lui Dumnezeu oglindeste caracterul Acestuia. 1. Legea este sfanta: Romani 7,12 2. Legea este dreapta: Romani 7,12 3. Legea este buna: Romani 7,12 4. Legea este adevarul: Psalmul 119, 142 5. Legea este iubire: Matei 22, 37-40; 1 Timotei 1,5 6. Legea este desavarsita: Psalmul 189, 7 7. Legea este neschimbatoare: Matei 5, 17-18 8. Legea este vesnica: Psalmul 119, 160 Observam ca toate aceste trasaturi ale Legii sunt de fapt atribute ale lui Dumnezeu, caci El este sfant, drept, bun, adevarat, iubitor, desavarsit, neschimbator si vesnic. Legea celor zece porunci este o lege morala, de aceea este supranumita si Legea Morala, calcarea ei de catre om fiind considerata pacat. 1 Ioan 3,4 Legea celor zece porunci este o lege spirituala, duhovniceasca ( Romani 7, 14 ), deoarece ea nu se opreste la faptele de suprafata, ci patrunde in adancurile fiintei omenesti, judecand gandurile, intentiile, motivatiile, dorintele, aspiratiile, sentimentele si planurile omului. Aceasta dimensiune spirituala a Legii a fost scoasa in evidenta de Insusi Mantuitorul in predica de pe munte, atunci cand a identificat pacatul la nivelul trairilor interioare. Matei 5, 21; 22; 27; 28 SCOPUL LEGII 1. Descopera voia lui Dumnezeu pentru omenire 2. Este baza legamantului lui Dumnezeu. Cele zece porunci au fost scrise de Insusi Dumnezeu pe doua table de piatra care au fost numite si “tablele legamantului “ Deuteronom 9,9 3. Este standardul judecatii. 4. Pune in evidenta pacatul: Romani 3,20; 7,7 Are rolul oglinzii care ne arata cat de murdari suntem, dar care nu are si puterea de a ne curati. 5. Ne asigura, paradoxal, adevarata libertate: Psalmul 119,45; Ioan 8,31-32. Este supranumita si “legea slobozeniei” Iacov 1,25 Primele patru porunci din Decalog reglementeaza relatiile omului cu Dumnezeu, in timp ce ultimele sase porunci oglindesc relatiile pe care Dumnezeu le doreste intre oameni. PERPETUITATEA LEGII MORALE In ciuda unor prejudecati existente in crestinism, potrivit carora Legea Morala nu ar fi vesnica, Biblia declara ca aceasta a existat dintotdeauna si va exista mereu, fiind neschimbatoare, dupa cum Dumnezeu este neschimbator.Matei 5, 17-19; Psalm119, 160 DOVEZI ALE EXISTENTEI LEGII MORALE INAINTE DE SINAI 1. Oamenii care au trait inainte de darea Legii pe Sinai aveau notiunea de pacat, ceea ce presupune ca aveau cunostinta de Legea morala: Geneza4,7; 39,9; 18,20; 20,9; 2. Aveau notiunea de neprihanire, ceea ce dovedeste ca aveau un standard moral dupa care apreciau caracterul unui om: Geneza 5, 24; 6,9;15, 6 3. Aveau notiunile de rau, rautate:Geneza 6,5; 18,25; 19,5 4. Existau notiunile de porunca, oranduire, lege: Geneza 26,5; Exod 16,16.18 5. Aveau notiunea de judecata:Geneza 18,25 6. Aveau notiunile de pedeapsa, de dreptate, de bine si rau etc. Daca oamenii care au trait inainte de darea Legii pe Sinai nu ar fi cunoscut aceasta lege, atunci ei nu ar fi avut niciuna din aceste notiuni. DOVEZI ALE VALABILITATII LEGII MORALE IN N.T. 1. Discutia lui Isus cu tanarul bogat: Matei 19, 17 2. Avertismentul lui Isus: Matei 7, 21-23 3. Declaratia clara a lui Isus cu privire la Lege: Matei 5, 17-19 4. Fariseii si datina batranilor: Matei 15, 3.6.9 5. Discutia cu femeia prinsa in adulter: Ioan 8,11 6. Isus leaga iubirea omului fata de Dumnezeu de pazirea poruncilor: Ioan14, 15; Ioan 15, 10 7. In predica de pe munte Isus intareste preceptele Legii Morale: Matei 5, 21;27 LEGEA MORALA SI CEA CEREMONIALA Moise a primit mai multe feluri de legi pentru poporul evreu, unele cu caracter vesnic, altele cu caracter temporar si local: o lege morala, una civila, una sanitara, una ceremoniala. Legea ceremoniala cuprindea reguli cu privire la slujbele din Sanctuar: jertfe, ceremonii, sarbatori, toate valabile doar pana la prima venire a lui Hristos si jertfa Sa pe cruce. Aceasta lege a fost scrisa de Moise intr-o carte si asezata langa chivotul in care se gaseau cele zece porunci: Deuteronom 31, 24-26. La aceasta lege ceremoniala face referire Pavel cand afirma ca a fost “stearsa” Coloseni 2,14. Legea ceremoniala mai este numita in Biblie si “legea lui Moise”, spre deosebire de Legea Morala care este numita si Legea lui Dumnezeu. PAZIREA LEGII MORALE ESTE UN CRITERIU DE RECUNOASTERE A ADEVARATEI BISERICI A LUI DUMNEZEU DIN VREMEA SFARSITULUI Apocalipsa 12,17; 14,12 10. SABATUL BIBLIC SI PSEUDO-SABATUL Doctrina despre sabat este o doctrina specifica Bisericii A.Z.S. In acest punct credinta adventa se deosebeste de cea a majoritatii crestinatatii. Exod 20, 8-11 “Adventistii de Ziua a Saptea cred ca binefacatorul Creator, dupa cele sase zile ale creatiunii, S-a odihnit in cea de-a saptea zi si a instituit sabatul pentru toti oamenii, ca un monument de aducere aminte al creatiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere pazirea zilei a saptea ca zi de odihna, de inchinare si slujire, in armonie cu invatatura si practica lui Isus, Domnul sabatului. Sabatul este o zi de o placuta comuniune cu Dumnezeu si intre credinciosi. El este un simbol al rascumpararii in Hristos, un semn al sfintirii noastre, o dovada a loialitatii si o pregustare a viitorului nostru vesnic in Imparatia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legamantului dintre El si poporul Sau. Pazirea deplina a acestui timp sfant, de seara pana seara, de la apus de soare pana la apus de soare, este o celebrare a actelor creatoare si rascumparatoare ale lui Dumnezeu.” Puncte fundamentale, 19 Etimologia: cuvantul “sabat” vine din limba ebraica, insemnand zi de odihna. La evrei, ziua a saptea era singura zi care purta un nume. Toate celelalte zile erau identificate prin ziua intai, ziua a doua, ziua a treia, etc. Expresii sub care apare sabatul in Biblie: 1) Sabat (Exod 16, 23); 1) Ziua sabatului (Exod 35, 3); 3) Ziua a saptea (Exod 35,2); 4) Sabatele Mele (Exod 31,13); 5) Sabatul Domnului (Levitic 23,3); 6) Ziua Mea cea sfanta (Isaia 58,13); 7) Ziua Domnului (Apocalipsa 1,10). Originea sabatului: Ideea ca porunca de a pazi sabatul zilei a saptea a fost data doar evreilor si ca ea exista doar de la darea Legii pe Sinai este o prejudecata. Biblia ne descopera faptul ca sabatul a fost dat omului inainte de caderea in pacat, inainte de a se naste poporul evreu. Sabatul a fost instituit in Eden , inainte de aparitia pacatului pe pamant, ca un memorial al creatiunii. Geneza 2, 2-3 Trei amanunte importante: 1) Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea; 2) El a binecuvantat sabatul; 3) El a sfintit sabatul (l-a pus deoparte pentru un scop sfant) Consecinte: 1) Sabatul este universal. Fiind dat primei perechi de oameni, el a fost dat intregii omeniri, nu unui singur popor. 2)Sabatul este vesnic. Fiind dat inainte de caderea omului in pacat, cand nu exista moarte, sabatul era o sarbatoare vesnica pentru toate generatiile de oameni care s-ar fi nascut. 3)Sabatul este independent de planul de mantuire. Scopul sabatului: 1. Memorial al creatiunii: Exod 20, 11; Psalm 111, 4 2. Simbol al eliberarii din robie: Deuteronom 5,15 3. Semn de identificare intre adevaratul Dumnezeu si adevaratul Sau popor: Ezechiel 20, 12. 20; Exod 31, 13. 17. 4. Semn al sfintirii: Exod 31, 13; Ezechiel 20, 12 5. Semn al loialitatii fata de Dumnezeu: Exod 16, 4. 23. 26. 29-30 6. Zi de cult si de comuniune : Isaia 56,6-7; 66, 23 7. Simbol si pregustare a odihnei mantuirii : Evrei 4, 9-11 Dovezi ale existentei sabatului inainte de darea Legii pe Sinai: 1. Marturia lui Isus: Sabatul a fost facut pentru om( omenire) Marcu 2,27-28 2. Existenta ciclului saptamanal inca de la inceputurile istoriei: Geneza 8, 10-12; 29, 27. 3. Caderea manei in timpul exodului, inainte de darea Legii pe Sinai: Exod 16 Hristos si sabatul : 1. El se numeste pe Sine “Domn al sabatului” Marcu 2, 28 2. El a luat parte la serviciile divine din sinagoga in sabat: Luca 4, 16 3. El ii invata pe oameni in sabat: Luca 4, 31 4. El ii vindeca pe bolnavi in sabat: Matei 12, 10-12 5. El a dezlegat sabatul de traditiile omenesti: Ioan 5, 18 De observat: A dezlega nu inseamna a desfiinta, ci a elibera. Matei 5, 17-19 6. El a fost preocupat de pazirea sabatului si dupa inaltarea Sa la cer: Matei 24, 20 7. El a pecetluit lucrarea rascumpararii noastre prin odihna Sa in mormant intr-o zi de sabat, dupa cum a pecetluit lucrarea creatiunii odihnindu-se in ziua a saptea. Isus a pazit sabatul nu in felul in care o faceau oamenii religiosi ai timpului, plini de prejudecati si traditii omenesti, ci asa cum o cere adevaratul spirit al Legii divine. Sabatul in biserica primara, dupa inaltarea lui Hristos: 1. Cu ocazia mortii si ingroparii lui Isus, ucenicii si-au intrerupt pregatirile pentru ingropare, “odihnindu-se dupa Lege” Luca 23, 56; 24, 1 2. La multi ani dupa inaltarea lui Hristos la cer, apostolii au continuat sa respecte sabatul, sa predice in sabat, sa conduca servicii divine in sabat: Faptele apostolilor 13, 14. 44; 16, 13; 17,2; 18, 4. 11. 3. Spre sfarsitul secolului intai, apostolul Ioan, scriind cartea Apocalipsei, vorbeste de “ziua Domnului” Apocalipsa 1,10. “Ziua Domnului” nu poate fi interpretata ca fiind duminica, deoarece in secolul intai d.Hr. nu se cunostea acest termen pentru prima zi a saptamanii, care era cunoscuta in lumea pagana ca fiind “ziua soarelui”. Daca Isus a spus ca El este Domnul sabatului ( Marcu 2, 28 ), este logic sa consideram ca ziua Domnului este sabatul Domnului, nu o alta zi. Pseudo- sabatul= duminica . Schimbarea zilei de odihna in biserica crestina s-a produs treptat, avand mai multe cauze. Primele informatii cu privire la crestini care au pazit duminica le avem din secolul al doilea. Motive invocate pentru schimbarea zilei de odihna: 1) Duminica este ziua invierii Mantuitorului ; 2) Crestinii nu doreau sa fie confundati cu iudeii, datorita persecutiilor la care erau supusi de catre romani. 3) Duminica deja era o zi de sarbatoare in lumea pagana-“dies solis”- ziua soarelui. Prima lege duminicala civila: 7 martie 321, data de imparatul Constantin cel Mare, avand un scop politic; mentinerea unitatii imperiului Schimbarea zilei de odihna a fost profetizata cu mult timp inainte in Biblie: Faptele apostolilor 20, 29-30; Daniel 7,25 Restaurarea sabatului: Isaia 58,12-14; 56, 2-8; Apocalipsa 14, 6-12 In ultima perioada a istoriei omenirii, Biblia prezice o restaurare a pazirii adevaratei zile de odihna. Spartura facuta in Legea lui Dumnezeu prin desfiintarea sabatului zilei a saptea urma sa fie reparata de catre Dumnezeu prin intermediul unei biserici cu o misiune speciala-biserica ramasitei. Unul din semnele distinctive ale acestei biserici este si pazirea adevaratei zile de odihna, in contrast cu restul crestinatatii care serbeaza sabatul fals, stabilit de om si nu de Dumnezeu: Apocalipsa 14, 12 Sabatele ceremoniale: Evreii aveau in calendarul lor religios, in afara de sabatele saptamanale, si o serie de sabate ceremoniale, care nu erau legate de ciclul saptamanal, ci de ceremoniile de la Templu. Biblia face o distinctie clara intre aceste sabate, numindu-le “sabatele voastre”, in contrst cu sabatul zilei a saptea, numit “sabatul Domnului” Sabatul poruncii a patra are caracter vesnic si universal, facand parte din Legea morala, pe cand sabatele ceremoniale au avut un caracter temporar si local, facand parte din legea ceremoniala, abrogata prin jertfa Mantuitorului.Levitic 23, 7.8.21.24.25.27.28.32.35.36.38 ;Coloseni 2,14. 11. SANCTUARUL SI JUDECATA DE CERCETARE Subiectul sanctuarului strabate ca un fir rosu intreaga Biblie, fiind legat de aparitia pacatului pe pamant. Fara o intelegere a doctrinei sanctuarului, care este o doctrina specifica Bisericii A.Z.S., nu poate fi inteleasa rezolvarea problemei pacatului, lupta dintre bine si rau in fazele ei principale, precum si lucrarea lui Hristos in favoarea omenirii. Psalmul 73, 16-17 Dupa caderea omului in pacat, in perioada patriarhala, timp de aproximativ 2500 ani, nu gasim o porunca cu privire la necesitatea construirii unui sanctuar. Cu toate acestea, elementele principale ale sanctuarului: altarul, jertfa si preotul (rol jucat de capul familiei )au existat inca de la inceput. Nevoia construirii unui sanctuar a aparut dupa Exodul poporului evreu din Egipt, cand Dumnezeu a dat instructiuni clare cu privire la construirea lui. Exod 25, 8 CE ESTE SANCTUARUL? Sanctuarul este un locas sfant dedicat intalnirii omului cu Dumnezeu. Numit “cortul intalnirii” in perioada Exodului, apoi -“templu”, dupa asezarea poporului evreu in Canaan , sanctuarul este locul in care omul poate vedea, in simboluri, intreaga desfasurare a planului mantuirii, pana la biruinta deplina a binelui asupra raului. CONSTRUIREA SANCTUARULUI PAMANTESC 1. A fost construit in urma unei porunci divine: Exod 25,8 2. A fost construit nu la intamplare, nu dupa un plan omenesc, ci dupa modelul Sanctuarului ceresc: Exod 25, 9.40; Apocalipsa 11, 19; Evrei 8,5 3. A fost construit cu materiale donate de popor, din daruri benevole: Exod 25, 1-7 ALCATUIREA SANCTUARULUI Fie ca este vorba de cortul intalnirii, fie de templul din Ierusalim, sanctuarul era alcatuit din doua incaperi, o curte si o poarta de acces. Cele doua incaperi se numeau: 1. Sfanta, sau Locul sfant , asezat spre rasarit si 2. Sfanta sfintelor,sau Locul prea sfant, de forma unui cub, asezat spre apus. Accesul in Sfanta sfintelor se facea doar din Sfanta. Exod 26, 33; Evrei 9, 1-3 MOBILIERUL SANCTUARULUI 1.In Sfanta se gaseau urmatoarele obiecte de cult: -masa pentru paini, asezata spre nord si construita din lemn aurit. Pe ea erau asezate painile. Exod 25, 23-30 -sfesnicul, asezat spre sud si facut din aur masiv. Avea sapte candele care ardeau necurmat. Exod 25, 31- 39 -altarul tamaierii, asezat in dreptul perdelei despartitoare dintre Sfanta si Sfanta sfintelor. Era facut din lemn aurit si servea la aderea tamaiei. Exod 30, 1-9 2.In Sfanta sfintelor se gasea un singur obiect-chivotul-facut din lemn aurit. El adapostea tablele Legii si era acoperit de capacul ispasirii, din aur masiv, avand pe el doi heruvimi la cele doua capete ale sale. Exod 25, 10-22 3.In curtea sanctuarului se gasea altarul pentru jertfe si vasul de arama, asezat intre altar si intrarea in Sfanta. Exod 27, 1-8; 30, 17-21; 40,6-7 De observat: cei care veneau la sanctuar pentru inchinare, se aflau cu spatele la soare- simbol al intoarserii lor de la cultul pagan al soarelui. SERVICIILE DIN SANCTUAR: erau de doua feluri: zilnice si anuale. 1.Serviciul zilnic se oficia in curte si in Sfanta, intrand in atributia levitilor si a preotilor. El consta in diferite jertfe aduse pentru pacat, jertfe de multumire etc. Cele mai importante jetfe erau cele pentru pacat, prin care omul pacatos era absolvit de vina, pacatul sau trecand in mod simbolic asupra animalului de jertfa, apoi, prin sangele acestuia, asupra sanctuarului. Astfel sanctuarul devenea purtatorul pacatelor marturisite, ivindu-se necesitatea curatirii lui. Levitic 4, 27-35 2.Serviciul anual se oficia numai de catre marele preot, in ziua a zecea a lunii a saptea-numita si “ziua ispasirii”Aceasta zi reprezenta punctul culminant al serviciilor de la sanctuar. In aceasta zi avea loc curatirea sanctuarului de toate pacatele marturisite adunate in decursul unui an intreg. Pacatele erau asezate in mod simbolic asupra tapului pentru Azazel, simbol al lui Satana, care era apoi alungat in pustie, impreuna cu toata incarcatura sa. Levitic 16, 1-34; 23, 26-32. Serviciul anual arata in mod simbolic spre finalul luptei dintre bine si rau, in care Satana va trebui sa raspunda pentru tot raul adus in lume. SIMBOLISTICA SANCTUARULUI: Epistola catre Evrei ne arata in mod clar ca sanctuarul pamantesc era “o umbra” a celui ceresc.Evrei 8,5. Tot ce se facea in sanctuarul pamantesc era un simbol al adevaratei lucrari ce se face in Sanctuarul ceresc de catre Marele nostru Preot- Isus Hristos Evrei 8, 1-2; 9, 11-12; 23-24. CURATIREA SANCTUARULUI CERESC : Dupa inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a slujit in prima despartitura a Sanctuarului ceresc, in calitate de Mijlocitor al neamului omenesc, de Mare Preot, cu propriul Sau sange. Evrei 9, 11-12; 8,1-2 Pacatele marturisite, acumulate in Sanctuarul ceresc, aduc necesitatea curatirii lui, intocmai cu ceea ce se facea in serviciul anual in sanctuarul pamantesc, in “ziua ispasirii . “ Evrei 9, 23-24 TIMPUL CURATIRII SANCTUARULUI CERESC- profetizat in Daniel 8, 14: profetia celor 2300 de seri si dimineti .In profetiile apocaliptice, timpul este redat prin principiul zi-an, in care, unei zile profetice ii corespunde un an real. Ezechiel 4,6; Numeri 14,34 O seara si o dimineata = o zi, dupa raportul din Geneza 1,5 2300 de seri si dimineti = 2300 zile profetice = 2300 ani reali,conform principiului zi-an. La sfarsitul celor 2300 de ani urma sa inceapa in cer curatirea Sanctuarului ceresc, concomitent cu judecata de cercetare care va stabili cine va fi mantuit la revenirea lui Hristos. Punctul de pornire al perioadei celor 2300 de ani ne este dat in profetia celor 70 de saptamani din Daniel 9, 24-27. Cele 70 de saptamani = 490 de zile profetice = 490 ani ( conform principiului zi-an ) apartin perioadei profetice de 2300 ani din capitolul 8,14 . Punctul de plecare pentru cei 490 ani (70 saptamani) este decretul lui Artaxerxe Longimanus din anul 457 in. Hr. prin care se decreta reconstruirea Ierusalimului. Deoarece cele 70 de saptamani fac parte din perioada mai lunga a celor 2300 de seri si dimineti, punctul lor de plecare este acelasi- anul 457 in. Hr. Pornind de la anul 457 in. Hr., cei 2300 de ani ne duc pana in anul 1844, cand, conform profetiei din Daniel 8, 14 Sanctuarul ceresc trebuia sa fie curatit. JUDECATA DE CERCETARE: inceputa in anul 1844, in Sanctuarul ceresc: Descrierea scenei judecatii: Apocalipsa 14,7; Daniel 7, 9-10 Cine este judecat cu aceasta ocazie? 1 Petru 4,17 Toti cei care au intrat vreodata in slujba lui Hristos, luind asupra lor Numele Lui. Cine este Mijlocitorul? Isus, in calitate de Mare Preot si Avocat al celor credinciosi.Ioan 2,1; Evrei 9, 24; 7,25; 4,15-16. Scena in care Domnul Isus se infatiseaza inaintea Tatalui in favoarea celor credinciosi este descrisa in Daniel 7, 13. Care sunt efectele acestei judecati de cercetare? Soarta fiecarui om va fi hotarata, fie spre viata vesnica, fie spre moarte vesnica: Apocalipsa 22, 11-12. De acesta judecata este nevoie pentru ca la revenirea Sa, Domnul Hristos sa-i poata rasplati pe cei gasiti pregatiti: Apocalipsa 22,12 12. A DOUA VENIRE A LUI ISUS HRISTOS Doctrina despre a doua venire a lui Hristos este nota dominanta a Sfintelor Scripturi. Ea reprezinta punctul culminant al Evangheliei, fiind cea mai fericita speranta a bisericii. Asteptarea acestei fericite sperante a fost exprimata in salutul folosit de credinciosii bisericii primare:”Maranatha!” ( Domnul nostru vine! ). 1 Corinteni 16,22 Numele Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea este legat in mod direct de aceasta doctrina. Termenul de “adventist” deriva din verbul latin “advenio”, care inseamna: a veni, a sosi, a ajunge. Doctrina despre a doua venire a lui Hristos, desi este caracteristica Bisericii A.Z.S., nu este o inventie sau o descoperire a ei, ci este un adevar biblic in care au crezut toti crestinii sinceri de-a lungul celor doua milenii de crestinism. Crezul ortodox afirma: “ si iarasi va sa vie.” PE CE SE BAZEAZA DOCRINA REVENIRII LUI HRISTOS? Baza acestei credinte se afla in fagaduintele Bibliei: in numar de 1846. Vechiul Testament vorbeste despre ea de 1527 ori, iar Noul Testament de 319 ori. -Iov 19, 25- 27 ( Iov- cea mai veche carte a Bibliei ) -Epistola lui Iuda vers. 14-15 ( Iuda citeaza din cartea lui Enoh, al 7-lea patriarh de la Adam. Cartea s-a pierdut.) -Daniel 2, 44; 7,26-27; 12,1-3 -Apocalipsa 1,7; 22,7.12.20 -Ioan 14, 1-3 ( Cea mai clara si autorizata dintre fagaduintele referitoare la a doua venire a lui Hristos ) SCOPUL REVENIRII LUI HRISTOS Domnul va reveni nu pentru a ne curati de pacate, nu pentru a indeparta defectele caracterelor noastre, nu pentru a ne vindeca de infirmitatile temperamentelor si inclinatiilor noastre, ci pentru : 1. Invierea celor drepti: 1 Tesaloniceni 4, 16-17 2. Rasplatirea celor credinciosi: Apocalipsa 22, 12 3. Trecerea la cea de-a doua faza a judecatii lui Dumnezeu- judecarea celor nelegiuiti in timpul mileniului: 2 Timotei 4,1; 1 Corinteni 6, 2-3; Apocalipsa 20, 4 FELUL REVENIRII LUI HRISTOS 1. Va fi reala, nu spirituala, la fel cum a fost si prima Sa venire. Faptele apostolilor 1, 9-11 2. Va fi vizibila pentru toti oamenii: Apocalipsa 1,7; Matei 24, 23-27; Luca 17, 24 3. Va fi in slava: Matei 25,31; 16,27; 26, 64; Luca 9, 26; Marcu 8, 38 TIMPUL REVENIRII LUI HRISTOS Este un subiect care i-a preocupat pe crestinii din toate timpurile. Generatia apostolilor astepta revenirea lui Hristos in timpul primului secol al erei crestine, desi gasim in scrierile lui Pavel destule argumente ca acest eveniment urma sa aiba loc mai tarziu, dupa implinirea unor profetii. De-a lungul erei crestine, s-a facut in mod repetat gresala de a fixa date cu privire la acest eveniment mult asteptat. Crestinii L-au asteptat pe Hristos in anii: 381, 500, 1000, 1260, 1335, 1400, 1647, 1844, 1914, etc. Ce ne invata Biblia cu privire la timpul revenirii lui Hristos? Nimanui nu i-a fost dat sa cunoasca timpul exact al revenirii Domnului. Biblia descurajeaza orice incercare de a fixa o data precisa cu privire la acest eveninent: Matei 24, 36- 51; 1 Tesaloniceni 5, 1-2; Faptele apostolilor 1, 6-7 Daca nu ne este descoperit timpul exact al revenirii Mantuitorului, ce datorie au totusi crestinii? Veghere, rugaciune si o viata traita in asteptarea implinirii acestui eveniment: Tit 2, 11-13; Luca 21, 34-36; 12,37 ; Romani 13, 11-14; Matei 24, 36.42. 44 SEMNELE REVENIRII LUI HRISTOS Desi nu putem cunoaste timpul exact al implinirii acestui eveniment, Mantuitorul ne-a lasat cateva semne care prevestesc apropierea revenirii Sale : 1 Tesaloniceni 5, 4-8; Matei 24, 32-33 - Strigatul mondial de “pace si liniste” : 1 Tesaloniceni 5, 1-3 - Decaderea morala a omului: 2 Timotei 3, 1-3 - Psihoze, tema generala a omenirii: Luca 21, 26 - Glasul interior al Duhului Sfant : Luca 2, 25-26 ( batranul Simeon ) - Inmultirea fara precedent a religiilor si sectelor. Revista “Paris Match” numeste acest lucru drept “fenomenul cel mai uluitor al zilelor noastre” Matei 24, 4. 5. 11. 23. 24. 25. 27 - Razboaie si vesti de razboaie, inarmare fara precedent a omenirii, cu posibilitatea de a distruge planeta de cateva ori: Matei 24, 6-7 - Epidemii ( “ciumi” ) care se vor inmulti : bolile civilizatiei ( diabetul, bolile de inima, obezitatea), bolile mintale, cancerul, sida, gripa aviara, etc. Matei 24, 7 up. - Tulburari sociale: Marcu 13,8 up. - Violenta fizica, terorismul in crestere: Luca 21,25 - Ingerii lui Dumnezeu si demonii la lucru: Apocalipsa 7, 1-3; 16,14 Dar cel mai important semn al revenirii Mantuitorului este predicarea Evangheliei la orice faptura: Matei 24,14 Este singurul semn al sfarsitului dupa care ni se spune: “Atunci va veni sfarsitul!” PREGATIREA PENTRU A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS: Matei 24, 44: Romani 13, 11-14; 2 Petru 3, 10- 14 “Cum putem fi gata? In primul rand trebuie sa ne marturisim pacatele si sa renuntam la ele. Trebuie sa obtinem biruinta asupra oricarui rau in viata noastra. Trebuie sa studiem Cuvantul lui Dumnezeu si prin ajutorul Sau sa aducem viata noastra in conformitate cu toate adevarurile descoperite. Relatiile noastre cu altii vor fi calauzite de “regula de aur” ( Matei 7, 12 ). Atunci vom fi cu adevarat gata sa-L intalnim pe Isus cu bucurie si fericire.” R. H. Pierson, fost presedinte al Conferintei Generale a bisericii A.Z.S. 13. NATURA OMULUI Desi moartea este un subiect neplacut, voia lui Dumnezeu este ca noi sa cunoastem tot ce ne este descoperit in privinta aceasta. 1 Tesaloniceni 4, 13-14 IMPORTANTA ACESTEI DOCTRINE Dumnezeu doreste ca noi sa cunostem adevarul cu privire la natura omului si cu privire la starea omului in moarte pentru a fi feriti de cea mai raspandita inselaciune a lui Satana-credinta in nemurirea sufletului. In acelasi timp, El doreste sa avem o perspectiva luminoasa , biblica, plina de speranta asupra viitorului nostru, fiind eliberati de teama fata de conceptia iadului antic si a purgatoriului medieval. CREAREA OMULUI Cu privire la aparitia omului pe pamant, Biblia ne prezinta o viziune opusa celei pe care ne-o prezinta teoria evolutionista : 1. Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau si dupa asemanarea Sa ( nu forma corporala, ci darul ratiunii, al libertatii, al aprecierii binelui si raului, capacitatea de a iubi, de a comunica etc.): Geneza 1, 26 Expresia “dupa chipul lui Dumnezeu” vorbeste despre originea superioara a omului, in timp ce expresia “dupa asemanarea lui Dumnezeu” ne arata ca omul nu este egal cu Dumnezeu. 2. Crearea omului a constat din doua faze: a) crearea trupului material Geneza 2,7 b) insuflarea principiului vietii in trupul material TRUP MATERIAL( tarana ) + SUFLARE DE VIATA( duh ) = SUFLET VIU( omul ) Potrivit raportului creatiunii din cartea Genezei, sufletul nu este o parte a fiintei umane, ci fiinta umana in intregul ei. Vezi si: Ezechiel 18, 4.20; Faptele apostolilor 2, 41 NATURA OMULUI Omul a iesit din mainile Creatorului Sau cu posibilitatea de a trai vesnic. Nemurirea de care se bucura era insa conditionata de ascultarea sa de Dumnezeu. Geneza 2, 16-17 Prin pacatuire, omul si-a pierdut nemurirea data de Creator, devenind o fiinta muritoare. Romani 6, 23; 1 Corinteni 15, 53-54 ; Ezechiel 18,4. 20 pp. Singurul care are nemurirea, conform Scripturilor, este Dumnezeu . El este singurul care are in Sine Insusi izvorul vietii, fara sa depinda de o sursa exterioara de viata. 1 Timotei 6, 16; 1, 17 Toate celelalte fiinte necazute in pacat din univers ( ingerii, locuitorii altor lumi) au o nemurire conditionata. Ele au fost inzestrate cu viata vesnica, neavand in ele insele izvorul vietii. STAREA OMULUI IN MOARTE 1. Moartea este procesul invers creatiunii. Daca la creatiune a avut loc o operatie de adunare, la moarte are loc o operatie de scadere: SUFLET VIU ( omul ) SUFLAREA DE VIATA ( duh ) = TRUP FARA VIATA( tarana ) Ceea ce retrage Dumnezeu la moartea omului este exact ceea ce i-a dat la nastere, adica suflarea de viata ( scanteia de viata, principiul vietii ) care este o energie impersonala, inconstienta. Iacov 2,26; Psalmul 104, 27-29; Eclesiastul 12, 7 2. Moartea este privita in Biblie ca un somn, in peste 50 de versete. Ioan 11, 11-14; Daniel 12, 2 3. Biblia foloseste de aproximativ 1600 ori cuvantul “suflet”, insa niciodata nu se vorbeste de un suflet nemuritor. 4. Texte biblice care vorbesc despre starea omului in moarte in mod direct: - Iov 7, 9-10: Cel mort nu se va mai intoarce in casa lui si nu-si va mai cunoaste locuinta. - Iov 14, 10-12: Moartea este un somn din care omul nu se va mai scula inainte de incheierea istoriei pacatului. - Psalmul 6,5: Mortii nu-L mai pot lauda pe Dumnezeu in locuinta mortilor. - Psalmul 88, 10-12: In mormant nu mai exista lauda la adresa lui Dumnezeu, nici cunostinta. - Psalmul 115, 17-18: Mortii nu-L mai pot lauda pe Dumnezeu. - Eclesiastul 9, 5-6.10: Mortii nu mai stiu nimic. In locuinta mortilor nu mai exista stiinta, intelepciune, pricepere, activitate. 5. Texte biblice care vorbesc indirect despre starea omului in moarte - Ioan 14,2-3: Ce logica ar avea aceasta fagaduinta daca,la moarte, credinciosii ar merge in “rai”? - Matei 24, 30-31: Adunarea alesilor lui Dumnezeu se va face atunci, la sfarsitul timpului, nu la moarte. - Apocalipsa 22, 12: Domnul Isus va da rasplata celor credinciosi la revenirea Sa, nu la moartea lor. - Matei16, 27: Rasplata va fi data la sfarsit, nu la moartea omului. - Evrei 11, 13. 39-40: Pavel afirma ca cei credinciosi care au murit inca n-au primit rasplata. - Faptele apostolilor 2, 29.34: David nu a fost ridicat al cer, in raiul lui Dumnezeu, dupa moartea sa. - Daniel 12, 2.13: Lui Daniel Dumnezeu ii spune ca isi va primi rasplata la invierea celor credinciosi, nu la moarte. - Ioan 11, 35: Daca Lazar, dupa moarte, ar fi fost dus in rai, de ce mai plangea Isus la mormantul sau? ORIGINEA INVATATURII NEBIBLICE DESPRE NEMURIREA SUFLETULUI Geneza 3, 4: “ATUNCI SARPELE A ZIS FEMEII: HOTARAT CA NU VETI MURI” Satana este autorul invataturii cu privire la asa-zisa nemurire a sufletului. Desi Dumnezeu i-a avertizat pe primii oameni ca vor muri negresit, in cazul in care vor fi neascultatori, Satana a reusit sa amageasca o lume intreaga ca omul are un suflet nemuritor. Minciuna aceasta s-a raspandit in intrega lume pagana, intrand in crestinism pe filiera filozofiei lui Platon, cel care sustinea ca sufletul omenesc este o particula nemuritoare pe care omul o primeste la nasterea sa. Filozofia lui Platon a influentat gandirea multor parinti ai bisericii crestine, ei devenind neoplatonisti. CONCEPTIA BISERICII ADVENTISTE CU PRIVIRE LA STAREA OMULUI IN MOARTE “Adventistii de Ziua a Saptea cred ca barbatul si femeia au fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dotati cu individualitate si cu libertatea de a gandi si de a actiona. Desi au fost creati ca fiinte libere, reprezentand o unitate indivizibila a corpului, mintii si spiritului, erau dependenti de Dumnezeu pentru viata, suflare si toate celelalte. Cand primii nostri parinti nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei au negat dependenta lor de El si au cazut din inalta lor pozitie, pe care au avut-o cand au ascultat de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu in ei a fost manjit si au devenit supusi mortii. Urmasii lor au impartasit aceasta natura cazuta impreuna cu consecintele ei. Acestia se nasc cu slabiciuni si tendinte spre rau. Dar Dumnezeu, in Hristos, a impacat lumea cu Sine si, prin Duhul Sau, a refacut in muritorii pocaiti chipul Facatorului lor. Creati spre slava lui Dumnezeu, ei sunt chemati sa-L iubeasca pe El, sa se iubeasca unii pe altii si sa aiba grija de cele din jurul lor.” Puncte fundamentale, 7 “Adventistii de Ziua a Saptea cred ca plata pacatului este moartea. Dar Dumnezeu, care singur are nemurirea, va da viata vesnica celor rascumparati ai Sai. Pana in ziua aceea insa, moartea este o stare de inconstienta pentru toti oamenii. Cand Domnul Hristos, care este viata noastra, Se va arata, cei neprihaniti in viata vor fi glorificati si luati ca sa intampine pe Domnul lor. A doua inviere, invierea celor nelegiuiti, va avea loc dupa o mie de ani.” Puncte fundamentale, 25 14. INVIEREA Doctrina despre inviere este piatra de incercare a credintei crestine. In general, crestinii accepta adevarurile biblice, insa multi se poticnesc in adevarul despre invierea tuturor oamenilor de la sfarsitul timpului. PASAJUL BIBLIC DE BAZA: Ioan cap 11- “Invierea lui Lazar” Trei lucruri importante gasim in acest pasaj: 1. Credinta in inviere: vers. 24 2. Fagaduinta invierii: vers. 23 si 25 3. Garantia invierii: invierea lui Lazar INVIEREA- SPERANTA CREDINCIOSILOR DIN TOATE TIMPURILE -Iov 19, 25-26: Incercatul Iov credea in invierea mortilor -1 Tesaloniceni 4, 13-17: Pavel ii imbarbateaza pe crestinii din Tesalonic cu perspectiva invierii. -Daniel 12, 2: Lui Daniel i se descopera adevarul despre invierea finala a tuturor oamenilor. -Daniel 12, 13: Lui Daniel i se promite ca va invia la sfarsitul timpului pentru a-si primi rasplata. -Osea 13,14: Profetul Osea vorbeste despre inviere. -Evrei 11, 35: Pavel aminteste de invieri care au avut loc, dar si de invierea finala. -Romani 8,11: Pavel vorbeste despre invierea lui Hristos ca fiind o garantie a invierii finale, facute prin puterea Duhului Sfant. FAGADUINTELE INVIERII Faptele apostolilor 24,15; Ioan 11, 23. 25; 1 Corinteni 15, 21-23; Filipeni 3, 21. GARANTIA INVIERII 1. Invierea lui Hristos este cea mai mare garantie a invierii tuturor oamenilor la sfarsitul timpului. 1 Corinteni 15, 12- 24 2. Invieri ale unor oameni din timpurile biblice: - Moise: Luca 9, 28-36; Iuda 9. - Fiul vaduvei din Nain: Luca 7,11- 17 - Fiica lui Iair: Marcu 5, 21- 43. - Lazar: Ioan 11, 1- 46 - Tabita: Faptele apostolilor 9, 36- 42 - Eutih: Faptele apostolilor 20, 7-12 - Fiul sunamitei: 2 Imparati 4,8-37 UNA SAU MAI MULTE INVIERI ? Biblia vorbeste despre doua invieri generale si una partiala: 1. Prima inviere, a dreptilor, care va avea loc la revenirea lui Hristos: 1 Tesaloniceni 4, 16-17; Luca 14, 14; Apocalipsa 20, 4-6; Matei 24, 30-31 2. A doua inviere, a nelegiuitilor, care va avea loc la sfarsitul mileniului: Apocalipsa 20, 5.13 3. Invierea partiala, a unor credinciosi dar si nelegiuiti, care va avea loc cu putin timp inainte de revenirea lui Hristos. Scopul acestei invieri partiale este ca aceste categorii speciale de oameni sa poata vedea revenirea in glorie a Mantuitorului. Daniel 12, 2; Apocalipsa 1,7; Matei 26, 64 Cu ocazia procesului Sau, Domnul Hristos a prezis ca marii impotrivitori ai adevarului , cei care L-au condamnat pe nedrept la moarte, Il vor vedea venind pe norii cerului. De asemenea, in Apocalipsa 1,7 avem o asigurare ferma ca cei care au contribuit in mod direct la suferintele Mantuitorului vor avea parte de inviere pentru a vedea pe Cel pe care L-au rastignit. MILENIUL Este perioada de o mie de ani care desparte cele doua invieri. Apocalipsa 20, 5 In timpul mileniului: - pe pamant, Satana va fi legat pentru o mie de ani. Apocalipsa 20, 1-3. “Legarea” lui Satana trebuie inteleasa nu ca pe o legare fizica ( cu catuse de un fel sau altul ), ci ca pe o imposibilitate a sa de a mai amagi pe cineva ( “lantul imprejurarilor” ). Cei mantuiti fiind luati la cer, iar cei nelegiuiti murind la revenirea lui Hristos, Satana se va vedea in postura de a ramane singur pe pamant, avand timp de o mie de ani vreme sa mediteze la ceea ce a insemnat rebeliunea sa. Aceasta parte a luptei dintre bine si rau era simbolizata in sanctuarul din vechime prin izgonirea in pustie a tapului pentru Azazel, in cadrul slujbei anuale de curatire a sanctuarului din marea zi a ispasirii. Levitic 23, 21-22 - in cer, cei mantuiti vor domni impreuna cu Hristos si vor participa in mod activ la a doua faza a judecatii- Judecata celor nedrepti. 1 Corinteni 6, 1-6 La sfrsitul mileniului, va avea loc cea de-a doua inviere, a celor nelegiuiti. Satana se va vedea dezlegat, avand din nou pe cine sa amageasca. Insa el nu va mai avea timp pentru planurile sale disperate, caci Domnul va aduce sentinta de executare a judecatii finale. Moartea a doua este plata pe care o vor primi toti cei care au respins harul lui Dumnezeu, in frunte cu Satana si ingerii sai. Apocalipsa 20, 14-15; 21,8 IDENTITATEA INDIVIDUALA nu se va pierde prin inviere. Cei inviati vor avea aceleasi trasaturi particulare pe care le-au avut si in viata aceasta, cu exceptia faptului ca ei vor avea trupuri nemuritoare. Psalmul 139, 16; Matei 10,30; Apocalipsa 2,17 Dupa incheierea istoriei pacatului, dupa nimicirea lui Satana si a celor care i-au urmat, dupa ce Domnul va curati pamantul de orice amintire a pacatului si a mortii, VA URMA VESNICIA. O VIATA LUNGA CAT VIATA LUI DUMNEZEU SI BOGATA CAT IUBIREA SA. 15. SPIRITISMUL ANTIC SI MODERN DEFINITIE: Spiritismul este o conceptie mistica potrivit careia omul poate comunica cu asa-zisele spirite ale mortilor prin diferite procedee oculte. TEMELIA pe care este cladita aceasta conceptie este credinta nebiblica cu privire la nemurirea sufletelor. Daca sufletul ar continua sa existe si dupa moartea omului, urmarea logica ar fi ca cei vii ar putea comunica cu sufletele celor decedati. In privinta credintei in nemurirea sufletului, Biblia este cat se poate de clara: Mortii nu stiu nimic, dincolo de pragul mormantului nemaiexistand constienta, intelepciune, activitate, comunicare. Vezi studiul 13, “Natura omului” ORIGINEA SPIRITISMULUI: Geneza 3, 1-6 Spiritismul isi are originea in prima minciuna spusa de Satana, deghizat in sarpe,atunci cand i-a vorbit Evei in gradina Edenului: “Hotarat ca nu veti muri!” Aceasta a fost prima predica despre nemurirea sufletului. Spunand acestea, Satana contrazicea cele afirmate de Dumnezeu atunci cand le-a spus primilor oameni ca vor muri negresit daca vor manca din pomul oprit. Geneza 2, 17 Pe cine credem pe cuvant: pe Dumnezeu sau pe Satana? Din nefericire, intraga lume pagana, precum si majoritatea lumii crestine ii dau crezare lui Satana, acceptand teoria nemuririi sufletului. De la credinta in nemurirea sufletului si pana la credinta in posibilitatea comunicarii cu spiritele celor morti nu mai este decat un pas. SPIRITISMUL ANTIC Biblia ne prezinta numeroase manifestari oculte ( lat. occultus = ascuns, tainic, necunoscut ) pe care le condamna in mod categoric: ghicirea, astrologia ( “citirea in stele” ), vrajitoria, necromantia ( spiritismul, comunicarea cu “spiritele mortilor” ) Deuteronom 18, 9- 14; Exod 7, 11 Cea mai clara manifestare spiritista pe care o gasim pe paginile Bibliei este relatata in 1 Samuel 28, 6-19. Scena descrisa nu difera cu nimic de sedintele spiritiste moderne. Unii cred ca cel care i s-a aratat lui Saul a fost cu adevarat “spiritul” lui Samuel. Spiritul care i-a vorbit lui Saul nu putea fi al lui Samuel din urmatoarele motive: 1. Dumnezeu il lepadase pe Saul si nu i-a mai raspuns prin niciuna din caile obisnuite de comunicare. 1 Samuel 28, 6; 16,1 2. Cum ar fi putut Dumnezeu sa-i raspunda lui Saul printr-un mijloc pe care El il interzisese atat de categoric? Deuteronom 18, 9-14 3. Daca “spiritul” lui Samuel ar fi existat dupa moartea acestuia, el ar fi trebuit sa se afle in cer. De ce vrajitoarea il vede iesind din pamant? 1 Samuel 28, 13 4. Conform Bibliei, vrajitorii sunt unelte ale diavolului. Cum ar fi posibil ca un vrajitor sa cheme, dupa placul sau, un spirit neprihanit ca cel al lui Samuel, din cer? 5. Solia adusa de asa-zisul spirit al lui Samuel nu Il caracterizeaza pe Dumnezeu. Solia aceasta ducea spre ruina si disperare, nicidecum spre pocainta si speranta. 6. Daca cel care i s-a aratat lui Saul ar fi intr-adevar spiritul lui Samuel, atunci Biblia s-ar contrazice pe sine atunci cand afirma in numeroase locuri ca mortii nu stiu nimic, ca ei nu pot comunica, lucra, etc. Eclesiastul 9, 5-6.10 Concluzia: Saul a comunicat nu cu spiritul lui Samuel, ci cu unul din miile de spirite demonice inselatoare, deghizat ca in Eden . SPIRITISMUL MODERN Avertismente date de Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la pericolul inselaciunii satanice in zilele din urma: 1 Timotei, 4, 1-2; Matei 24,26 ( “odaitele ascunse” fac aluzie la sedintele de spiritism care au loc in secret); 2 Corinteni 11, 14-15; 2 Tesaloniceni, 2, 9 Inceputul spiritismului modern: Localitatea Hydesville, statul New York , 1848. Deranjat de niste ciocanituri misterioase care se auzeau in casa sa, Michael Weekman si-a vandut casa familiei John Fox. Ciocaniturile au continuat si cu noii proprietari, insa una din fetele fam. Fox, in joaca, a inceput sa raspunda batailor misterioase. Cu timpul, ea a descoperit un cod misterios cu ajutorul caruia a putut comunica cu “strainul” misterios. In felul acesta au aflat ca cel care le trimitea mesajele era “spiritul” unui oarecare Charles Rosma, care fusese ucis chiar in acea casa. Una din fetele fam. Fox a devenit un medium spiritist celebru, iar din practicile familiei Fox s-a nascut spiritismul modern, care are in prezent zeci de milioane de adepti. Fazele spiritismului modern: Se disting trei faze in dezvoltarea spiritismului modern: 1. Prima perioada este cea a fenomenelor psihice si fizice obisnuite, incepute cu activitatea surorilor Fox in 1848. 2. A doua perioada este cea religioasa, incepand cu 1893. 3. A treia perioada este cea parapsihologiei si extrasenzorialului, cu dezvoltare in special in ultimele decenii. SPIRITISMUL IN EVENIMENTELE FINALE PROFETIZATE Biblia vorbeste despre rolul pe care-l va juca spiritismul in ultima alianta spirituala care se va realiza: Apocalipsa 16, 13-14 “Duhurile” sunt lucrarea spiritismului in cadrul acestei triple aliante. Prin intermediul spiritismului se vor face minuni si bolnavi vor fi vindecati. Deoarece spiritele vor afisa credinta in Biblie si respect fata de institutia bisericii, lucrarea lor va fi acceptata ca o manifestare a puterii divine. CE ATITUDINE TREBUIE SA AIBA CRESTINUL FATA DE PRACTICILE SPIRITISTE? Levitic 19, 31; 20, 6. 27; Isaia 8, 19 Un copil al lui Dumnezeu nu se va duce niciodata pe terenul fermecat al practicilor spiritiste.El va refuza categoric orice compromis cu practicile oculte tot mai raspandite in jurul nostru: - sedinte spiritiste, in care se comunica cu asa-zise spirite ale mortilor. - ghicirea viitorului indiferent de metoda ( chiromantie, cafea, vise, carti, etc. ) - astrologia ( horoscopul ) Astrologia este considerata regina ocultismului. - vindecari prin sedinte de bioenergie - vrajitoria cu toate formele ei ( magie alba sau neagra ) - hipnoza ( folosita des in psihiatrie, ca tratament ). Vointa noastra nu trebuie sa o incredintam niciunui om, chiar daca el se numeste medic psihiatru. Hipnoza este o posibila poarta de intrare pentru influentele spiritelor rele in viata unui om. - clarvazatori, parapsihologi, practici yoga, meditatii transcendentale etc. - ritualuri sataniste ISAIA 8, 19-20 16. BISERICA LUI HRISTOS BISERICA este comunitatea credinciosilor care Il accepta si marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Ea apartine lui Hristos si este lucrarea Lui. Matei 16, 18 In Planul de Mantuire, Dumnezeu a prevazut ca biserica sa fie un mijloc de salvare pentru pacatosi, la fel cum arca lui Noe a fost mijlocul de salvare pentru cei care au trait in timpul potopului. In timpurile Vechiului Testament, poporul Israel a fost cel chemat sa alcatuiasca biserica, sau adunarea lui Dumnezeu; in timpurile Noului Testament, biserica lui Hristos a preluat acest rol. Dumnezeu a chemat biserica, a organizat-o si a randuit-o astfel incat ea sa fie depozitara adevarului in lume. 1 Timotei 3,15 DENUMIRI ALE BISERICII IN SCRIPTURI 1. Trupul lui Hristos: 1 Corinteni 12,27 2. Cladire, Templu: Efeseni 2, 21-22 3. Mireasa Mielului: Apocalipsa 19, 7 4. Turma lui Dumnezeu; 1 Petru 5,2 ROLUL BISERICII IN LUME 1. Depozitar al adevarului: 1 Timotei 3, 15 2. Predicarea Evangheliei: Matei 28, 19- 20 3. Descoperirea caracterului lui Dumnezeu: Efeseni 3, 10-11 4. Instruirea celor pacatosi cu privire la ceea ce au de facut pentru a fi mantuiti: Faptele apostolilor cap. 9 ( Relatarea convertirii lui Saul este o dovada a autoritatii bisericii organizate. Saul a fost pus in legatura cu membrii bisericii pentru a fi invatat cu privire la mantuirea sa. Dumnezeu ar fi putut sa-l invete pe Saul in mod direct, printr-un inger, insa l-a indrumat spre biserica .) METAFORE CARE OGLINDESC ROLUL BISERICII 1. Biserica este un SPITAL, in care se trateaza cea mai teribila boala: boala pacatului. Din spital nu toti bolnavii ies vindecati. Spitalele au si morga! 1 Corinteni 5, 1-5 2. Biserica este un ATELIER, in care se slefuiesc caractere. In atelier se mai produc si rebuturi! Ieremia 18, 1- 10 3. Biserica este o CETATE DE SCAPARE, care ofera ocrotirea lui Dumnezeu. Din cetatea de scapare se poate pleca oricand, pe fata sau in ascuns! Numeri 35, 26-28 SEMNELE DE RECUNOASTERE ALE ADEVARATEI BISERICI A LUI HRISTOS 1. Pazeste toate poruncile lui Dumnezeu ( nu doar 8 sau 9 din cele 10 porunci! ): Apocalipsa 12, 17 2. Poseda credinta lui Isus ( acea credinta rezultata dintr-o relatie stransa cu Tatal) ; Apocalipsa 14, 12 3. Doctrina ei se bazeaza pe Scripturi; Luca 11, 28; Galateni 1, 8; Isaia 8, 20 4. Are darul Spiritului Profetic: Apocalipsa 12, 17; 19, 10 ( “marturia lui Isus” = duhul proorociei= spiritul profetiei ) 5. Are o solie universala: Apocalipsa 14, 6-7; Matei 24, 14 6. Apare la un timp precizat in profetie: Daniel 8, 14 . La sfarsitul perioadei profetice de 2300 de ani, respectiv in preajma anului 1844, trebuia sa apara pe scena lumii o biserica cu o misiune speciala: vestirea apropiatei reveniri a lui Hristos, vestirea intreitei solii ingeresti din Apocalipsa 14 si a inceputului judecatii lui Dumnezeu. CONDUCEREA BISERICII LUI HRISTOS Cel care conduce in mod efectiv biserica este Dumnezeu, prin Duhul Sau cel Sfant. 1 Corinteni 12, 11. 28; Faptele apostolilor 16, 6-10 In biserica lui Hristos a Noului Testament nu exista ierarhie preoteasca, asemanatoare celei din Vechiul Testament. In biserica lui Hristos exista doar slujbasi cu insarcinari temporare, in functie de darurile si inzestrarile pe care le-au primit de la Dumnezeu. Daca este sa vorbim de o preotie, atunci aceasta este o preotie universala a fiecarui credincios botezat in Hristos, cu drepturi egale si cu datorii egale in biserica. 1 Petru 2, 9 ( Petru vorbeste despre intreaga biserica ce are calitatea de preot ) In biserica crestina rolul preotilor din Vechiul Testament a fost preluat de Hristos, Marele Preot al intregii omeniri. Evrei 8, 1-2; 9, 24; 11-12 In istoria bisericii crestine din primul secol, asa cum este ea redata in Biblie, nu se mai gaseste ierarhia preoteasca, ci doar slujbasi ai bisericii, alesi de aceasta in functie de darurile pe care le-au primit. 1 Corinteni 12, 27-28 AUTORITATEA BISERICII Dumnezeu a investit biserica Sa cu autoritate. Disciplina este necesara pentru a pastra trupul bisericii unit in fata incercarilor lui Satana de a distruge biserica. Matei 18, 15-18 Cuvantul lui Dumnezeu nu autorizeaza pe nimeni sa puna propria sa judecata mai presus si in opozitie cu judecata bisericii. ULTIMA BISERICA IN PROFETIE- BISERICA RAMASITEI Descrierea acestei ultime biserici, cea care Il va intampina pe Domnul Hristos la a doua Sa venire, este facuta in Apocalipsa 3, 14-22. Laodiceea = “poporul drept”, “judecata poporului”, “despartirea poarelor”, “judecata popoarelor” ( lao = popor, dike = drept, hotarare judecatoreasca, condamnare, dreptate divina) Adventistii de Ziua a Saptea au recunoscut totdeauna in acest nume simbolic misiunea ultimei biserici de a vesti lumii judecata lui Dumnezeu si apropiata revenire a lui Hristos. Perioada profetica simbolizata prin Laodiceea reprezinta timpul din imediata apropiere a revenirii lui Hristos, cand biserica va incheia procesul reformei. Ultima biserica mai este numita si “biserica ramasitei” Romani 9, 27; 11, 5; Apocalipsa 12, 17 Adventistii de Ziua a Saptea nu sustin ca ei ar fi singurii credinciosi sinceri pe pamant. Ei cred ca formeaza biserica vizibila a lui Hristos, dar totodata ei cred ca Dumnezeu mai are si alte “oi” pe care le recunoaste ca apartinand poporului Sau, suflete sincere carora le adreseaza solia din Apocalipsa 18, 4. Ioan 10, 14- 16 In ciuda defectelor si slabiciunilor ei, biserica este obiectul iubirii si grijii deosebite a lui Dumnezeu. Zaharia 2, 8 up. Numeri 23, 21; Isaia 49, 15-16 17. CELE TREI SOLII INGERESTI Cele trei solii ingeresti sunt trei solii semnificative, rostite intr-un timp profetic bine definit. Apocalipsa 14, 6- 12 CONSIDERATII GENERALE 1. Purtatorii celor trei solii sunt trei “ ingeri”. Sensul cuvantului “inger” este mult mai larg decat acela de fiinta supranaturala. Inger ( malachia in ebraica, angelos in greaca ) inseamna “sol”, trimis”. Luand sensul larg al cuvantului, prin “inger” intelegem un sol trimis de Dumnezeu cu un mesaj special. Acest sol poate fi un inger din cer, un om cu o solie speciala, o miscare religioasa sau o biserica chemata de Dumnezeu cu o misiune speciala. 2 Corinteni 5, 20; Matei 28, 18-19 ( textele arata ca Dumnezeu a incredintat predicarea Evangheliei oamenilor ) 2. Zborul ingerului simbolizeaza repeziciunea cu care trebuie vestita solia lui Dumnezeu. 3. Glasul tare al ingerului arata spre puterea soliei. 4.“Prin mijlocul cerului ” ( la zenit ) = Predicarea soliei trebuia sa ajunga la o culme. 5. Obiectul predicarii = Evanghelia vesnica. Nu este vorba de o Evanghelie noua, ci aceeasi solie a mantuirii prin jertfa lui Hristos, care a fost propovaduita de la Adam si pana in generatia sfarsitului. 6. Intinderea lucrarii o solie mondiala, care trebuie vestita oricarui neam, limba si popor. 7. Timpul vestirii acestor solii timpul sfarsitului. Acest aspect reiese din contextul in care sunt plasate cele trei solii ingeresti ( Apocalipsa cap. 13 ultimele faze ale luptei dintre bine si rau si Apocalipsa 14, 14-20 in care se vorbeste de revenirea in glorie a Domnului Hristos ). De asemenea, faptul reiese chiar din continutul soliilor. De ex. prima solie este vestita intr-un timp in care judecata lui Dumnezeu a inceput in cer. Apocalipsa 14, 7 8. Scopul celor trei solii ingeresti = de a pregati un popor credincios gata sa-L intampine pe Domnul Hristos la a doua Sa venire. 1 Petru 2, 9; Tit 2, 14 PRIMA SOLIE INGEREASCA Apocalipsa 14, 7 Ea profetizeaza o mare redesteptare religioasa legata de solia inceputului judecatii lui Dumnezeu si a revenirii lui Hristos. De asemenea, ea proclama trei adevaruri: 1. Cheama pe oameni la adevarata temere fata de Dumnezeu. Nu groaza, ci respect, veneratie, loialitate si supunere deplina fata de Creator. 2. Anunta inceputul judecatii de cercetare in cer, in timp ce pe pamant oamenii isi urmeaza cursul obisnuit al vietii. (“ A sosit ceasul judecatii Lui”). Aceasta judecata, despre care scrie profetul Daniel in cap. 7, 9-13, are loc inainte de revenirea lui Hristos si are drept scop stabilirea celor care vor fi gasiti vrednici pentru a mosteni viata vesnica. In simbolistica vechiului sanctuar, acest eveniment era prefigurat de marea zi a ispasirii, de la sfarsitul anului religios iudaic, in care avea loc o judecata a poporului. Vezi studiul 11, Sanctuarul si judecata de cercetare ! Conform profetiilor din Daniel 8, 14 si 9, 24-27, aceasta judecata a inceput deja in anul 1844. 3. Ii indeamna pe oameni sa se inchine adevaratului Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. De subliniat este faptul ca aceasta portiune din solia primului inger se regaseste in mijlocul poruncii a patra, legata de adevarata zi de odihna. Exod 20, 8-11 In mod implicit, solia primului inger cheama oamenii sa revina la adevarata inchinare fata de adevaratul Dumnezeu, in adevarata zi de odihna. A DOUA SOLIE INGEREASCA Apocalipsa 14, 8 Ea proclama caderea “Babilonului”. La data in care Ioan primea viziunile Apocalipsei, Babilonul antic era in ruine. Apocalipsa fiind o carte simbolica, iar soliile ingeresti referindu-se la timpul sfarsitului, sensul termenului “Babilon” trebuie cautat in confuzia existenta in sanul crestinismului de la sfarsitul timpului ( Babel = confuzie ), datorita numeroaselor invataturi si practici false care au patruns in crestinism. De timpuriu, primii crestini au vazut in Roma persecutoare o reincarnare a Babilonului de altadata ( Tertulian, Irineu, etc. ) 1 Petru 5, 13 Aceasta a doua solie avertizeaza lumea ca Dumnezeu va lepada orice biserica ce s-a departat de adevarul simplu si curat al Scripturii, preferand minciuna. Suma invataturilor false care au patruns in crestinism ( credinta in nemurirea sufletului, schimbarea zilei de odihna a poruncii a patra, asezarea traditiei pe aceeasi treapta cu Biblia, inchinarea la icoane, moaste, sfinti etc. ) sunt numite “vinul Babilonului” prin care au fost imbatate toate neamurile. Caderea Babilonului spiritual este un proces, nu un eveniment brusc, lucru care este sugerat de repetarea verbului “ a cazut, a cazut “, dar si de faptul ca al doilea inger, spre deosebire de ceilalti doi, “spune” solia sa pe un ton normal. In Apocalipsa 18, 4, ingerul reia solia caderii Babilonului, insa de data aceasta, el o striga cu glas tare, invitandu-i pe cei sinceri sa iasa din bisericile apostaziate. A doua solie ingereasca a inceput sa fie vestita dupa anul 1844, cand bisericile crestine din America i-au indepartat din sanul lor pe cei care asteptau revenirea lui Hristos. Ea continua si va cunoaste apogeul in momentul in care bisericile crestine se vor uni impotriva celor care vor asculta de tot adevarul descoperit de Dumnezeu in Scripturi. Declansarea persecutiei finale impotriva poporului lui Dumnezeu din partea bisericilor care alcatuiesc Babilonul spiritual al zilelor noastre va insemna caderea lor definitiva . A TREIA SOLIE INGEREASCA Apocalipsa 14, 9-12 Ea este proclamata de “inger” cu “glas tare”, fiind cea mai grozava amenintare data vreodata muritorilor de catre un Dumnezeu al iubirii, dar si al dreptatii. Solia este data in ceasul al 11-lea unei lumi decazute, in pragul inchiderii harului. Doar o avertizare solemna mai poate trezi o lume adormita din somnul adus de nelegiuirile ei. Cui ii este adresata aceasta solie? Celor care au dispretuit primele doua solii, adica: - Celor ce nu se tem de Dumnezeu ( lipsa de respect, de veneratie si loialitate fata de El ) - Celor ce nu I se inchina ca Creator - Celor ce nu respecta Legea sa, inclusiv porunca a patra cu privire la sabat - Celor ce vor primi semnul fiarei Semnul fiarei este opusul semnului lui Dumnezeu . In Biblie, semnul lui Dumnezeu este adevarata zi de odihna, Sabatul Domnului, despre care vorbeste porunca a patra din Decalog. Exod 31, 13. 17; Ezechiel 20, 12. 20 Prin analogie, semnul fiarei, despre care vorbeste pe larg Apocalipsa 13 si 14, trebuie sa fie falsa zi de odihna, acea poruncita de oameni, nu de Dumnezeu, adica sabatul fals. Lupta dintre bine si rau se va incheia, potrivit profetiilor biblice, cu un ultim test la care va fi supusa intreaga lume. Este testul credinciosiei fata de Dumnezeu, sau fata de puterea reprezentata de fiara. Dupa acest ultim test, care va imparti lumea in doua clase, harul lui Dumnezeu se va inchide si Domnul Hristos va reveni in slava Sa. Semnele de recunoastere ale poporului lui Dumnezeu: Apocalipsa 14, 12 1.Pazirea poruncilor lui Dumnezeu 2.Credinta lui Isus 3.Rabdarea sfintilor(caractere sfintite) 18. HARUL SI CELE DOUA LEGAMINTE DEFINIREA TERMENILOR HAR ( chesed in ebraica si charis in greaca ) = bunavointa, amabilitate, dar nemeritat, favoare, atentie plina de mila. Harul este, prin urmare, iubirea nemeritata a lui Dumnezeu fata de omul pacatos, iubire care s-a manifestat prin jertfire de sine. Efeseni 2, 8- 9 LEGAMANT = testament, contract, intelegere, conventie intre doua parti, cuprinzand drepturile si indatoririle fiecarei parti. Cand vorbim de legamintul dintre Dumnezeu si om trebuie sa intelegem ceva mai mult decat un simplu contract, o simpla negociere. El reprezinta o forma profunda a legaturii personale dintre Dumnezeu si om. DOUA LEGAMINTE: Dupa cum Biblia ne prezinta doua legi, una neschimbatoare si vesnica, alta provizorie si temporara, la fel exista si doua legaminte: cel vechi si cel nou. Biblia e alcatuita din doua mari capitole: Vechiul Testament si Noul Testament. Ele nu sunt opuse unul altuia, ci se completeaza reciproc. Vechiul legamant reprezinta alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu. Noul legamant se refera la alegerea bisericii crestine ca popor al lui Dumnezeu. VECHIUL LEGAMANT 1. Incheiat intre Dumnezeu si poporul evreu la muntele Sinai, in timpul exodului. Exod 19, 4-8 2. Caracteristicile acestui legamant sunt: a) S-a bazat pe fagaduinta omului: Exod 24, 3. 7 b) A fost ratificat cu sange de animale: Exod 24, 4-8; Evrei 9, 19-22 c) Temeiul lui a fost Legea; Exod 34, 28; Deuteronom 9,9 ( cele doua table pe care a fost scrisa Legea Morala sunt numite in Biblie “ tablele legamantului” ) d) A fost conditionat de ascultarea poporului fata de cerintele lui Dumnezeu: Deuteronom 31, 16-17 3. A fost calcat de poporul evreu la putin timp dupa ratificarea lui: Exod 32 4. Din cauza apostaziei poporului Israel , Dumnezeu a prezis scoaterea lui din statutul de popor ales, rolul si misiunea lui fiind incredintate bisericii crestine. NOUL LEGAMANT 1. Incheiat in sanul Dumnezeirii, inainte de crearea pamantului, intre Tatal si Fiul. In acest legamant a fost inclusa intreaga omenire. Geneza 9, 12-13 2. Expresia noului legamant este Insusi Hristos: Isaia 42, 6-7 3. Caracteristicile acestui legamant sunt: a) Se bazeaza pe fagaduinta lui Dumnezeu, mai buna si mai sigura decat cea a omului. Evrei 8, 6.9 b) A fost ratificat cu sangele lui Hristos: Luca 22, 20; Evrei 7, 22 c) Temeiul lui a fost Legea, ca si in cazul vechiului legamant: Evrei 8, 10 ( Un Dumnezeu neschimbator nu putea schimba temeiul si conditiile legamintului ) Daca temeiul celor doua legaminte a fost aceeasi Lege Morala, unde este diferenta intre cele doua legaminte? Diferenta este urmatoarea: In vechiul legamant Legea a fost scrisa pe lespezi de piatra, in timp ce in noul legamant aceeasi Lege este scrisa de Dumnezeu in inima omului. Ieremia 31, 31-34 De ce noul legamant este numit “nou” din moment ce el a fost incheiat inainte de cel “vechi” ? Noul legamant a fost ratificat mult mai tarziu decat cel vechi, respectiv la moartea Domnului Hristos. De aceea acest legamant este numit “noul legamant” desi el a fost incheiat inainte de crearea pamantului. PARALELA INTRE CELE DOUA LEGAMINTE VECHIUL LEGAMANT NOUL LEGAMANT 1. Intre Dumnezeu si poporul Israel 1. Intre Tatal si Fiul 2. Temporar 2. Vesnic 3. Ratificat cu sange de animale 3. Ratificat cu sangele lui Hristos 4. Incheiat pe baza promisiunilor omului 4. Incheiat pe baza promisiunilor lui Dumnezeu 5. Mijlocitorul este omul ( preotul ) 5. Mijlocitorul este Hristos 6. Legea Morala era scrisa pe pietre 6. Legea Morala este scrisa in inima 7. Semnul exterior al legamantului era circumciziunea 7. Semnul exterior al legamantului este botezul 8. Continea prevederi temporare si ceremoniale care 8. Contine oranduiri de aducere aminte aratau spre venirea Mantuitorului care se refera la actul ispasirii MANTUIREA DOAR PRIN HARUL LUI DUMNEZEU Efeseni 2, 8-9 Noi datoram totul harului nemarginit al lui Dumnezeu, fara de care nu ar fi fost posibila mantuirea noastra, rascumpararea noastra, innoirea noastra. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu nu reprezinta un merit pentru omul care doreste mantuirea, ci este o datorie.Conditiile vietii vesnice, sub har, sunt exact aceleasi care au fost si in Eden : neprihanire desavarsita, armonie cu Dumnezeu si ascultare fata de principiile Legii Sale. Nimeni dintre oameni nu poate implini prin propria putere aceste conditii, de aceea Dumnezeu a luat toate masurile ca sa ne ajute in implinirea lor: -Iertarea pacatelor prin jertfa lui Hristos -Eliberarea de sub robia pacatului prin puterea Duhului Sfant -Calauzirea prin Providenta Sa -Ocrotirea prin ingerii cei sfinti Toate acestea, impreuna cu multe alte mijloace randuite de Dumnezeu pentru mantuirea noastra, nu sunt altceva decat manifestari ale harului nemeritat acordat de un Dumnezeu al iubirii omului pacatos. Ioan 3,16; Tit 2, 11-13; 3, 5; 2 Timotei 1, 9 19. SPIRITUL PROFETIEI La baza invataturii crestine se afla Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu. Biblia a ajuns insa in mainile noastre prin intermediul darului profetiei, unul din darurile Duhului Sfant pentru biserica lui Hristos. Romani 12, 6; 1 Corinteni 12, 4-11.28 Darul profetiei este o capacitate speciala pe care o da Dumnezeu unor oameni ai corpului lui Hristos de a primi si transmite mai departe o solie directa de la Dumnezeu catre poporul Sau. Cui, de ce si cand se intampla acest lucru hotaraste Duhul Sfant, initiatorul darului profetiei. Daca am scoate din Biblie toate cartile scrise de profeti ( oameni care au primit darul profetiei ), nu ar mai ramanea nimic din aceasta scrisoare de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Sintagma “spiritul profetiei” se regaseste in Scriptura sub denumirea de “duhul proorociei”, care inseamna exact acelasi lucru. Apocalipsa 19, 10 ( prima este de origine latina , a doua- de origine slava ) PROFETUL este port-vocea lui Dumnezeu, este omul ales de El pentru a transmite poporului Sau un anumit mesaj. Datorita caderii in pacat, comunicarea directa dintre om si Dumnezeu nu a mai fost posibila. Isaia 59, 2 Dumnezu, in iubirea Sa fata de om , a dorit totusi sa comunice cu el, fapt care a dus la aparitia profetilor. Numeri 12, 6; Deuteronom 18, 18 Cuvantul “profet” provine din cuvantul grecesc “prophetazo” care inseamna a descoperi viitorul, a interpreta Scriptura sub influenta directa a Duhului Sfant. NECESITATEA DARULUI PROFETIC IN BISERICA: Proverbe 29, 18; Osea 12, 13 Dumnezeu a fost intotdeauna categoric atunci cand a tratat pacatul. Profetii aveau menirea de a avertiza pe pacatosi de cosecintele neascultarii lor, de a denunta pacatul si de a rosti sentinte asupra celor razvratiti. Rolul principal la darului profetic era de infranare a raului. AUTORITATEA UNUI PROFET era data de chemarea sa de catre Dumnezeu, nu de catre oameni. Din acest punct de vedere, autoritatea unui profet era mai mare decat a unui preot sau a unui imparat. Istoria biblica descrie destule situatii in care un profet a mustrat imparati, dregatori, oameni de rand, dar si reprezentanti ai vietii religioase. 2 Samuel 12, 1- 14; 1 Samuel cap. 3 Profeti in Vechiul Testament: Natan, Gad, Samuel, Moise, Ilie, Elisei, Isaia, Ieremia, Daniel, David, Osea, Maria, sora lui Moise, Hulda, Debora etc. Profeti in Noul Testament: Ioan Botezatorul, Ana, fiicele lui Filip evanghelistul, Agab, Pavel, Ioan etc. CUM TRATEAZA DUMNEZEU DARUL PROFETIEI 1.Prezenta darului profetiei este un criteriu dupa care poate fi identificata biserica adevarata din toate etapele ei istorice. Biserica timpului sfarsitului, numita si “biserica ramasitei, poate fi identificata si dupa acest criteriu. Apocalipsa 12, 17 ( “marturia lui Isus” este darul profetic. Vezi Apocalipsa 19, 10 ) 2. Darul profetic nu trebuie tratat cu dispret . 1 Tesaloniceni 5, 20 3. Darul profetic trebuie pus la incercare, pentru a deosebi adevaratul profet de falsii profeti. 1 Tesaloniceni 5, 21 ; Deuteronom 13, 1- 5; Matei 7, 15- 20; 24, 24- 26. 4. Dumnezeu doreste sa avem incredere in profetii Sai: 2 Cronici 20, 20 PREDICAREA NU ESTE O MANIFESTARE A DARULUI PROFETIC! In cazul predicarii exista o conlucrare intre eforul omenesc si inspiratia divina. Profetia nu are legatura cu o pregatire intelectuala prealabila, ci cu o consacrare deplina a omului. DARUL PROFETIEI IN BIBLIE SI ISTORIE Toata religia mozaica si crestina , precum si intreaga Biblie, se sprijinesc pe activitatea profetilor. Osea 12,13. In Activitatea profetilor au existat mai multe perioade: - Perioada profetilor “vazatori”: Moise, Avraam, Samuel, Natan. - Perioada profetilor facatori de minuni: Ilie si Elisei - Perioada profetilor scriitori: Isaia, Ieremia, Daniel, Mica, etc - Tacerea profetica de circa 400 ani, in care nu mai sunt indicii ca ar mai fi existat profeti. Perioada se intinde intre robia babiloniana si Ioan Botezatorul. - Perioada lui Ioan Botezatorul, cel mai mare profet al tuturor timpurilor, desi nu se raporteaza nicio minune savarsita de el. Luca 7,28 - Perioada bisericii crestine primare ( primul secol ): Agab, fiicele lui Filip. Darul profetic este amintit in epistolele lui Pavel ca unul din cele mai importante daruri date bisericii. 1 Corinteni 12, 4-11. 28; Romani 12, 6; Efeseni 4, 11-14 - Perioada dintre secolul 1 si timpul sfarsitului, in care nu avem o evidenta a manifestarii darului profetic in biserica, datorita conditiilor in care biserica lui Hristos si-a desfasurat activitatea in Evul Mediu dominat de papalitate.Totusi, in toate generatiile, Dumnezeu a avut slujitori ai Sai credinciosi care au indreptat poporul pe calea cea buna. - Perioada timpului sfarsitului, in care, in biserica ramasitei, darul profetic s-a manifestat din nou, conform profetiilor din Apocalipsa 12, 17 si 19, 10 ( unul din semnele de recunoastere a bisericii ramasitei este tocmai prezenta darului profetiei ). Biserica Adventista recunoaste manifestarea darului profetic in randurile ei prin lucrarea si scrierile lui E. G. White. DARUL PROFETIC IN BISERICA ADVENTISTA In 1842, in cadrul miscarii millerite, darul profetic s-a manifestat mai intai in doi barbati credinciosi si educati: William Foy si Hazen Foss. Lor li s-au dat cateva viziuni despre a doua venire a lui Hristos, cat si despre calatoria poporului lui Dumnezeu pana la final. Ei au refuzat sa transmita soliile divine si au sfarsit fiind lepadati de Dumnezeu. Viziunile i-au fost date tinerei Hellen Harmon, devenita prin casatorie, White, care , desi cu o sanatate precara, si-a indeplinit misiunea data de Dumnezeu. In felul acesta, s-au implinit cele scrise de pavel in 1 Corinteni 1, 26-28. Cartile scrise de E. G. White, ale caror titluri puse unul peste altul ajung la statura unui om, contin sfaturi, indrumari, mustrari, incurajari deosebit de necesare bisericii care trebuie sa lucreze in ultima si cea mai dificila perioada din istorie- timpul sfarsitului. CRITERII DE RECUNOASTERE A ADEVARATULUI DAR PROFETIC 1. Soliile profetului sunt in total acord cu Scriptura: Isaia 8, 20 2. Adevaratul profet marturiseste intruparea si divinitatea lui Hristos: 1 Ioan 4, 2-6 3. Adevaratul profet nu se inalta pe sine, ci pe Hristos: 2 Corinteni 10, 5 4. Profetul adevarat nu maguleste, ci mustra pacatul: Ieremia 23, 16-17 5. Viata si caracterul profetului vor fi in concordanta cu cerintele lui Dumnezeu: Matei 7, 15-20 6. Calitatea sa de profet este confirmata de implinirea profetiilor lui: Deuteronom 18, 21-22; Ieremia 28, 9 AUTORITATEA SCRIPTURILOR SI CEA A SPIRITULUI PROFETIC Biblia nu mai poate fi completata cu scrieri egale in autoritate cu cele pe care le contine deja: Deuteronom 4, 2; Proverbe 30, 5-6; Apocalipsa 22, 18-19 Biserica Adventista recunoaste principiul protestant SOLA SCRIPTURA ( Biblia si numai Biblia ca singura autoritate ). Scrierile E.G.White reprezinta o lumina mai mica ce ne trimite la adevarata lumina. 20. BOTEZUL Botezul este o oranduire evanghelica ce simbolizeaza renuntarea la viata de pacat si inceputul unei vieti noi, traita in Hristos. Este o oranduire evanghelica, deoarece a fost stabilit de Dumnezeu, nu de catre oameni. Este simbolica deoarece ne indreapta atentia spre moartea si invierea lui Hristos, singurul mijloc prin care putem fi iertati de pacate. Etimologie: cuvantul “botez” provine din grecescul “baptizo” care inseamna a scufunda in apa, a acoperi cu un lichid. SEMNIFICATIA BOTEZULUI 1. Moartea, ingroparea si invierea impreuna cu Hristos. Este vorba de moartea omului vechi, a firii lui pamantesti si de invierea la o viata noua, traita cu Hristos. Romani 6, 3-4; Coloseni 2, 12 2. Curatirea de pacat prin sangele lui Hristos: Faptele apostolilor 22, 16 3. Intrarea in legamantul harului, in marea familie a lui Dumnezeu. Cel botezat devine in mod public un copil al lui Dumnezeu, fiind primit in familia cereasca, numele sau fiind scris in cartea vietii. Ioan 1, 12; 1 Corinteni 12, 13; Luca 10, 20; Matei 28, 19 In concluzie, actul botezului este o declaratie publica, in fata bisericii si a universului intreg, ca omul renunta la viata sa de pacat, dorind sa inceapa o viata noua in Domnul. In acelasi timp, botezul este si o marturisire de credinta publica. Chiar daca biserica poate fi inselata de un om nesincer care cere botezul din anumite interese, Dumnezeu nu va putea fi inselat niciodata, caci El cunoaste motivele reale ale inimii. BOTEZUL IN BIBLIE Botezul este o oranduire a Noului Testament. Era practicat de unele comunitati in preajma primei veniri a lui Hristos ( esenienii, comunitatea din Qumran ) Primul care a practicat botezul in timpurile N.T. a fost Ioan Botezatorul: Marcu 1, 4 Nu Ioan a fost initiatorul acestei practici, ci Dumnezeu: Ioan 1,33 Cel care a randuit botezul in biserica crestina a fost Isus Hristos.Matei 28, 19 De ce S-a botezat Isus , daca nu avea pacat? Matei 3, 13-15; Ioan 13, 15 ( El ne-a lasat o pilda de urmat ) Isus nu a primit botezul ca o marturisire a pacatoseniei Sale , caci el nu avea pacat. El insa S-a identificat cu oamenii pacatosi, a luat asupra sa pacatele noastre si a mers pe aceeasi cale pe care trebuie sa mearga orice om ce doreste mantuirea. El S-a botezat pentru a ne fi un exemplu. CONDITIILE PRIMIRII BOTEZULUI Dumnezeu cere cateva conditii. Ioan Botezatorul insusi a refuzat sa boteze o anumita categorie de oameni care cereau botezul. Luca 3, 7 1. Credinta este conditia principala. Marcu 16, 16; Evrei 11, 6; Faptele apostolilor 16, 31 Sa observam ordinea fireasca a lucrurilor: intai credinta, apoi marturisirea publica a acestei credinte prin botez! 2. Pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Matei 28, 20; 3. Fapte care sa dovedeasca o schimbare de orientare: Luca 3, 8; Iacov 2, 17 Sa observam ca toate aceste conditii presupun o varsta matura. Doar un om matur poate intelege conditiile primirii botezului si doar un om matur le poate implini! De unde atunci practica botezarii copiilor mici? BOTEZUL BIBLIC De fiecare data cand gasim cuvantul “botez” in N.T. el semnifica o scufundare in apa. Romani 6, 3-4; Ioan 3, 23; Faptele apostolilor 8, 26- 40 In cazul botezarii famenului etiopian de catre Filip, observam ordinea normala a lucrurilor: - intai este credinta - urmeaza invatarea cerintelor lui Dumnezeu - in final are loc botezul prin scufundare, singurul botez biblic recunoscut de Dumnezeu BOTEZUL COPIILOR ? In Biblie nu exista niciun text care sa arate ca s-ar fi practicat botezul copiilor in timpul bisericii apostolice din sec. 1. Cei care sustin botezul copiilor se bazeaza pe cele 5 pasaje din N.T. in care apare expresia “ si toata casa lui.” Faptele apostolilor cap. 10 si 11, 1-18; 16, 11-15; 16, 16-34; 18, 8; 1 Corinteni 1, 16 Daca citim cu atentie aceste pasaje ale N.T., vom observa ca in toate cazurile cei care au fost botezati au fost cei carora li s-a predicat Evanghelia, care au crezut si apoi s-au pus in slujba lui Dumnezeu. Toate acestea sunt actiuni ale unui om matur, nu ale pruncilor. ISTORIC AL BOTEZULUI In secolul al 2-lea nu exista nicio dovada ca s-ar fi practicat botezul copiilor. In secolul al 3-lea Origene justifica botezul copiilor prin faptul ca un copil se naste in pacat. Tertulian (160-220 ), in schimb, combate botezul copiilor. Chiar parintii bisericii care au sustinut botezul copiilor, ei insisi au fost botezati la maturitate. In tot Evul Mediu s-a practicat botezul copiilor, iar dupa anul 1300 s-a trecut la botezul prin stropire ( in biserica apuseana ) In perioada Evului Mediu, cu riscul arderii pe rug, unele grupari de crestini au practicat botezul biblic prin scufundare ( valdenzii, catarii ) In secolul al 4-lea se introduc lumanarile de botez, care simbolizau iluminarea interioara acelor botezati. In timpul Reformatiunii din sec. al 16-lea, reformatorii au fost inconsecventi in ceea ce priveste botezul copiilor mici. Reintoarcerea la botezul biblic s-a produs odata cu aparitia bisericilor neoprotestante, evanghelice. Biserica Adventista de Ziua a Saptea, consecventa principiului protestant SOLA SCRIPTURA ( Biblia si numai Biblia ca autoritate morala si de credinta) , a sustinut intotdeauna botezul biblic prin scufundare a persoanelor mature. 21. ACTE DE CULT COMEMORATIVE TRADITIA SAU INVATATURILE BIBLICE ? Matei 15, 1-14: Un dialog intre Mantuitorul si farisei pe marginea traditiilor omenesti. Sunt de subliniat trei versete: 3, 9,si 13, in care Domnul Hristos ne invata cateva lucruri importante: 1. Oamenii religiosi au doua feluri de invataturi: unele omenesti ( traditia ), iar altele de origine divina. 2. Oamenii religiosi sunt inclinati sa respecte mai mult invataturile omenesti ( datina ), decat poruncile lui Dumnezeu. 3. Respectarea datinei este zadarnica din punct de vedere al mantuirii (“de geaba”) si poate deveni chiar o piedica in calea mantuirii daca ea duce la calcarea Legii lui Dumnezeu. 4. “Orice rasad” ( invatatura, obicei, datina, act de cult ) pe care nu l-a instituit Dumnezeu in biserica “va fi smuls din radacina”. Iata de ce Biserica Adventista de Ziua a Saptea recunoaste ca acte de cult comemorative doar acele acte lasate de Dumnezeu, cele care au o baza biblica. Biserica lui Hristos nu recunoaste traditia ca avand autoritate morala si doctrinala , fiind fidela principiului protestant Sola Scriptura ( Biblia si numai Biblia ca autoritate morala si doctrinala ). SFANTA CINA- INSTITUIREA EI Matei 26, 26-28; 1 Corinteni 11, 23-26 Textele ne arata timpul si imprejurarea in care a fost instituita Cina Domnului: in timpul sarbatorii pascale. In seara zilei de joi, Mantuitorul se afla cu ucenicii sarbatorind Pastele iudaic. Din relatarea celor 4 evanghelisti, rezulta ca in acea seara, in timpul mesei pascale, Isus S-a folosit de painea nedospita si vinul nefermentat pe care le avea pe masa pentru a institui un nou act de cult comemorativ pentru biserica crestina- Sfanta Cina. Porunca Mantuitorului ca acest act sa fie adus la indeplinire in viata bisericii: Luca 22, 19; 1 Corinteni 11, 24 In fapt, in acea seara, Domnul a inlocuit Pastele iudaic cu Cina Sfanta. TEMEIUL SCHIMBARII PASTELOR CU SFANTA CINA 1. Pastele era o sarbatoare nationala a poporului evreu, fiind sarbatoarea eliberarii din robia egipteana. Exod 12, 26- 27 Biserica crestina, fiind alcatuita din toate popoarele lumii, nu mai avea de ce sa respecte o sarbatoare nationala iudaica. 2. A doua semnificatie a Pastelor consta in faptul ca ele aratau in viitor spre Mielul lui Dumnezeu care urma sa ridice pacatul lumii. Or, Acest Miel al lui Dumnezeu era pe punctul sa fie adus ca jertfa, in Persoana lui Isus. Ioan 1, 29. 36 Prin urmare, aceasta a doua semnificatie a Pastelor urma sa dispara odata cu jertfa adusa de Hristos.1 Corinteni 5, 7 La Golgota, simbolul mielului pascal s-a intalnit cu realitatea. Din acest moment, jertfele de animale nu mai aveau sens, caci Hristos a devenit Jertfa suprema. In concluzie, biserica crestina nu mai are niciun temei biblic sa continue sa serbeze Pastele iudaic. In amintirea mortii Sale , Domnul a instituit pentru biserica Sa Sfanta Cina. SEMNIFICATIA SFINTEI CINE 1 Corinteni 11, 26 Sfanta Cina are o dubla semnificatie:- 1. Ne aminteste de jertfa Mantuitorului si de legamantul cel nou al harului in care am fost acceptati. - 2. Ne aminteste de fagaduinta revenirii Mantuitorului. ELEMENTELE CE COMPUN CINA DOMNULUI Sfanta Cina este alcatuita din doua elemente: PAINEA si VINUL Ce fel de paine si vin a folosit Domnul in seara in care a instituit Cina? Sfanta Cina a fost instituita in prima zi a saptamanii azimilor- Pastele iudaic. In aceasta perioada, evreii nu foloseau niciun aliment fermentat, fermentul fiind pentru ei un simbol al pacatului. Cu 14 zile inainte de Paste, orice evreu facea curatenie generala in casa, aruncand orice aliment fermentat: drojdie, paine dospita, muraturi, bauturi alcoolice. Prin urmare, la masa pascala in timpul careia Domnul a instituit Sfanta Cina nu se gaseau decat paine nedospita ( azimi ) si vin nefermentat ( must ). Lucrul acesta nu este contestat nici de evrei. Un alt motiv pentru care painea si vinul folosite erau nefermentate se gaseste in realitatile pe care le simbolizau. Isus era “Mielul fara cusur si fara prihana” 1 Petru 1, 19. De aceea simbolurile folosite trebuiau sa fie curate, libere de orice aluzie la pacat. Deoarece , in mentalitatea iudaica, orice ferment era un simbol al pacatului, jertfa neprihanita a lui Isus nu putea fi simbolizata prin paine dospita si vin fermentat. In concluzie, la instituirea Cinei, Mantuitorul a folosit paine nedospita si vin nefermentat. TRUPUL SI SANGELE REALE SAU DOAR SIMBOLURI ? Biserica Adventista de Ziua a Saptea considera ca painea si vinul sunt doar simboluri materiale, exterioare ale harului interior, invizibil. Ea nu crede in transubstantiatie ( transformarea painii si vinului in trupul real si in sangele real al Mantuitorului ) PREGATIREA PENTRU SFANTA CINA are doua aspecte: 1. Pregatirea sufleteasca: 1 Corinteni 11, 28- 31 Este de o mare importanta si consta intr-o profunda cercetare de sine, marturisire a pacatelor si rezolvarea tuturor neintelegerilor cu semenii. 2. Actul umilintei constand in spalarea picioarelor: Ioan 13, 1-17 Acest act a fost indeplinit de Insusi Domnul Isus, apoi a lasat porunca de a fi indeplinit si in biserica, de catre urmasii Sai. Rostul acestui act al umilintei este acela de :- a indeparta neintelegerile -a-l scoate pe om din egoismul sau -a-l cobora pe om de pe picioroangele inaltarii de sine Actul umilintei a fost controversat de-a lungul timpului, fiind abandonat in majoritatea bisericilor crestine. Se mai practica ocazional, cu ocazia sarbatorii Pastelor crestine, insa intr-un cerc foarte restrans si pe alocuri. CONCLUZII Participarea la Sfanta cina este o expresie a credintei in jertfa ispasitoare a lui Hristos si in fagaduintele Sale . Este o reinnoire a legamantului botezului si o pregustare a cinei din Imparatia lui Dumnezeu la care vor participa toti mantuitii din toate timpurile. Matei 26, 29 22. ISPRAVNICIA CRESTINA Prin “ispravnicie crestina” se intelege modul in care un crestin isi administreaza bunurile, precum si datoriile pe care le are fata de Dumnezeu. Pentru unii oameni, acest subiect este piatra de poticnire a credintei lor, neintelegand ca au responsabilitatea fata de Daruitorul tuturor binecuvantarilor de care se bucura in viata. CINE ESTE PROPRIETARUL DE DREPT AL PAMANTULUI ? Levitic 25, 23; Psalmul 24,1; Deuteronom 10, 14; 1 Corinteni 10, 26 Dumnezeu, in calitate de Creator, este Stapanul de drept si absolut al cerului, al pamantului si al tuturor bunurilor materiale si spirituale care se afla in ele. In ceea ce priveste pamantul, sunt doua motive majore pentru care Dumnezeu este Stapanul absolut al lui: 1. El este Creatorul, aceasta implicand urmatoarele: - El a avut ideea originala - El a investit putere, inteligenta si dragoste in lucrarea creatiunii - El a realizat-o - El o sustine 2. El este Rascumparatorul omenirii si al intregii creatiuni din blestemul pacatului si al mortii.1 Petru 1, 18-19 CONSECINTE 1 Corinteni 6, 19-20: “Voi nu sunteti ai vostri” Desi suntem fiinte libere, noi nu suntem proprii nostri stapani. Apartinem lui Dumnezeu si, prin urmare, suntem responsabili de felul in care ne administram binecuvantarile primite. PAMANTUL DAT OMULUI Psalmul 115, 16 Dumnezeu a dat pamantul si bunurile de pe el tuturor oamenilor, nu doar unor clase favorizate, de aceea vointa Lui este ca toti oamenii sa se bucure in mod egal de darurile primite. Matei 5, 45 Din acest motiv, biserica este de partea oricaror legi care sprijina egalitatea intre oameni, dandu-le posibilitatea de a se bucura in mod echitabil de binecuvantarile lui Dumnezeu. OMUL- UN ADMINISTRATOR Geneza 1, 28; 1 Petru 4, 10; 1 Corinteni 4, 1-2 Incredintand pamantul in miinile omului, Dumnezeu nu a renuntat la calitatea sa de Stapan, de Proprietar al pamantului. El nu i-a permis omului sa faca tot ceea ce doreste cu creatiunea lui Dumnezeu, ci a dat niste legi in care omul trebuie sa se integreze. Ce este un administrator ( “ispravnic”) ? - Un om in care stapanul ( patronul ) are incredere deplina - Un om care se identifica cu interesele si planurile stapanului - Un om care foloseste averea stapanului la fel cum ar folosi-o acesta daca ar fi prezent - Un om care trebuie sa fie gata sa dea socotela in fiecare clipa de felul in care a administrat averea stapanului DUMNEZEU- UN STAPAN GENEROS Ioan 3, 16; Coloseni 2, 10 Dupa caderea in pacat, Dumnezeu, in loc sa ne nimiceasca pentru neascultarea de Legea Sa, ne-a daruit: harul Sau, ocrotirea ingerilor Sai cei sfinti, nadejdea mantuirii, Duhul Sfant, Cuvantul scris si, mai presus de orice- pe Fiul Sau ca Jertfa pentru salvarea noastra. Daca Dumnezeu este Stapanul absolut, daca noi suntem doar niste administratori ai pamantului si daca El ne-a dat tot ce a avut mai scump pentru salvarea noastra, oare omul nu are nicio datorie fata de El? Dincolo de datorie, nu ar trebui sa existe si recunostinta din partea omului pentru tot ceea ce a primit? Si aceasta recunostinta nu ar trebui sa se manifeste in toate aspectele, inclusiv cel material? Geneza 28, 20-22 DARUIREA SISTEMATICA IN BIBLIE Biblia vorbeste despre o daruire sistematica, constanta si, in acelasi timp, benevola. Daruirea sistematica nu trebuie sa devina constrangere sistematica, deoarece Dumnezeu nu primeste decat daruri de bunavoie. Daruirea sistematica izvoraste din principiul dragostei recunoscatoare. Daruirea in biserica crestina are doua componente: 1. zecimea si 2. darurile benevole ( avand diferite destinatii: saraci, constructii de biserici, evanghelizare, ajutor in cazuri de calamitati etc. ) Principiul zecimii a fost instituit in timpurile V.T. si practicat de toti oamenii credintei. Geneza 14, 19-20; 28, 22. In poporul Israel , principiul zecimii era reglementat prin lege: Levitic 27, 30- 34 In timpurile N.T. Mantuitorul a reafirmat principiul zecimii: Matei 23, 23 DARUIREA- O PIATRA DE INCERCARE A CREDINCIOSIEI Maleahi 3, 8-10 Necredinciosia in ce priveste zecimea, dar si zgarcenia indiferent de motivatia invocata, este considerata de catre Dumnezeu drept furt, inselaciune. De aceea, fie blestemul, fie binecuvantarea, sunt consecintele pe care fiecare om si le atrage singur asupra sa, in functie de felul in care a inteles datoria sa fata de Dumnezeu si semeni. Dupa cum Dumnezeu Si-a rezervat in Eden un pom din care omul nu avea voie sa manance, dupa cum tot El Si-a rezervat a saptea parte din timp- sabatul-la fel, El si-a rezervat a 10-a parte din bunurile noastre materiale. ( care, in final, tot Lui ii apartin ) Biblia ne prezinta , in timpurile bisericii apostolice, si un avertisment sever pentru cei care, in mod voit, premeditat, cauta sa-L insele pe Dumnezeu. Faptele apostolilor 5, 3-4 ZECIMEA IN ISTORIA BISERICII - In biserica primara era respectat principiul zecimii. - In secolul al 3-lea, Ciprian scria ca a scazut zelul crestinilor si credinciosia in privinta zecimii - Parinti ai bisericii ca Ioan Gura de Aur, Ambrozie, Ieronim au atras atentia ca zecimea este o datorie sfanta. - Augustin credea ca invazia popoarelor germanice era o pedeapsa divina pentru neplata zecimii. - Biserica catolica a recunoscut principiul zecimii, in timp ce protestantii nu l-au discuitat prea mult. Luther s-a pronuntat public pentru zecime. - Revolutia franceza a desfiintat practica zecimii in Biserica Catolica. - Astazi se observa o revenire la practica zecimii Billy Graham: “ Biblia ne invata sa dam zecimea. Adica a 10-a parte din castigul nostru net Ii apartine lui Dumnezeu.” 23. CORPUL NOSTRU- UN TEMPLU In studiul despre ispravnicia crestina am inteles ca Dumnezeu este Stapanul absolut al cerului, al pamantului si al tuturor bunurilor materiale. In studiul de fata vom intelege ca El este Stapan si al trupurilor noastre, numite in Biblie “temple ale Duhului Sfant”. 1 Corinteni 3, 16-17; 6, 19-20 TEMPLUL- SEMNIFICATII Templul din vechime era: 1. Un loc in care se manifesta prezenta lui Dumnezeu. 2. Un loc in care se manifesta slava lui Dumnezeu (puterea si caracterul lui Dumnezeu ) 3. Un loc al intalniriii omului cu Dumnezeu. 4. Un loc de o curatenie si sfintenie deosebite. 5. Un loc in care disciplina si ordinea erau desavarsite. Cand Pavel vorbeste despre trupul nostru comparandu-l cu un templu, el a avut in vedere toate aspectele enumerate mai sus. Trupurile noastre trebuie sa fie niste locasuri in care sa locuiasca Duhul Sfant, in care sa se manifeste caracterul lui Dumnezeu, niste locasuri in care sa existe ordine si curatenie. “Voi nu sunteti ai vostri” afirma Pavel. Motive: 1. Suntem creati de El, nu am aparut la intamplare. 2. El ne-a rascumparat cu un pret imens- jertfa Fiului Sau Consecinta acestui fapt: Avem o mare responsabilitate fata de propriile trupuri. Romani 12, 1; 2 Corinteni 7, 1. NECESITATEA DE A NE PASTRA SANATATEA Exista o legatura stransa intre spirit si trup. Un om sanatos este mult mai pregatit pentru lucrarea Duhului Sfant. Un om bolnav este mai preocupat de propria boala. De asemenea, Duhul Sfant, care lucreaza la desavarsirea caracterelor noastre, este mult impiedicat in lucrarea Sa in cazul in care omul se drogheaza, consuma alcool, tutun etc.- vicii care duc la ruinarea sanatatii trupului. PRINCIPII BIBLICE DE SANATATE 1. ALIMENTATIA: Se cer amintite doua aspecte: cel calitativ si cel cantitativ Calitativ: deosebirea alimentelor curate de cele necurate: Levitic 11, 1-30; 20, 25-26; Deuteronom 14, 2-20; Isaia 66, 17 Cantitativ: cumpatare chiar in cazul alimentelor premise si nevatamatoare. 2. SANGELE SI GRASIMEA : Levitic 17, 10-14; 7, 22-25; Faptele apostolilor 15, 20 Consumarea sangelui ca aliment, simplu sau in diferite preparate, este interzisa in Biblie din cel putin doua motive: - Moral: Sangele este considerat in Scripturi sediul vietii Levitic 17, 11 - Sanitar: Sangele este transportorul toxinelor si deseurilor rezultate din metabolism. Consumarea grasimilor animale este de asemenea interzisa de Biblie. Orice medic sincer din zilele noastre ne poate spune de ce este bine sa evitam grasimile animale. Unii obiecteaza ca aceste prevederi fac parte din “legea ceremoniala”, desfiintata la cruce. Aceste prevederi nu fac parte din legile ceremoniale, ci din legile sanitare, cu caracter permanent. Daca pentru un evreu care a trait acum trei mii de ani era rau sa consume anumite alimente, la fel de rau este si azi pentru orice om. “Cartea Tehnica” a corpului uman a ramas aceeasi si doar “Inventatorul” corpurilor noastre stie cel mai bine care este cel mai bun “combustibil”. 3.TUTUNUL Iesim din cadrul alimentatiei si intram in cel al pasiunilor si viciilor umane. Biblia are multe de spus despre poftele ( viciile, patimile ) firii pamantesti. Galateni 5, 24; Deuteronom 29, 18 up. In Biblie nu gasim o interdictie de a fuma, pentru simplul motiv ca la data cand a fost scrisa nu se descoperise tutunul. Chiar si bunul simt ne arata ca tutunul nu are nimic de-a face cu sfintenia la care este chemat un copil al lui Dumnezeu. Cum ar arata un preot cu tigara in gura savarsind liturghia? Cand Pavel afirma ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant , el vrea sa ne transmita principiul ca orice aliment, obicei, practica, hobby, etc. care submineaza sanatatea noastra trebuie inlaturate total din viata noastra. 4. BAUTURILE ALCOOLICE Proverbe 20, 1: Cei ce le consuma nu sunt intelepti. Proverbe 23, 20. 29- 35: Consumul de alcool atrage si alte pacate: desfraul, vorbirea de rau, lipsa sensibilitatii. Isaia 5, 11-12: Cei care consuma alcool nu pot lua seama la lucrarea Domnului. Habacuc 2, 15: Este rostit un vai pentru cei ce consuma alcool, dar si pentru cei ce dau altora sa bea. Galateni 5, 19-21: Betia este numita o fapta a firii pamantesti. Luca 1, 15: Despre Ioan Botezatorul, ingerul care i-a vorbit tatalui sau, a spus ca el nu va bea niciun fel de bautura alcoolica. In schimb, se va umplea de Duhul Sfant. Alcoolul si prezenta Duhului Sfant nu se pot impaca. Efeseni 5, 18: Consumul bauturilor alcoolice este numit de Pavel “destrabalare” Latinii spuneau alcoolului “spiritus”, deoarece ei au observat ca omul aflat sub influenta lui se purta altfel decat in mod obisnuit, ca si cand ar fi fost posedat de un spirit strain. Efectele alcoolului:- Diminueaza reflexele - Scade capacitatea omului de a judeca limpede - Scade capacitatea de a se apara, de a munci, de a chibzui etc. - Excita patimile josnice - Distruge celulele hepatice si nervoase - Scade rezistenta la boala - Produce nervozitate si violenta Alcoolul il face pe un om sa-si conduca trupul la fel cum un sofer isi conduce masina prin ceata. Observatii: In vechime se foloseau bauturi alcoolice, insa niciodata Dumnezeu nu a laudat si apreciat acest viciu. Daca El a tolerat uneori acest viciu, a facut-o tinand cont de nestiinta si impietrirea inimii omenesti. De fiecare data cand omul a calcat legile sanatatii, Biblia ne arata si consecintele firesti pe care el a trebuit sa le suporte. ( Noe, Lot , etc. ) INDEMNURI PENTRU O VIETUIRE SANATOASA: Romani 13, 13-14; 1 Petru 2, 11- 12; Galateni 5, 16 EXTREME: 1. Neglijarea ingijirii corpului si a sanatatii, lucru condamnat de Biblie 2. Idolatrizarea corpului, printr-o grija excesiva, mai mult decat cerintele lui Dumnezeu si ale bunului simt. ( in religiile pagane, practicile Yoga, etc. ) PARINTI AI BISERICII DESPRE ALCOOL: Vasile cel Mare ( 330-370): “Vinul arde ratiunea si priceperea” Chrisostom ( Ioan Gura de Aur ): “Betivul este un cadavru insufletit, un diavol prin alegerea sa libera, un bolnav care nu poate fi iertat, un decazut care nu merita menajare: el este o rusine pentru neamul nostru “ Augustin ( 354- 430 ): “Bautorul de vin este inaintea lui Dumnezeu o scarba, pentru ingeri este respingator, pentru oameni este o batjocura, pentru virtuti este o pustietate, iar pentru diavoli el este o jucarie.” 24. IDEALURI CRESTINE Viata unui crestin trebuie sa se caracterizeze prin idealuri inalte. Cel mai inalt ideal, dintre toate cele posibile, este dobandirea unui caracter desavarsit, asemanator Domnului Hristos. O viata asemenea vietii Domnului Hristos este argumentul cel mai puternic ce poate fi adus in favoarea crestinismului. Prin contrast, un caracter “crestin” de mica valoare aduce mai mult rau in lume si biserica decat caracterul celui lumesc. BIBLIA SI BUCURIA CRESTINA Care sunt acele valori care aduc bucuria crestina si care infrumuseteaza viata crestinului? 1. Pacea: Ioan 14, 27 2. Prietenia cu Dumnezeu: Ioan 15, 14 3. Fericirea: Iov 22, 21 4. Bunastarea: Psalmul 128, 1 5. Siguranta: Psalmul 91 6. Iertarea si rezolvarea problemei pacatului: Psalmul 32, 1-5 Exista o mentalitate gresita a unora care nu inteleg frumusetea vietii de credinta, considerand-o neinteresanta, lipsita de bucurii si plina de necazuri si tristete. Cu toate acestea, cei care traiesc o viata de credinta veritabila pot afirma ca viata de credinta este o viata frumoasa, plina de bucurii vesnice. 1 Tesaloniceni 5, 16; 1 Ioan 1, 4; Ioan 15, 11 Ce contine o viata de credinta adevarata? Filipeni 4, 8: adevar, cinste, respect, dreptate, curatenie, iubire, apreciere, bunatate VIZIUNEA LUI DUMNEZEU PENTRU COPIII SAI: Matei 5, 14: Luca 16, 10 - chemati sa fie o lumina in lume - chemati sa fie credinciosi in cele mai mici lucruri: Matei 25, 21 ASPECTE ALE VIETII DE CREDINTA 1. RECREEREA- Dumnezeu nu este impotriva bucuriilor nevinovate: Ioan 15, 11; Filipeni 4, 4 - Dumnezeu este impotriva distractiilor si placerilor vinovate: Tit 2, 11-13; Romani 13, 12- 14 Diferenta dintre recreere si distractie: Prima duce la refacerea puterilor fizice si mintale, in timp ce a doua duce la scaderea si vlaguirea acestora. Se recomanda: exercitii fizice in aer liber, excursii si drumetii, gradinarit, plimbari in parcuri si gradini botanice, alternarea activitatii fizice cu o lectura placuta si instructiva. De unde putem sti care distractii sunt daunatoare si, prin urmare, trebuie evitate? Toate acele preocupari in care nu putem cere binecuvantarea si prezenta lui Dumnezeu. 2. LECTURA Un crestin adevarat va da curs poruncii Creatorului data primei perechi de oameni, chiar in Eden : “Cresteti!” Geneza 1, 28 Aceasta este prima porunca ce i-a fost data omului dupa ce a fost adus la existenta. Prin urmare, el va dori pe tot parcursul vietii sa se dezvolte intelectual, sa cresca in cunostinta si intelepciune. Eclesiastul 1, 13 Unul din mijloacele pentru atingerea acestui deziderat este lectura. Avem ex. apostolului Pavel, intr-o vreme in care cartile erau foarte greu de procurat: 2 Timotei 4, 13 Lectura reprezinta o hrana spirituala, de aceea se cere o atenta alegere a cartilor citite, intrucat experienta noastra religioasa este determinata intr-o mare masura de cartile pe care le citim. Un bun crestin nu va citi: carti politiste care preamaresc viciile si violenta, romane de dragoste care excita simturile si imaginatia, reviste senzuale si reviste in care se publica glume ieftine. In schimb, va alege carti de cultura generala, lucrari de istorie, va aprecia poezia buna, se va informa din presa scrisa sau vorbita, selectand acele informatii care sunt cu adevarat utile. El va folosi internetul dupa aceleasi criterii, urmarind nu distractia, ci dezvoltarea fiintei sale pe toate planurile. 3. ARTELE Talentul este darul lui Dumnezeu, CEL MAI MARE ARTIST. Eclesiastul 3, 11 pp. Exod 31, 1-6. Din marea Sa intelepciune, Dumnezeu a daruit oamenilor iubirea pentru frumos, de aceea un, crestin va iubi frumosul fie in natura, fie cel exprimat artistic. Biblia ne da si cateva criterii morale dupa care trebuie sa apreciem frumosul artistic: Filipeni 4, 8 Pentru ca frumosul sa fie si moral, el trebuie sa fie patruns de adevar si bine. Biserica Adventista nu condamna artele si frumosul, cu conditia ca ele sa nu preamareasca pacatul, viciul, sau pe omul pacatos. Avand in vedere ca cele mai multe filme artistice, piese de teatru, emisiuni de divertisment si cea mai mare parte a muzicii fac acest lucru, biserica nu le recomanda, fara o selectie atenta. 4. CASATORIA Biblia ne prezinta casatoria ca pe o institutie divina, daruita omului inca din Eden , inainte de caderea lui in pacat. Geneza 2, 18. 24; Matei 19, 4-5.Insusi Mantuitorul a intarit institutia casatoriei prin participarea Sa la nunta din Cana . Ioan 2, 1-12 Din acest motiv biserica are datoria de apara aceasta insitutie divina, urmarind ca familia sa devina un colt de cer, o pregustare a armoniei si fericirii vesnice. Tot din acest motiv, divortul nu este acceptat de biserica, cu exceptia unei singure situatii prezentate in Biblie de Insusi Mantuitorul-adulterul uneia din parti. Matei 19, 6; 5, 32; Maleahi 2, 16pp. 5. IMBRACAMINTEA In ceea ce priveste imbracamintea, nu exista sabloane, dar exista principii. 1 Petru 3, 3-5; 1 Timotei 2, 9- 10 Se recomanda o imbracaminte sanatoasa, modesta, simpla, cu gust, nici scumpa, nici ieftina. O imbracaminte modesta ne va feri, mai ales pe tineri, de multe ispite si provocari, raspandind in jurul persoanei noastre o atmosfera de respect si seriozitate. Fiind adeptul unei noi scari a valorilor, un crestin veritabil va iubi frumosul, binele si adevarul, lucrul acesta facandu-se observat in orice aspect al vietii. PRINCIPIUL dupa care se va ghida in viata este cel amintit de Pavel in 1 Corinteni 10, 31: “ Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva, sa faceti totul spre slava lui Dumnezeu!” 25. CRESTINUL SI AUTORITATEA CIVILA Din planul divin pentru ocrotirea, indrumarea si conducerea vietii sociale face parte si institutia statului. Scopul ei este de a mentine ordinea, libertatea si pacea. La inceput, in Israel autoritatea civila era contopita cu cea bisericeasca, deoarece statul era teocrat ( conducerea Ii apartinea lui Dumnezeu ). Mai tarziu, aceste autoritati s-au despartit: biserica se ingrijea de satisfacerea nevoilor spirituale ale credinciosilor, iar statul de cele materiale, fizice si civice ale cetatenilor statului. In lunga istorie a bisericii crestine au fost multe incercari de cucerire reciproca: cand biserica a dorit sa obtina controlul asupra statului, cand statul a incercat sa domine biserica. In lumina Bibliei, atat biserica cat si statul sunt servi ai lui Dumnezeu care ar trebui sa colaboreze, in limitele competentei lor, pentru bunastarea celor asezati sub grija si ocrotirea lor fizica si spirituala. RANDUIREA AUTORITATILOR CIVILE Statul este o oranduire divina, alaturi de familie si biserica. Romani 13, 1; Ioan 19, 11 O viata normala pentru un crestin presupune integrarea perfecta in toate aceste institutii de origine divina: familie, biseric si stat Porunca a 5-a din Decalog, inteleasa intr-un sens mai larg, se refera si la respectul pe care trebuie sa-l datoram autoritatii civile. Exod 20, 12; Romani 13, 2. ROLUL AUTORITATII CIVILE 1. Chemata sa supravegheze ordinea in societate: Romani 13, 4 2. Pedepsirea raufacatorilor si aprecierea celor ce fac bine: 1 Petru 2, 13- 14; Romani 13, 3 3. Slujeste lui Dumnezeu: Romani 13, 6 Cand Pavel scria aceste cuvinte credinciosilor din Roma, autoritatea civila era pagana ( romana ) si ostila crestinismului. Biserica crestina trecea printr-o perioada critica, fiind prigonita de acesti “slujitori ai lui Dumnezeu” ( “ preoti ai lui Dumnezeu” in original: “Leitourgoi Theou” ). Si totusi Pavel indeamna crestinii la supunere si stima fata de autoritatea civila. Lucrul acesta ar trebui sa ne dea de gandit. DATORIA CRESTINULUI FATA DE AUTORITATEA CIVILA 1. Biblia ne cere o supunere din constiinta fata de legile tarii: Romani 13, 5; Tit 3, 1; 1 Petru 2, 13. “Noi nu trebuie sa ajungem in conflict cu autoritatile. Cuvintele noastre pe care le spunem sau le scriem, sa fie masurate cu grija ca sa nu aparem intr-o falsa lumina ca am fi impotriva legii si ordinii. Sa nu spunem, sa nu facem nimic ceea ce ar putea sa ne bareze drumul in mod nenecesar.” Istoria Faptelor Apostolilor pag. 69 2. Biblia ne indeamna sa fim credinciosi in plata impozitelor si a taxelor: Romani 13, 6; Matei 22, 21 3. Biblia ne indeamna sa respectam si sa cinstim autoritatea civila: Romani 13, 7 “ Nu este intelept de a cauta mereu greseli in lucrarile carmuirii. Nu este lucrarea noastra de a ataca indivizi sau institutii. Ar trebui sa avem mare grija ca nu cumva sa fim banuiti ca am lua o pozitie de impotrivire fata de autoritatile civile.” Marturii pentru comunitate vol 6, pag. 394 4. Biblia ne indeamna sa ne rugam pentru autoritatea civila: 1 Timotei 2, 1-3 5. Biblia ne indeamna sa ne aducem aportul nostru pentru binele colectivitatii: Ieremia 29, 7 LIMITA SUPUNERII CRESTINULUI FATA DE AUTORITATEA CIVILA Fapte 5, 29- exempul apostolilor: Cand Sinedriul ( autoritatea religioasa a timpului ) le-a cerut apostolilor sa nu faca ceea ce Dumnezeu le poruncise sa faca, acestia au raspuns: “Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni”. Aici gasim o atitudine de principiu in cazurile in care autoritatea, fie civila, fie religioasa, ne cere sa calcam Legea lui Dumnezeu intr-o forma sau alta. “ Atunci Isus le-a zis: Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Marcu 12, 17 26. ORGANIZATIA IN BISERICA ADVENTA Citind Biblia de la in capat la celalalt, invatam despre Dumnezeu ca este un Dumnezeu al ordinii. Poate ca cel mai evident argument in acest sens este raportul creatiunii de pe primele pagini ale Bibliei. 1 Corinteni 14, 33. 40; Geneza cap. 1 si 2 Totul in natura, fie ca este vorba de macrocosmos, fie ca este vorba de microcosmos, dovedeste o ordine desavarsita, chiar in conditiile in care pacatul a patruns pe planeta noastra. Isaia 40, 12. 26 Cerul este un loc al ordinii, in care ingerii lui Dumnezeu lucreaza armonios “Daca nu intelegem nevoia unei actiuni armonioase si daca suntem dezordonati, nedisciplinati si neorganizati in cursul actiunilor noastre, ingerii care sunt cu desavarsire organizati si se misca in desavarsita ordine nu pot lucra cu succes pentru noiEi nu sunt autorizati sa binecuvanteze confuzia, dezordinea si dezorganizarea Cei care au ungere de sus vor face toate sfortarile ca sa dezvolte ordinea, disciplina si unitatea de lucru, si atunci ingerii lui Dumnezeu pot lucra cu ei.” Marturii vol. 1, pag. 649-650 ORGANIZATIA IN VECHIUL TESTAMENT Ordinea atat de vizibil manifestata in desavarsirea si intocmirea tuturor lucrurilor create de Dumnezeu s-a aratat si in organizarea poporului evreu. Dumnezeu a fost centrul autoritatii si al guvernarii, Suveranul lui Israel . Moise era conducatorul vizibil, randuit de Dumnezeu spre a executa legile in Numele Sau. Iar dintre batranii celor 12 semintii au fost alesi 70 de reprezentanti, care l-au sprijinit pe Moise in problemele generale ale natiunii. Sfatul primit de Moise privind organizarea poporului Israel : Exod 18, 17-22 Mai tarziu, poporul nu a mai respectat organizatia, datorita ignorarii lui Dumnezeu: Osea 8, 3-4 ORGANIZATIA IN NOUL TESTAMENT: Marcu 13, 13-14; Fapte 6, 3-5; 1 Corinteni 12, 28 Din raportul Scripturii reiese ca organizatia primei biserici a fost bazata pe doua principii: 1. Darul spiritual, care este vocatia interna, adica chemarea divina care se manifesta in talente si aptitudini. 2. Ordinatiunea bisericii, care este vocatia externa, adica chemarea unei personae intr-o anumita slujba, de catre corpul bisericii, in functie de aptitudinile vizibile. Ordinea instituita de Duhul Sfant in biserica crestina nu ingaduie ca cineva sa-si ia o slujba in biserica cu de la sine putere. Evrei 5, 4 SLUJBE IN BISERICA PRIMARA 1. Apostoli: Efeseni 4, 11 2. Evanghelisti, invatatori. In general, acestia formau generatia a doua, colaboratori apropiati ai apostolilor, sau tovarasii lor de drum, imputernicitii lor. 3. Carmuitorii: 1 Tesaloniceni 5, 12. Sunt cei ce stateau in fruntea comunitatii, fiind exemple de fapte bune si de pastrare a ordinii. 4. Prezbiterii: Tit 1, 5. “Presbyteros” inseamna in greaca batran si se intelege ca este conducatorul adunarii carestine. 5. Supraveghetorii ( episcopii ): Tit 1, 7. Mai erau numiti si economi, avand misiunea de a fi supraveghetorii comunitatii. 6. Diaconi: 1 Timotei 3, 8. “Diaconos” era servitorul care servea in jurul mesei. SCOPUL ORGANIZATIEI IN BISERICA : Coloseni 2, 5 ORGANIZATIA IN BISERICA ADVENTA are la baza doua principii: 1. Pincipiul comunitatii: Efeseni 2, 19-22. Conform acestui principiu, biserica incepe cu comunitatea si, asemenea unei case, este cladita de jos in sus. Unitatea comunitatilor in cadrul bisericii este asigurata de adoptarea unei doctrine comune, iar autonomia comunitatii locale este garantata prin interdictia ca o comunitate sa se amestece in viata spirituala si dirijarea unei alte comunitati. Nici conducerea superioara, nici cea a comunitatii nu poate primi sau exclude membri din comunitate, ci numai adunarea generala a comunitatii locale. Conditiile in care o comunitate locala isi exercita drepturile si indatoririle ei sunt prevazute in Statutul de Organizare al bisericii, cat si in Manualul Comunitatii. 2. Principiul slujbei: Efeseni 4, 11-12. Slujbasii sunt randuiti temporar pentru indeplinirea unor sarcini spirituale. A fi slujbas inseamna a fi servitor, si nu domnitor. In biserica nu exista functii permanente, autonome, cu scop in sine, ci numai temporare, dependente si cu scopul servirii. In biserica este o singura preotie, cea universala, a tuturor credinciosilor: 1 Petru 2, 5-9 Cea mai inalta slujba in biserica este cea de pastor. Hirotonirea are valoare permanenta, insa este conditionata de realegere sau reacreditare. Slujba are un caracter reprezentativ dublu: 1. Slujbasul Il reprezinta pe Hristos: Luca 10, 16 2. El reprezinta in acelasi timp si comunitatea. DATORIA CREDINCIOSILOR FATA DE SLUJBASII BISERICII: 1 Tesaloniceni 5, 12-13; 1 Timotei 5, 17; Evrei 13, 17. DATORIILE MEMBRILOR COMUNITATII 1. Sa traiasca in armonie cu principiile religioase ale bisericii, contribuind benevol la suportarea sarcinilor acesteia. 2. Sa participle regulat la serviciile divine. 3. Sa se comporte in sala de cult in mod evlavios si cuviincios. 4. Sa fie gata de a primi insarcinari si sa le indeplineasca in masura capacitatilor lui. 5. Sa se supuna hotararilor bisericii. 6. Sa respecte organizatia si ordinea in comunitate. 7. Sa-si foloseasca dreptul lui de membru in a participa cu sugestiile si votul lui la luarea hotararilor comunitatii. 8. Sa primeasca cu bunavointa observatiile ce i se fac pentru indreptarea lui, iar al randul sau sa exercite aceeasi raspundere morala fata de cei gresiti. SCOPUL FINAL URMARIT DE ORGANIZATIA BISERICII: Ioan 17, 21 Armonia si unitatea existand intre oameni cu diferite predispozitii este cea mai puternica dovada ce poate fi adusa in favoarea crestinismului veritabil. Numai Duhul lui Dumnezeu poate realiza aceasta unitate a bisericii.
- LEGEA DIVINA
- SEMNUL lui DUMNEZEU
- SEMNUL FIAREI
- TRADITIA OMENEASCA
- ZIUA a SAPTEA
- SABATUL DOVEZI
- Legea I
- Legea II
- Legea III
- Legea IV
- Legea V
- Legea VI
- Legea VII
- Legea VIII
- Legea IX
- Legea X