IISUS este DOMNUL!! Bun venit ! Pace Voua ! Ziua de ieri, este istorie, ziua de azi, este o binecuvintare, ziua de maine, este un mister. Noi, nu schimbam Biblia dupa viata noastra. Noi, ne schimbam viata dupa cuvantul Domnului. AMIN. Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul; dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii Sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei. In invatatura crestina, inchinaciunea nu se mai face in forme ceremoniale, ci “in Duh si in Adevar” (Ioan4:19-24). Deoarece jertfa ceremoniala a luat sfarsit la cruce prin jertfa Mantuitorului cele 7 Sabate anuale au disparut ca nu isi mai aveau sensul deoarece se implinise timpul lor facand parte din Vechiul Legamant iar in Noul Legamant Dumnezeu nu ne-a lasat alte sarbatori de tinut in timpul anului sa nu lucram si sa le tinem deoarece de la Creatiune a instituit numai una si anume ziua a 7 Sabatul , restul zilelor fiind zile lucratoare si nu peste 200 de zile cate sunt in religiile catolica si ortodoxa care aduc o blasfemie Creatorului prin oprirea oamenilor naivi de la lucru care nu cunosc scriptura si din Cuvantul Domnului unde se spune ca 6 zile sa lucrezi si a 7 sa te odihnesti si cei ce mai tin sarbatori ca evreii, catolicii si ortodoxii sunt cei care nu vor sa acepte Adevarul ca timpul ceremoniilor s-a terminat la cruce si acum ne aflam sub har pana la ridicarea lui si venirea lui IIsus Christos si deci jertfele si comemorarile nu isi au rostul si Dumnezeu nu a dorit ca omul sa faca ceva mecanic si obligatoriu cum spun traditiile omenesti ci a vrut ca omul sa Il iubeasca liber pe Creator si neconditionat prin alegere si dragoste si nu prin slujbe religioase, canoane si ceremonii cu caracter lumesc, deci atentie in ce credeti si ce urmati ca toate drumurile par bune dar in final duc la moartea vesnica si unul singur duce la viata eterna si anume calea lui Iisus si a Bibliei restul sunt doar traditii si obiceiuri omenesti preluate de-a lungul timpului. Adaugiri nebiblice la Cuvintul lui Dumnezeu Este foarte greu a crede ca dupa sute de ani de indoctrinare teologica unilaterala, sa descoperi ca religia ta este gresita. Orice credincios care citeste atent Biblia isi da seama repede ca este o diferenta intre cele scrise in Biblie si cele propagate de catre biserici. Legea ceremoniala a lui Moise a incetat la cruce dar legea morala a lui Dumnezeu a ramas valabila de la creatiune si pana la sfarsitul veacurilor, caci Iisus nu a schimbat nici o iota din lege ci doar le-a implinit, iar cei ce tin sarbatori bisericesti in cinstea unor sfinti necinstesc pe Creator si nu acepta jertfa Fiului Sau inviindu-l in fiecare duminica si jumatate din anul calendaristic obliga oamenii la odihna fara sa lucreze, ceea ce e contrar invataturii Biblice, care spune ca doar ziua a Saptea, Sabatul este ziua de odihna, restul fiind zile lucratoare si ii fac pe oameni sa fie lenesi si sa respecte obiceiurile traditionale asa zise bisericesti, care sunt de fapt precepte si invataturi umane si nu Divine, care nu au nimic de a face cu Biblia si ce ne-a invatat Iisus Christos. Bisericile cred ca detin puterea de-a interpreta Biblia dupa bunul plac. Ele si-au autoproclamat abuziv autoritatea de a spune ca nu este totdeauna asa cum spune Biblia, ci si cum ne spune asa-zisa "Traditie" (falsurile din textele canonice, adaugirile nebiblice posttestamentare, "portita" prin care bisericile au introdus in practica de zi cu zi felurite erezii, spunând ca acestea ar veni de la Dumnezeu !). Iata-le: 300 d.C. - Rugaciuni pentru morti 300 d.C. - Facerea semnului crucii 375 d.C. - Inchinarea la sfinti si la îngeri 394 d.C. - Instituirea împartasaniei 431 d.C. - Maria este proclamata divina 500 d.C. - Preotii incep sa se imbrace altfel decât laicii si au o altfel de invatatura 526 d.C. - Maslul 593 d.C. - Invatatura despre purgatoriu, rai si iad de origine catolica, nebiblica 600 d.C. - Liturghia este tinuta in limba latina 600 d.C. - Rugaciuni adresate Mariei 607 d.C. - Bonifaciu III este proclamat cel dintâi Papa 709 d.C. - Sarutarea papucului papal 786 d.C. - Inchinarea la imagini si la relicve ca adoratie divina 850 d.C. - Folosirea apei sfintite 995 d.C. - Canonizarea asa zisilor sfinti morti 998 d.C. - Postul de vineri si din preajma sarbatorilor mari 1079 d.C. - Celibatul preotilor 1090 d.C. - Rugaciuni pe bani si vinzari de obiecte bisericesti 1184 d.C. - Inchizitia 1190 d.C. - Vânzarea indulgentelor spovedania 1215 d.C. - Transubstantierea 1229 d.C. - Biblia este interzisa laicilor 1439 d.C. - Doctrina celor sapte sacramente 1508 d.C. - "Ave Maria" este aprobata ca rugaciune liturgica 1545 d.C. - Traditia are aceiasi autoritate ca si Biblia 1546 d.C. - Adaugarea unor apocrife la Biblie 1854 d.C. - Doctrina conceptiei imaculate a Mariei 1870 d.C. - Infailibitatea papala 1950 d.C. - Doctrina inaltarii la cer a Mariei 1965 d.C. - Maria proclamata ca Mama a Bisericii si ridicarea la rang inalt - erezie Analiza si explicarea cuvântului: închinarea la idoli (gr.eidololatreia) Închinarea la idoli (gr.eidololatreia), adicã venerarea duhurilor, persoanelor sau chipurilor cioplite, de asemenea încrederea în vreo persoanã, vreo institutie sau vreun lucru ca având autoritate egalã sau mai mare decât a lui Dumnezeu si a Cuvântului Sãu. Se pare cã închinarea la idoli este greu de înteles pentru omul modern. Este dificil de înteles cum un om putea sã se apropie cu reverentã de o bucatã de lemn, de piatrã sau de metal, oricât de frumoasã ar fi fost forma sculpturii si oricât de costisitoare ar fi fost podoaba si ornamentatia. Acest fenomen este si mai greu de înteles atunci când ne amintim cã multi dintre idolii antici erau orice numai frumosi nu. De exemplu, imaginea zeitei Artemis sau Diana din faimosul templu din Efes era o figurã neagrã, îndesatã, necizelatã, acoperitã cu multi sâni, si complet lipsitã de frumusete. Fapt este cã la început nimeni nu s-a închinat la vreun idol. Un idol avea douã functii. El avea scopul de a localiza zeul pe care-l reprezenta, si de asemenea de a-l vizualiza. Initial, nu se urmãrea ca idolul sã fie obiectul închinãrii. Menirea lui era ca sã-i usureze omului închinarea la un zeu pe care-l reprezenta, prin faptul cã i se dãdea omului ceva vizibil, localizat într-un loc definit. Dar o datã ce s-a realizat acest lucru, era aproape inevitabil ca omul sã nu înceapã sã se închine la idol, în loc de a se închina înaintea zeului pe care acesta îl reprezenta. Sã luãm, spre exemplu, modul în care s-a dezvoltat închinarea înaintea împãratului în Imperiul Roman. Aceasta a început ca o exprimare a recunostintei pentru siguranta, dreptatea si buna orînduialã pe care Roma a adus-o oamenilor. Roma a curãtat mãrile de pirati si drumurile de tâlhari. În locul capriciului tiranilor, ea a instaurat dreptatea impartialã. Oamenii erau atât de recunoscãtori Romei pentru bratul ei puternic si justitia ei impartialã, încât au existat regi care, dupã moartea lor au lãsat mostenire tãrile lor romanilor. Din aceastã atitudine de recunostintã a apãrut închinarea la zeita Roma, spiritul Romei; si aceastã închinare a existat înainte de a apãrea de fapt adevãratul cult al împãratului. Dar oamenii sunt dornici sã vadã ceva; si Roma, si spiritul Romei erau, dupã cum se pare, întrupate în împãrat. Si astfel, închinarea a ajuns sã fie transferatã însusi împãratului, un fenomen care la început i-a fãcut pe împãratii romani sã se simtã penibil si cãruia ei au vrut sã-i punã capãt. Dar pentru cei care erau împrãstiati la marginile imperiului, împãratul nu era mai mult decât un nume; asa cã s-a înãltat statuia lui, iar închinarea s-a transferat de la împãrat la statuie. Întâi spiritul nevãzut al Romei, apoi împãratul vizibil, apoi statuia prezentã - acesta a fost cursul evenimentelor. Iatã deci prima gresealã fundamentalã a închinãrii la idoli - închinarea la idoli este închinarea la obiectul creat si nu la Creatorul tuturor lucrurilor. Acest lucru este exact ceea ce a vãzut Pavel în schita lui referitoare la nasterea închinãrii la idoli: 19. Fiindcã ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, cãci le-a fost arãtat de Dumnezeu. 20. În adevãr, însusirile nevãzute ale Lui, puterea Lui vesnicã si dumnezeirea Lui, se vãd lãmurit, de la facerea lumii, când te uiti cu bãgare de seamã la ele în lucrurile fãcute de El. Asa cã nu se pot dezvinovãti; 21. Fiindcã, mãcar cã au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslãvit ca Dumnezeu, nici nu I-au multãmit; ci s-au dedat la gândiri desarte, si inima lor fãrã pricepere s-a întunecat. 22. S-au fãlit cã sunt întelepti, si au înnebunit; 23. Si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoanã care seamãnã cu omul muritor, pãsãri, dobitoace cu patru picioare si târâtoare. (Romani 1: 19-23) Acest tip de idolatrie existã încã, pentru cã, din punct de vedere fundamental, acest fel de idolatrie este închinarea la lucruri, în locul închinãrii înaintea lui Dumnezeu. Se poate spune pe drept cuvânt cã pentru un om, Dumnezeu este acela cãruia el îi dedicã timpul sãu, averea si talentele sale, acela cãruia el se dã pe sine însusi. În limbajul nostru a intrat o nouã expresie, simbolul stãrii materiale. Simbolul stãrii materiale este un lucru pe care si-l doreste cineva, ca o dovadã si o garantie exterioarã cã a ajuns pe o anumitã treaptã a succesului. Simbolul stãrii materiale poate sã fie o casã într-un anumit cartier al unui oras, o masinã de o anumitã marcã, un oarecare gen de mobilã sau bunuri casnice râvnite de multi si dobândite de putini. Se poate afirma, pe bunã dreptate, cã acest simbol al stãrii materiale este idolul omului, pentru cã un om se dedicã efortului de a-l obtine. Ori de câte ori un lucru din lume, oricare ar fi acela, începe sã detinã locul principal în inima, în mintea si în preocuparea noastrã, atunci acel obiect a devenit un idol, pentru cã acea notiune a uzurpat locul care îi apartine lui Dumnezeu. Este interesant si semnificatv totodatã faptul cã închinarea la idoli urmeazã imediat dupã grupul de cuvinte care descriu pãcatele sexuale. În lumea anticã, închinarea la idoli si imoralitatea sexualã erau foarte strâns legate. Autorul Întelepciunii lui Solomon spune: "Gândul plãsmuirii de idoli a fost începutul aprinderii spre desfrâu, si nãscocirea lor a fost pierderea vietii" (Întel. 14: 12 - carte apocrifã). De unde vine aceastã legãturã? Putem sã vedem aceastã legãturã în Vechiul Testament. Ea era descrisã în culori vii si expresive, în mod dramatic în poezia celui de al doilea capitol din Osea. Mama, adicã Israel, a spus: "Voi alerga dupã ibovnicii mei, care îmi dau pâinea si apa mea, lâna si inul meu, untdelemnul si bãuturile mele". Apoi vocea lui Dumnezeu continuã: "N-a cunoscut cã Eu îi dãdeam grâul, mustul si untdelemnul" (Osea 2: 5, 8). În Palestina, în cadrul cultelor antice pre-israelite, Baalii erau zei ai fertilitãtii. Ei erau cei care dãdeau grâul, vinul si untdelemnul. Spre ei s-a întors Israel si, întrucât Israel era mireasa lui Dumnezeu, se putea spune despre ea cã se pângãreste cu zeitãti strãine. De aceea, adulterul a devenit simbolul pentru apostazie, fiindcã apostazia era infidelitatea cu care Israel L-a pãrãsit pe Dumnezeu care era adevãratul ei sot, pentru a cãuta un sot printre zeitãti. Dupã cum am vãzut deja, dintre toate fortele care actioneazã asupra cresterii, forta sexului este cea mai vie, cea mai vitalã si cea mai puternicã. În acest scop, actul sexual a devenit un act de închinare si de glorificare a zeului; de aceea înzestrarea sanctuarelor antice cu prostituate sacre a devenit un obicei, iar relatia sexualã cu ele a devenit un fel de închinare în fata fortei vietii. Atractia pe care o simte latura inferioarã a caracterului uman spre un asemenea gen de închinare este cât se poate de evidentã. Omul natural va prefera, mai curând aceastã închinare, în locul celei adevãrate. În aceasta consta groaznicul pericol al cultului lui Baal, împotriva cãruia au pledat si au tunat profetii. Tragedia închinãrii la idoli era dublã. Prin ea oamenii adorau lucrul creat, în loc sã-L adore pe Creatorul tuturor lucrurilor, si în cadrul acestei închinãri la idoli, oamenii foloseau ca si închinare un act frumos în sine, dar care prin maniera în care era folositã, a devenit pãcat. Închinarea la idoli a distrus dintr-o loviturã adevãrata închinare, precum si acea puritate care constituie cea mai înaltã închinare dintre toate. Pasaje unde mai regãsim cuvâtul: (Coloseni 3: 5; Galateni 5: 20) Din culisele primelor cinci concilii ecumenice La primele cinci concilii ecumenice ale bisericii crestine au fost stabilite jaloanele dogmelor teoretice, valabile pâna in zilele de azi. Conciliile au avut loc la Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451) si din nou la Constantinopol (553). Toate aceste patru localitati se gasesc in Turcia: Niceea si Calcedon nu departe de Istambul (fostul Constantinopol), Efes in partea vestica a Anatoliei. Conciliul 1 din Niceea (anul 325) Convocat de imparatul roman Constantin cel Mare (306-337), in scopul consolidarii imperiului roman cu ajutorul noii religii crestine, pe cale de extindere cu succes in Europa, nordul Africii si Asia Mica. In spatele convocarii celor 318 episcopi a stat lupta pentru putere intre Constantin cel Mare, autoproclamat Pontifex Maximus (episcop universal) si episcopi. Parerile imparatului Constantin cel Mare au trebuit sa fie acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pâna la acea data, teza general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus nu sunt fiinte identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a obligat membrii conciliului sa accepte teza unitatii indisolubile intre Isus si Dumnezeu. Conciliul 2 din Constantinopol (anul 381) Convocat de imparatul Theodosius I (347-395) in anul 381. Theodosius I a declarat crestinismul drept religie oficiala de stat, ordonând distrugerea tuturor vechilor asezaminte de cult pagâne. La acest conciliu Theodosius I a avut un cuvânt greu de spus: episcopii prezenti au trebuit sa accepte introducerea notiunii de Trinitate (Sf.Treime) (identitatea de fiinta intre Dumnezeu, Isus si Sf.Spirit). Conciliul 3 din Efes (anul 431) Convocat la cererea co-împaratilor romani Valentianus III (425-455, împarat al partii de vest a imperiului, cu sediu la Roma) si Theodosius II (408-450, împarat al partii de est, cu resedinta la Constantinopol). La conciliul al 3-lea, desfasurat sub patronajul acestor 2 împarati, s-a pus problema in ce calitate trebuie privita Maria: drept Christotokos (Mama lui Cristos cel lumesc) sau Theotokos (Mama lui Dumnezeu, Mama Fiului lui Dumnezeu). Conciliul a hotarât recunoasterea Mariei drept Theotokos, eliberând-o de orice pacat pamântesc. In spatele deciziei a stat însa Pulcheria (sora mai mare a împaratului Theodosius II), nu reprezentantii clericali (papa sau episcopii). Conciliul 4 din Calcedon (anul 451) Formal, conciliul al 4-lea a fost convocat de împaratul bizantin Marcianus (396-457), în realitate de aceiasi Pulcheria, care, dupa moartea lui Theodosius II (450) s-a casatorit cu împaratul Marcianus. Pulcheria a dat tonul si la conciliul al 4-lea, in pofida împotrivirii fatise a multor episcopi. Conciliul a proclamat, sub presiunea Pulcheriei, dubla natura - divina si umana - a lui Isus, precum si primatul papei de la Roma (împuternicit cu managementul unic al treburilor clericale mondiale). Conciliul 5 din Constantinopol (anul 553) Convocat de imparatul bizantin Justinian I (483-565), de fapt de sotia sa Theodora (497-548), co-regenta imperiului roman de est (împreuna cu Justinian I). Unul din telurile lor, urmarite cu intransingenta, a fost eradicarea pagânismului prin orice mijloace si crestinizarea fortata a maselor. Conciliul al 5-lea a ramas in istorie drept conciliul de aclamare si ovationare a perechii imperiale Justinian I si Theodora. Justinian a ordonat, înaintea începerii conciliului, arestarea papei Vigilius (537-555) care sustinea alte puncte de vedere. La conciliu i-a obligat pe episcopi sa aprobe, sub aclamatii unamime la comanda, toate tezele religioase propuse de perechea imperiala: declararea neautenticitatii multora dintre tezele initial acceptate de biserica, in special cele ale lui Origenes (185-254), teza reincarnarii etc (in total au fost pronuntate 15 anateme). Idolatria veche si moderna Ieremia 10,8. :''Toţi laolaltă, sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! Idolatria este un termen folosit in general pentru a desemna cultul idolilor. El provine din traducerea în limba greacă a Vechiului Testament (Septuaginta") şi denumirea de ''idolatri ''se referă la cei care îşi arată adorarea (latreia") pentru imaginile false, amăgitoare (eidola"). În latină eidola" corespunde termenului generic de simulacru", dat umbrelor, imaginilor înşelătoare. In DEX explicatia pentru ''idolatru '' este urmatoarea: 1) (Persoană) care se închină la idoli. 2) Fig. (persoană) care iubeşte pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. Ce este scris in Biblie referitor la idolatrie? Ce spune Legea lui Dumnezeu despre adorarea obiectelor de cult, a oricaror infatisari si reprezentari a Divinitatii prin imagini, statui, pereti pictati, icoane, sculpturi ? Deuteronom 4 : 15. Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, 16. ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei ' .. Deuteronomul 4:23 Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s-o faci.'' Dumnezeu cere omului in mod clar si repetat sa nu incerce prin diferite mijloace de exprimare 'artistica'' sa cuprinda Divinitatea Lui Atotputernica in materiale si forme mestesugite de maini muritoare si pacatoase, pentru ca aceste reprezentari nu sunt decit niste minciuni, niste lucrari inselatoare, niste lucruri de nimic : Ieremia 14. ' Atunci se arată omul cât este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună, şi nu este nici o suflare în ei; 15. sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, când va veni pedeapsa.'' Lumea se minuneaza privind lucrarile unor mari artisti ( sau anonimi) ce decoreaza catedrale, biserici, manastiri , locasuri de cult , capele, ramin muti de uimire privind 'maiestria ' mainilor pacatoase de muritori care au executat lucrarile respective si le admira cu piosenie si adinca reverenta . Iata ce spune Dumnezeu despre acestea: Ieremia 10 , 3-5 ' Caci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; 4. îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. 5. Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi (Sau: ca un stâlp tras la strung); şi nu vorbesc; sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă." "Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă nici un rău, şi nu sunt în stare să facă nici un bine." Cu toate acestea, oamenii continua sa se inchine si sa ingenuncheze inaintea infatisarilor din locasurile de cult , adresindu-le rugaciuni unor 'imagini de sfinti ' zugravite pe peretii afumati de luminari sau asteptind raspunsuri si binecuvintari de la statuete si crucifixuri din lemn si piatra artistic lucrate (sau turnate ) : Ieremia 10,8. :''Toţi laolaltă, sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! 9. Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate de meşteri iscusiţi. ' Ziduri si lemne care nu folosesc la nimic, decit la inselarea oamenilor , care-si pun sperantele si asteptarile in lucrarea mainilor altor oameni 'mesteri iscusiti ' in loc sa-si puna sperantele si asteptarile in Mina lui Dumnezeu cel Atotputernic : Isaia 46, 5 : '' Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi? 6. Ei varsă aurul din pungă, şi cântăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele, şi se închină şi îngenunchiază înaintea lui. 7. Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne, şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie. 8. Ţineţi minte aceste lucruri, şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor." Fi-ti oameni si veniti-va in fire , este degradant pentru Om sa ingenuncheze inaintea naturii, a materiei, a formei si a culorii, a sunetului sau imaginii create de alt om ! Omul, creatie a lui Dumnezeu, trebuie sa se inchine DOAR Lui Dumnezeu, Cel care l-a creat ! Aceasta cerere imperativa este prezenta nu doar in scrierile profetilor ci si in Decalog, scris cu degetului Lui Dumnezeu pe tablele de piatra date lui Moise: Exodul 20:4 ''Să nu-ţi faci chip cioplit, NICI VREO INFATISARE a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Exodul 20:5 Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos ..'' Oamenii nu doar ca incalca ( in mod voit sau din ignoranta ) aceasta Lege data de Dumnezeu, dar merg pina intr-acolo incit de sute de ani au inceput sa ingenuncheze si sa se inchine la oase si ramasite pamintesti putrezite ale unor oameni 'canonizati'' ca sfinti , saruta cutiile si sicriele pline cu osemite si se inchina in fata unor mortaciuni si oase putrezite intr-o nebunie generala , intocmai ca oile care se arunca in prapastie dupa prima care a cazut acolo, fara sa se intrebe de cE fac asta,o fac pentru ca asa este 'traditia'' . De ce fac ei toate aceste uriciuni in fata Domnului ? Din aceeasi prostie sau /ignoranta/rea vointa/necunoastere a Adevarului, intocmai cum faceau in vremea apostolilor oamenii martori la vindecarile miraculoase pe care Dumnezeu le facea prin ucenicii Lui : Fapte 14, 11-18: ' 11. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi. 12. Şi numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. 13. Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. 14. Şi auzind Apostolii Pavel şi Barnaba, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime, strigând, 15. Şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele, 16. Şi Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor, 17. Deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre. 18. Şi acestea zicând, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă. ' Pavel si ceilalti apostoli erau oripilati de 'adorarea si inchinarea'' pe care vroiau multimile sa le aduca lor , fiindca toata cinstea si lauda si slava este pentru Dumnezeu , si nicidecum pentru un apostol, un sfint, cu atit mai putin pentru osemitele lui putrezite!! Abia au potolit multimile in vremea cind erau in viata, dar ce pot face oasele lor in ziua de azi, cind multimile dau navala cu aceeasi furie si se calca in picioare sa atinga si sa se inchine in fata moastelor/osemitelor unor oameni, fie ei 'sfinti'' , apostoli sau ''canonizati'' ? Probabil ca apostolul Pavel i-ar lua efectiv la palme sa-i trezeasca din nebunia lor idolatra in care isi lasa saliva pe geamul relicvelor si moastelor . Dar avem un Dumnezeu VIU, binecuvintat fie Numele Lui, avem Invierea Lui Christos in care credem , si pe Christos ca Mare Preot in Ceruri, la dreapta Tatalui , mijlocind pentru noi ! Si lumea cauta binecuvintarile si minunile unor morti , unor oase putrezite? Cauta harul si binecuvintarea in ramasitele pamintesti ale unor oameni pacatosi (fiindca nu exista om fara de pacat care sa fi existat pe pamintul acesta, afara de Unul singur, si acela este Hristos ! ) ,cauta vindecarea si iertarea printre relicve omenesti , in loc sa ceara binecuvintarile la Dumnezeu Cel Viu, in Numele Viului Iisus Christos ! Totusi, de ce atita omenire este prinsa in intunericul nebuniei idolatre, ce putere ii tine sclavii acestor obiceiuri pagane care fac parte din cultul mortilor ? Raspunsul se afla si in Ieremia capitol 10, 14 :'' Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. 15. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.'' Lumea se lauda cu minunile facute de 'moaste'', de icoane , cu vindecarile si semnele pe care le fac acele osemite putrezite la care se inchina . De ce permite Dumnezeu astfel de lucruri sa se intimple? Resemnat , apostolul Pavel intelege ca nu oricui ii este dat sa cunoasca Adevarul, decit celor rinduiti dinainte sa primeasca dragostea adevarului, lucru marturisit si in a doua epistola catre Tesaloniceni , vers 7-12 :'' Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze... Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.'' Pentru aceasta taina faradelegii, minunile moastelor si a icoanelor , a picturilor si statuilor care 'pling'' , care lacrimeaza ulei, care 'vindeca'' , se desfasoara liber spune Pavel, ' Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. ' aceasta lucrare de ratacire careia ia fost permisa activarea inca de pe vremea apostolica , pentru ca cei care nu iubesc adevarul sa creada o minciuna, niste minuni si semne false , ca sa se afunde tot mai mult in nelegiuire si sa fie osinditi . Cutremuratoare afirmatii ale apostolului Pavel , nu? Trezeste fiori reci pe sira spinarii oricarui om care mai are un dram de judecata limpede. Cei care isi acopera ochii sa nu inteleaga si urechile sa nu auda pot fi linistiti mai departe, pentru ei exista mai intai ''traditie'' si apoi Dumnezeu, biblie ... Mai sunt unii care incearca si se straduiesc sa explice si sa aduca argumente , ca ei nu se pot 'inchina'' fara sa 'vada 'ceva , o reprezentare , o infatisare a divinitatii in biserica, scotocesc dupa intelesuri subtile care sa le indreptateasca nelegiuirea idolatriei pe care o practica , se zbat in explicatii absurde si puerile numai sa nu renunte la micul lor pacat, fiindca prea este lipit de inima lor, n-au cum sa-l scoata de acolo! Este impotriva traditiei, impotriva obiceiurilor lor, cum sa renunte la icoane si ziduri pictate? Cum sa renunte la cruciulita din 'lemn sfint''adus tocmai din Israel , la mataniile cu care au atins sarcofagul cu moaste, cum sa renunte ei la iconita desenata pe o vedere mica ce o tin in portofel, pe spatele careia scrie ''made in china'' si pe care o pupa la nevoie sa-l scoata din belele sau sa-i poarte noroc ?!? Mai repede renunta la Dumnezeu decit la aceste obiecte de idolatrie , pentru simplul motiv ca aceste obiecte, aceste matanii/icoane/iconite/crucifixuri nu-i cer sa respecte legi morale, nu-i mustra constiinta, nu-l deranjeaza cu nimic, stau cuminti la locul lor, mute, surde, oarbe, si neputincioase . Pe cind Dumnezeu , le cere tot felul de lucruri suparatoare, cum ar fi sa renunte la pacatele lor in care isi gasesc placerea: la bautura, la fumat, la droguri, la minciuna si furt,la pornografie, la curvie si adulter, la barfa si lacomie de bani, si la multe alte pacate placute omului . Un semnu' crucii facut in fata zugravelilor 'religioase'' si a lemnelor pictate, niste luminari aprinse si gata, fuga fuguta la placerile zilnice , ne-am facut datoria de 'crestini'',venit, vazut, pupat , ne-am inchinat, am ingenunchiat, acuma sa ne relaxam cu un pic de pacate ca n-o fi foc, suntem oameni la urma urmei, ne trebuie si ceva entertainment ... Aceasta religiozitate FALSA care nu reprezinta nimic in ochii Lui Dumnezeu este ca o plaga canceroasa ce inghite sute de milioane de oameni ce frecventeaza tot felul de biserici , ii devoreaza de vii fiindca ii tine departe de mantuire , le inchide drumul catre Hristos intr-o mlastina calduta numita''crestinism''formal , nici rece si fierbinte, ci caldut, despre care Dumnezeu spune in Apocalipsa 3, 15-16 : Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.'' Vechea idolatrie nu a disparut, imbraca forme noi in biserica astazi, si ca si cum nu ar fi de ajuns , in epoca moderna au aparut noi forme de idolatrie , care pun orice altceva inaintea Lui Dumnezeu in inimile noastre, iar pe El il coborim pe locul 2, 3..sau deloc...dar despre aceste forme de idolatrie moderna intr-un articol viitor , probabil la fel de ...deranjant pentru majoritatea ''crestinilor'' formali , dar incurajant pentru multi altii aflati in cautarea Adevarului care elibereaza Falsificarea adevarului Toti credinciosii crestini de la inceput, din Biserica crestina apostolica au tinut ca zi de sarbatoare saptaminala ziua Domnului, adica ziua a saptea- Sabatul (Simbata)conform legii sfinte din Decalog. Ziua a saptea nu este inventia acelei denominatiuni intitulate '' Biserica adventa de ziua a 7-a '', si nici a altor denominatiuni ''sabatariene'', ziua a saptea vine din Geneza , de la inceputurile primordiale, si este ziua in care Dumnezeu s-a odihnit dupa lucrarea de creere a universului intreg. Nu ca Dumnezeu ar avea nevoie , in Atotputernicia Lui, sa se odihneasca vreodata, dar este scris ca El s-a odihnit tocmai pentru a pecetlui pentru totdeauna ziua a saptea ca zi de inchinare a lumii creeate in fata Lui, Stapinul Universului. In Geneza, pagina 2, capitolul 2, versetul 3 scrie foarte limpede: '' Dumnezeu a binecuvintat ziua a saptea si a sfintit-o , pentru ca in ZIUA ACEASTA S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse '' Amin. Cine poate zice ca scrie o alta zi decit ''a saptea '' ? Iisus Christos a murit pe cruce vinerea, '' in ziua pregatirii '' pentru Sabat : Luca, capitol 23, verset 53-54 : ''L-a dat jos de pe cruce, L-a infasurat intr-o pinza de in, si L-a pus intr-un mormint nou, sapat in piatra, in care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregatirii, si incepea ziua Sabatului '' Trupul Lui Iisus Christos s-a odihnit in mormint simbata, in perioada Sabatului, tocmai pentru a intari Legea scrisa de Dumnezeu pe tablele de piatra date lui Moise, Lege care era de la inceputurile zidirii, inca din Geneza capitol 2, dar pe care oamenii in decaderea lor o uitasera...Ce se spune mai departe in Biblie? Invierea Lui Iisus a avut loc in Prima zi a saptaminii, duminica ! Marcu cap 16: '' Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Isus.In ziua DINTAI a saptaminii (duminica) s-a dus la mormint....'' si verset 9 : ''Iisus , dupa ce a inviat , in DIMINEATA ZILEI DINTAI a saptaminii, S-a aratat mai intai Mariei ...'' Iisus Christos nu a schimbat nici o iota din nici o Lege scrisa de Dumnezeu Tatal in Decalog, pentru ca Iisus Christos a declarat in mod repetat: ''cãci M-am pogorât din cer ca sã fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. '' Ioan 6:38, '' Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec dupã cum aud; si judecata Mea este dreaptã, pentru cã nu caut sã fac voia Mea, ci voia Tatãlui, care M-a trimis.'' Ioan 5:30, '' Iisus le-a zis: "Mâncarea Mea este sã fac voia Celui ce M-a trimis, si sã împlinesc lucrarea Lui.'' Ioan 4: 34 . Ca si crestin, cum poti sa crezi si sa accepti ca sunt adevarate cuvintele Mintuitorului si in acelasi timp sa sustii ca Isus a schimbat ziua de inchinare din Sabat in duminica ? Cind El Insusi participa in fiecare Sabat la adunarile sinagogii, invata norodul lumina adevarului si vindeca oameni fizic si spiritual ? Asadar, daca Iisus Christos a spus raspicat in nenumarate ocazii ca nu a venit sa schimbe vremurile si legea, ci sa implineasca voia Tatalui, cu autoritatea cui schimba oamenii ziua de odihna sabatica a zilei a saptea, in ziua Duminicii ? Argumente invocate de cei care au schimbat Legea, sunt doua: 1) Pentru a se face o deosebire intre iudei (evrei) si noi, ceilalti, neamurile crestinate , pentru a nu fi acuzati ca trecem de la paganism la ''religia iudaica'' (dar tocmai asta am facut cu totii, am primit ca adevarate cartile scrise de Moise (Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul) , cartile scrise de profetii evrei Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel si toti ceillalti). Care deosebire sa fie? Aici Apostolul Pavel intervine magistral in epistola catre romani , spulberind aceasta falsa dorinta de ''deosebire'' dintre noi si iudei, fiindca Legile si Dumnezeul nostru si al iudeilor este acelasi ! : '' În adevãr, nu este nici o deosebire între Iudeu si Grec; cãci toti au acelasi Domn, care este bogat în îndurare pentru toti cei ce-L cheamã.''(Romani 10:12) Daca nu este nici o deosebire intre noi si evrei, si toti avem acelasi Dumnezeu, este foarte limpede ca si Legea morala a celor 10 porunci ce include si Sabatul este atit pentru evrei cit si pentru noi, neamurile . si 2 ) Pentru ca Iisus Christos a inviat in PRIMA ZI a saptaminii , si primii crestini si apostolii se adunau in prima zi a saptaminii pentru a se ruga si pentru a rezolva diverse probleme administrative ale bisericii de inceput. Nu este nimic gresit ca oamenii sa se adune in orice zi a saptaminii pentru a se ruga , daca s-ar aduna in Numele Domnului in fiecare zi ar fi cu atit mai bine ! Pentru ca '' acolo unde sunt doi sau trei adunati în Numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor'' zice Dumnezeu ( Matei 18:20) ! Dar cu nici un chip apostolii si primii crestini nu au schimbat Sabatul din decalog cu ziua duminicii, fiindca nu se poate schimba nici o iota din Decalog fara sa darimi toate celelalte legi, e de ajuns sa calci o lege si automat te faci vinovat de calcarea tuturor . In adevar, legea ceremoniala iudaica s-a implinit la Cruce, in Iisus Christos Fiul Lui Dumnezeu, Mielul de jertfa a Lui Dumnezeu, catapeteasma Templului s-a rupt si manifestarea prezentei Lui Dumnezeu in Sfinta Sfintelor din Templu (shekina) a disparut din acel moment. Dar legea a 4-a din decalog, ce este dedicata Sabatului, nu face parte din legea ceremoniala iudaica, ci din Legea morala vesnica data de Dumnezeu omenirii , iar Trimisul Lui , Iisus Christos ,a venit sa implineasca Legea, nu sa o schimbe : '' Sã nu credeti cã am venit sã stric Legea sau Proorocii; am venit nu sã stric, ci sã împlinesc. '' (Matei 5: 17 ) Dupa cum bine spune Christos, in adevar El nu a venit sa schimbe Legea din Decalog, ci sa o intareasca prin modul Lui de viata si prin exemplul caracterului Lui neprihanit : '' Cãci adevãrat vã spun, câtã vreme nu va trece cerul si pãmântul, nu va trece o iotã sau o frânturã de slovã din Lege, înainte ca sã se fi întâmplat toate lucrurile.'' (Matei 5:18) Nu poti pune la indoiala Legea morala data lui Moise de Dumnezeu, nici macar o singura lege din cele 10, '' Cãci, dacã ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru cã el a scris despre Mine.'' spune Iisus Christos (Ioan 5:46). Daca nu-l crezi pe Moise, nu-l poti crede nici pe Iisus Christos. Pentru ca '' ,Dacã nu ascultã pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacã ar învia cineva din morti." (Luca 16: 31 ) Deci, daca nu credem pe Moise nu putem crede nici in Inviere, in Christos, si aceasta nu o spune oricine, ci Insusi Iisus Christos ! Porunca a 4-a din Legea Lui Dumnezeu a fost schimbata de o putere omeneasca, si aceasta a fost profetita de Daniel cu aproape 900 de ani inainte (!), in cap 7: 23, 25 : "Fiara a patra, este o a patra împãrãtie, care va fi pe pãmânt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâsia tot pãmântul, îl va cãlca în picioare si-l va zdrobi.'' '' El ( fiara )va rosti vorbe de hulã împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfintii Celui Prea Înalt, si se va încumeta sã schimbe vremurile si legea; si sfintii vor fi dati în mâinile lui timp...'' Fiara a patra este imparatia a patra, si anume Imperiul Roman , care prin imperatorul Constantin cel Mare si biserica romano-catolica au modificat Legea Lui Dumnezeu. In anul 323 dupa Christos, imperatorul roman Constantin a decretat : '' In intreaga imparatie, ziua Duminicii sa fie zi de odihna si de sarbatoare, zi de rugaciune' Este foarte clar cine a schimbat adevarata zi de inchinare din simbata(sabath ) in prima zi a saptaminii, duminica; Un imparat roman care a crezut ca poate prin ''crestinare '' de stat sa controleze imperiul roman si sa unifice diversitatea de credinte si zeitati pagane in care credea populatia imperiului sub o singura autoritate; iar duminica, fiind ziua de inchinare pagana la Solis Invictus (ziua de inchinare la Soare) a fost transformata in ''ziua de inchinare'' la Dumnezeu, desfiintind sabatul adevarat pe care Dumnezeu l-a lasat omenirii. In ''Istoria Bisericii'' Dr. Boroianu spune: '' A fost oare Constantin crestin cind a dat decretul sau pentru serbarea duminicii ca zi de sarbatoare in Biserica crestina la anul 323 ?Nu! Citez din Autorii ''Istoriei Bisericesti '' : ''Imperatorul trecu la crestinism in anul 64 al vietii sale (adica in anul 337, la 14 ani dupa darea decretului ), oprit pina acum a face aceasta trecere din motive de inalta intelepciune...O boala insa, care ii prevesteste moartea, il facu pe imperator sa primeasca botezul, in palatul sau din Nicodimia, de la episcoul Eusebiu (anul 337 ) Dupa moarte, senatul roman l-a pus intre zei . '' Motivul care a determinat conducerea Bisericii crestine, dupa unirea ei cu Statul roman , sa adopte ziua soarelui (Dies Solis , sau Sun day in engleza, Sonntag in germana ...) in locul Sabatului, este lamurit si in cartea ''Sarbatorile Romane si Romine '' : '' '' Sarbatorile stabilite, acelea cu zi anumita, cad toate in zilele de sarbatori ale paganilor, care s-au crestinat. De ce ? Fiindca era greu sa faci pe paganii crestinati sa se lase deodata si cu de-a sila de obiceiurile lor din stramosi, sa-si lepede sarbatorile, sa-si uite idolii si zeii lor. Ei trebuiau deprinsi cu incetul. Astfel, s-au lasat neatinse zilele lor de sarbatoare, dar in loc de zeii lor , cu incetul s-au rinduit sfintii crestini intr-aceste zile, ca sa fie sarbatoriti. Toti zeii pagani au fost inlocuiti cu sfinti crestini ''(Poboran, pagina 4) Sarbatorile pagane erau solare, adica sarbatoreau fenomene din natura si miscarile soarelui. Astfel, in toiul verii, popoarele nordice aveau sarbatoarea lui Donnar, zeul tunetului, pe 20 iulie(la 6 saptamini dupa solstitiu). Sarbatoarea le-a fost lasata, o are si azi intreaga biserica...Donnar a fost insa inlocuit cu un sfant, Ilie profetul .Zeul Donnar alerga peste tot cu carul de foc tunind si fulgerind. Iar sfantul Ilie tot asa face, in credinta poporului.'' La noi, la romani, se gasesc urme de obiceiuri pagane, dintre care amintim Lupercaliile si Saturnaliile. La Saturnalii se jertfea un porc, al carui cap se punea la picioarele zeului- asta e tocmai Vasilca noastra... Mascarea si Travestirea asa de obisnuita la Saturnalii o avem si noi in obiceiurile celor care umbla cu Steaua si Vicleimul. Steaua este un obicei pagan, deoarece romanii si germanii, la sarbatorile solare, in decembrie, simbolizau soarele ce renastea cu o stea, pe care o purtau prin orase, cantind imnuri de lauda soarelui;'' Aceasta forma de idolatrie fata de ''ostirea cerului '' , si anume inchinarea la corpurile ceresti, astrale, a fost inlocuita cu '' Steaua sus rasare /ca o taina mare ...'' vestind nasterea Mantuitorului, aleasa in mod arbitrar pe 25 decembrie la sute de ani dupa Inaltarea la Cer a lui Christos.. Nasterea Lui Christos pe care o serbam astazi, n-a fost sarbatorita niciodata de apostoli si de primii crestini, nici in secolul intai, nici in al doilea, nici in al treilea, ba chiar nici la 400 de ani dupa Christos! Numai crestinii din Orient serbau la 25 decembrie amintirea vesela a renasterii zeului Mithras, zeul ce simbolizeaza soarele, si care s-a identificat cu Sol Invictus (soarele neinvins) al Romanilor. Constantin cel mare, chiar dupa ce a decretat religie de stat crestinismul, a continuat sa adore '' Soarele neinvins'', si astfel s-a statornicit la crestini sarbatoarea din 25 decembrie '' nasterea lui Isus'' , inlocuind de fapt sarbatoarea renasterii zeului persan Mithras si cel roman ''Sol Invictus'' . Cu siguranta, Iisus Christos S-a nascut intr-una din cele 365 de zile ale anului probabil in octombrie dupa datele stiintifice cand ar fi avut loc conjunctia jupiter-saturn sau trecerea unei comete ce ar fi aratat ca o stea, dar nu este precizat nicaieri cind anume. Din cele 365 de zile ale anului , de ce a fost aleasa in mod arbitrar ca ''data a nasterii '' o zi in care paganii se inchinau zeului Mithras, sau celui roman Sol Invictus? Nici un text din Evanghelie, nici o epistola apostolica, nici un canon bisericesc, nici o pagina dogmatica din nici o denominatiune, nici un teolog nu va putea explica ce inseamna in realitate steaua de Craciun, cine este batrinul Craciun, Vicleimul si altele; Un Hasdeu , Lang, Taylor, Max Muller le pot explica provenientele, dar Evanghelia nu le poate explica pentru ca sunt obiceiuri pagane babiloniene vechi, care nu au nimic de a face cu Hristos nici cu invataturile adevarate, sanatoase. Iisus Christos : ''Degeaba Mã cinstesc ei, dând învãtãturi care nu sunt decât niste porunci omenesti. Voi lãsati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezatã de oameni.'' (Marcu 7, 7)''Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sã tineti datina voastrã. '' (Marcu 7, 9) ''Si asa, ati desfiintat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastrã. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!" (Marcu 7,13) TATAL NOSTRU Există doar puţini oameni care caută să conştientizeze ce vor de fapt atunci când rostesc rugăciunea Tatăl Nostru". Şi mai puţini sunt cei care ştiu cu adevărat care este sensul propoziţiilor pe care le spun papagaliceşte. A spune papagaliceşte este, probabil, singura denumire corectă a procesului pe care omul îl numeşte, în acest caz, rugăciune. Cel care se examinează fară menajamente în această privinţă trebuie să admită acest lucru, altfel el dă dovadă că îşi petrece întreaga sa viaţă în acelaşi fel... Superficial şi că nu este şi nici n-a fost vreodată capabil să aibă vreun gând profund. Există pe acest pământ destui dintre aceia care desigur se iau ei înşişi în serios, dar care, nici cu cea mai mare bunăvoinţă, nu pot fi luaţi în serios de către alţii. In special începutul acestei Rugăciuni a fost dintotdeauna greşit înţeles, deşi în moduri diferite. Oamenii care încearcă să abordeze în mod serios această Rugăciune, deci care o încep cu o anumită voinţă bună, simt cum urcă în ei, după aceste prime cuvinte sau în timpul rostirii lor, un anumit sentiment de protecţie, de linişte sufletească! Şi acest sentiment predomină în ei încă câteva secunde după ce s-au rugat. Aceasta explică două lucruri: în primul rând, că cel care se roagă îşi poate păstra seriozitatea numai pentru primele cuvinte prin care se declanşează acest sentiment în el; Si în ăl doilea rând, exact declanşarea acestui sentiment dovedeşte cât de departe este de a înţelege ceea ce spune prin aceste cuvinte! Astfel el îşi arată clar incapacitatea sa de a menţine o gândire mai profundă sau chiar superficialitatea sa; Căci altfel, la cuvintele următoare ar trebui să apară imediat un alt sentiment, corespunzător conţinutului diferit al acestor cuvinte, de îndată ce acestea devin cu adevărat vii în el. Prin urmare, în el persistă numai ceea ce au trezit primele cuvinte. Dar dacă el ar înţelege sensul corect şi adevărata însemnătate a cuvintelor, atunci acestea ar trebui să declanşeze în el o percepţie intuitivă cu totul diferită de cea a unei plăcute protecţii. Oamenii mai aroganţi văd, la rândul lor, în cuvântul Tată" confirmarea faptului că ei ar descinde direct din Dumnezeu şi că, în felul acesta, printr-o dezvoltare corectă, vor deveni în final ei înşişi divini; Că încă de acum ei poartă neapărat ceva divin în ei. Şi astfel există încă multe alte erori în rândul oamenilor, referitoare la această propoziţie. Majoritatea oamenilor îl consideră însă ca fiind pur şi simplu forma de adresare în Rugăciune, invocaţia! Acest lucru cere de la ei cel mai mic efort de gândire. Şi el este în mod corespunzător rostit maşinal, cu toate că tocmai în invocarea lui Dumnezeu ar trebui să se afle întreaga ardoare de care poate deveni vreodată capabil un suflet uman. Insă această primă propoziţie nu este menită nici să fie, nici să spună aşa ceva; dimpotrivă, prin alegerea cuvintelor, Fiul lui Dumnezeu a dat în acelaşi timp explicaţia sau indicaţia despre felul în care un suflet uman trebuie să înceapă să se roage, despre cum are voie şi cum trebuie să păşească în faţa Dumnezeului său, dacă vrea ca rugăciunea sa să fie auzită. El spune exact ce stare trebuie să aibă sufletul în acea clipă, cum trebuie să fie percepţia sa intuitivă pură, dacă vrea să-şi depună rugăciunea pe treptele Tronului lui Dumnezeu. Astfel, întreaga Rugăciune se împarte în trei părţi. Prima parte este totala dăruire de sine, este expresia sufletului adus ca ofrandă Dumnezeului său. Metaforic vorbind, el se deschide în faţa lui Dumnezeu înainte de a veni cu o cerinţă, depunând mai întâi mărturie pentru puritatea voinţei sale. Cu aceasta, Fiul lui Dumnezeu vrea să clarifice ce fel de percepţie intuitivă poate să formeze baza unei apropieri faţă de Dumnezeu! De aceea, cuvintele de la începutul Rugăciunii sunt ca un jurământ măreţ şi sacru: TATĂL NOSTRU, CARE EŞTI ÎN CERURI!" Gândiţi-vă că rugăciunea nu este acelaşi lucru cu rugămintea! Altfel, nu ar exista rugăciune de mulţumire, care nu conţine nici o rugăminte. A te ruga nu înseamnă a ruga. Chiar şi în această privinţă, Rugăciunea Tatăl Nostru" a fost până acum întotdeauna greşit înţeleasă, din cauza răului obicei al omului de a nu păşi vreodată în faţa lui Dumnezeu fără ca în acelaşi timp, să nu aştepte sau chiar să ceară ceva de la El; Căci în faptul că aşteaptă ceva se găseşte pretenţia. Şi într-adevăr, omul aşteaptă întotdeauna ceva atunci când se roagă; El nu poate nega acest lucru! Fie chiar, în general vorbind, numai sentimentul vag că va obţine cândva un loc în cer. Acesta, dacă ajung să fie trăite cu adevărat în interiorul unui suflet! Nici un alt drum nu conduce acolo. Dar acesta duce cu siguranţă! însă în cazul în care aceste propoziţii nu sunt trăite, nici una din rugăminţile voastre nu poate ajunge acolo. Ar trebui să fie o exclamaţie supusă şi totuşi plină de bucurie, atunci când îndrăzniţi să spuneţi: Tatăl Nostru, care eşti în Ceruri!" în acest strigăt se află sincera voastră promisiune solemnă: Ţie, O Dumnezeule, îţi dăruiesc toate drepturile unui Tată asupra mea, căruia vreau să mă supun în umilinţă, ca un copil! Făcând aceasta eu recunosc de asemenea Atotînţelepciunea Ta, O Dumnezeule, în toate hotărârile Tale şi Te rog să dispui de mine aşa cum un tată dispune de copiii săi. Aici sunt, Doamne, să Te ascult şi să mă supun Ţie ca un copil!" A doua propoziţie: SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU!" Aceasta este asigurarea sufletului care se închină, cât de serios este în tot ceea ce îndrăzneşte să spună lui Dumnezeu; Că el este cu toată percepţia sa intuitivă alături de fiecare cuvânt şi gând şi nu abuzează prin superficialitate de Numele lui Dumnezeu! Deoarece Numele lui Dumnezeu îi este mult prea sfânt pentru a face aceasta! Gândiţi-vă voi, cei care vă rugaţi, ce făgăduiţi astfel! Dacă vreţi să fiţi absolut sinceri faţă de voi înşivă, atunci trebuie să recunoaşteţi că până acum tocmai cu acest lucru aţi minţit voi, oamenii, în Faţa lui Dumnezeu; Căci voi nu aţi fost niciodată atât de serioşi în rugăciune aşa cum a fost pusă condiţia de către Fiul lui Dumnezeu în aceste cuvinte! A treia propoziţie: VIE ÎMPĂRĂŢIA TA!", din nou, nu este o rugăminte, ci numai un alt legământ! O declaraţie prin care sufletul uman se arată pregătit să facă viaţa pe Pământ aşa cum este ea în împărăţia lui Dumnezeu! De aici vin cuvintele: Vie împărăţia Ta!" Aceasta înseamnă: Noi oamenii vrem să facem totul aici pe Pământ, astfel încât împărăţia Ta desăvârşită să poată ajunge până aici! Terenul să fie pregătit de noi pentru ca totul să trăiască numai în Voinţa Ta Sfântă, împlinind astfel pe deplin Legile Tale în Creaţie, pentru ca să fie aşa cum este în împărăţia Ta, în împărăţia Spirituală, unde trăiesc spiritele maturizate, care s-au eliberat de toată vina şi de toate poverile, spirite care trăiesc numai în slujba Voinţei lui Dumnezeu, pentru că doar prin împlinirea necondiţionată a acesteia se naşte binele, datorită Desăvârşirii ce se află în Ea. Este deci asigurarea sufletului uman că doreşte să devină astfel încât prin el şi pământul să devină o împărăţie a împlinirii Voinţei lui Dumnezeu! Această afirmaţie solemnă este întărită prin propoziţia următoare: FACĂ-SE VOIA TA, PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT!" Aceasta nu este numai declaraţia prin care sufletul uman consimte să se adapteze pe deplin Voinţei Divine, ci aici se află şi promisiunea de a se interesa de această Voinţă, de a aspira cu toată ardoarea spre recunoaşterea acestei Voinţe. Această aspiraţie trebuie să preceadă adaptarea la această Voinţă; căci atâta timp cât omul nu o cunoaşte corect, nu este capabil să i se adapteze în percepţia sa intuitivă, gândirea sa, în vorbele şi faptele sale! Cât de îngrozitoare şi de condamnabilă este acum pentru fiecare om nechibzuinţa prin care el dă tot mereu aceste asigurări Dumnezeului său, în timp ce în realitate el nu se interesează deloc despre felul Voinţei lui Dumnezeu, care se află ferm ancorată în Creaţie. Omul minte cu fiecare cuvânt al Rugăciunii atunci când el îndrăzneşte să o rostească! El stă astfel ca un făţarnic în faţa lui Dumnezeu! La vina sa cea veche el adaugă tot mereu vină nouă şi în final se mai şi simte demn de compătimit atunci când în lumea de dincolo, în planul de materie fină, trebuie să se prăbuşească sub această povară. Abia atunci când aceste propoziţii sunt îndeplinite cu adevărat de către un suflet uman, drept condiţie preliminară, poate el să spună mai departe: PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI!" Aceasta înseamnă Ia fel de mult cu a spune: Atunci când am îndeplinit ceea ce am promis că o să fiu, atunci lasă Binecuvântarea Ta să odihnească peste munca mea pământească, astfel încât în procurarea trebuinţelor mele material-dense să am întotdeauna timp pentru a putea trăi conform Voinţei Tale!" ŞI NE IARTĂ NOUĂ GREŞELILE NOASTRE, PRECUM IERTĂM ŞI NOI GREŞIŢILOR NOŞTRI!" în aceasta se află cunoaşterea efectului reciproc incoruptibil şi drept al Legilor spirituale, care exprimă Voinţa lui Dumnezeu. In acelaşi timp, se găseşte şi expresia asigurării încrederii depline în aceasta; căci rugămintea pentru iertarea păcatelor - şi astfel pentru eliberarea de vină se bazează în mod condiţionat pe împlinirea anterioară de către sufletul uman însuşi, a iertării tuturor nedreptăţilor pe care i le-au pricinuit semenii săi. Insă cel ce este capabil de acest lucru, cel care a iertat deja totul aproapelui său, acela este prin urmare atât de purificat în interiorul său, încât nu va comite niciodată cu intenţie vreo nedreptate! In felul acesta, el este absolvit în acelaşi timp în faţa lui Dumnezeu de toată vina, deoarece acolo este considerat a fi nedrept doar ceea ce este făcut cu rea intenţie. Numai prin aceasta devine o nedreptate. Aici se află o mare deosebire faţă de toate legile şi concepţiile pământeşti existente în prezent. Aşadar, baza acestei propoziţii este o promisiune a fiecărui suflet ce aspiră spre Lumină în faţa Dumnezeului său. O declarare a voinţei sale adevărate, pentru a cărei împlinire speră să obţină forţă prin adâncire în Rugăciune şi prin faptul că se clarifică faţă de el însuşi; având o atitudine corectă, el va primi această forţă, potrivit Legii Efectului Reciproc. ŞI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ!" Este o concepţie greşită atunci când omul vrea să citească în aceste cuvinte că ar fi ispitit prin intermediul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni! In acest caz este vorba numai de o transmitere îndoielnică care a ales, din păcate, acest cuvânt ispită". în sensul său corect, el intră în categoria noţiunilor de rătăcire, de pierdere a drumului, deci de a merge greşit, a căuta în mod greşit pe drumul spre Lumină. Aceasta înseamnă: Nu ne lăsa să apucăm pe căi greşite, nici să căutăm în mod greşit, nu ne lăsa să irosim timpul, fâcându-l să treacă fără rost! Ci împiedică-ne cu forţa, dacă este necesar, de la acest lucru, chiar dacă o asemenea necesitate trebuie să ne lovească sub formă de necaz şi durere." Omul trebuie să deducă acest sens şi din propoziţia următoare care, prin formularea sa, se leagă de cealaltă în mod direct: CI NE MÂNTUIEŞTE DE CEL RĂU!" Acel ce arată destul de clar legătura dintre cele două propoziţii. Sensul este identic cu: Lasă-ne să recunoaştem răul cu orice preţ, chiar şi cu preţul suferinţei! Fă-ne capabili pentru aceasta prin ale Tale efecte reciproce, ori de câte ori greşim". Pentru cei cu voinţa bună, în recunoaştere se află şi mântuirea! Cu aceasta se încheie partea a doua, dialogul cu Dumnezeu. Partea a treia formează încheierea: CĂCI A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA ŞI PUTEREA ŞI MĂRIREA SI SLAVA ÎN VECI! AMIN!" Este o mărturisire jubilândă a sentimentului de a fi ocrotit de Atotputerea lui Dumnezeu, o dată cu împlinirea a tot ceea ce sufletul depune la Picioarele Sale, ca legământ, în Rugăciune! - Această Rugăciune dată de Fiul lui Dumnezeu are astfel două părţi. Introducerea care duce la o apropiere şi dialogul. Mărturisirea plină de bucurie a cunoaşterii despre ajutorul pentru tot ceea ce este conţinut în dialog; a primirii forţei pentru împlinirea a ceea ce sufletul a făgăduit Dumnezeului Său. Şi împlinirea trebuie să poarte atunci sufletul în sus, în împărăţia lui Dumnezeu, Tărâmul Bucuriei Eterne şi al Luminii! In felul acesta, Rugăciunea Tatăl nostru" devine, dacă este trăită cu adevărat, sprijinul şi toiagul pentru înălţarea în împărăţia Spirituală! Omul nu are voie să uite că prin rugăciune el trebuie de fapt doar să obţină forţa care să-i permită să poată realiza el însuşi ceea ce cere! Astfel trebuie el să se roage! Şi aşa şi este menită Rugăciunea pe care Fiul lui Dumnezeu a dat-o discipolilor săi sa fie ca model de viata pentru toata lumea. Amin.
- LEGEA DIVINA
- SEMNUL lui DUMNEZEU
- SEMNUL FIAREI
- TRADITIA OMENEASCA
- ZIUA a SAPTEA
- SABATUL DOVEZI
- Legea I
- Legea II
- Legea III
- Legea IV
- Legea V
- Legea VI
- Legea VII
- Legea VIII
- Legea IX
- Legea X